Ansamblul Stonehenge este original 100% sau este restaurat ori reconstruit partial?

Cum totii stim ce este Stonehenge. Este unul dintre cele mai misterioase monumente ale lumii, vechi de mii de ani. Dar cum s-a pastrat intact si nedistrus, toti acei megaliti stand drept in picioare atatea milenii? Raspunsul este ca poate asamblul Stonehenge nu s-a pastrat nealterat, ci poate a fost ... reconstruit partial sau restaurat ! Dar sa incepem cu inceputul.

Ce este Ansamblul Stonehenge ?

Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu înalțime de 6 metri și greutate de până la 50, aduse aici probabil de la o distanță de 322 de km din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei care au construit-o aveau cunoștințe în astronomie, și că ziua de 21 iunie (Solstițiul de vară) avea o semnificație deosebită, probabil religioasă. Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este nemuritor, la fel ca piatra și oamenii sunt muritori ca lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatra și așteptau prima ivire a soarelui. Dintr-o anumita poziție soarele lumina foarte frumos, oamenii crezând că este fapta unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în apropierea Stonhenge-ului de lemn unde la asfințit se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau.

Stonehenge, in prezent

Anul constructiei

Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza că ar fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr. Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n.

Stonehenge nerestaurat ?

Care este adevarul ?

Timp de decenii ghidurile oficiale despre Stonehenge au povestit intamplari fascinante despre monument. Diversele teorii despre cel mai mare monument preistoric faceau inconjurul lumii. Insa mai nimeni nu mentiona ca monumentul a beneficiat de reconstruirea sistematică a cercului de piatra vechi 4000 de ani, pe parcursul secolului 20. Restaurarile nu a fost mediatizate decat evaziv in canalele de informare ale vremii. Un procent mare de turişti, care planifica o excursie la monument, nu are nici cea mai vaga idee despre aceaste restaurari.

Acesta este unul dintre secretele întunecate ale istoriei arheologiei despre care nu se vorbeste: ziua în care constructorii au hotarat sa refaca cel mai faimos monument stravechi din Marea Britanie, ziua care ar fi trebuit să se uite.

Această imagine arată lucrători in 1901, pe sit-ul Stonehenge, într-o restaurare care a provocat indignare la timpul respectiv, dar care este rareori menţionata în ghidurile oficiale.

Lucrari la Stonehenge,1901

Pentru ca aceasta înseamnă că Stonehenge, bijuterie a patrimoniului Marii Britanii, nu este tot ceea ce pare a fi. Multe din ceea ce vad milioane de vizitatori ai sit-ului arheologic de la Stonehenge, ar data de fapt de mai puţin de 50 de ani. Deci monumentul nu mai este 100% original.

Inainte si dupa restaurare ?

Din 1901 pana in 1964, marea majoritate a cercului de piatră a fost restaurat printr-o serie de lucrari care a transformat monumentul de la Stonehange, în cuvintele unui arheolog, intr-un "produs al industriei secolului 20". Informatia restaurarilor este semnificativ absenta din ghidurile turistice. Dave Batchelor, arheolog senior la English Heritage, a declarat că va rescrie personal ghidul oficial. "Detaliul a fost abandonat", a recunoscut acesta. "Dar vremurile s-au schimbat şi noi credem acum că aceasta este o piesă importantă a poveştii Stonehenge şi trebuie să fie spusa".

Stonehenge 1958

Arhivistul si arheologul Christopher Chippindale a recunoscut: "Doar o mica parte din ceea ce vedem la Stonehenge nu a fost atins în vreun fel". Un alt istoric, Brian Edwards, care recent a relevat faptul că e posibil ca monumentul sa fi fost reconstruit în totalitate, desi pare oarecum absurd, a afirmat ca gasit poze rare de la Stonehenge, inainte de a fi efectuate lucrarile. El a spus: "Este ca şi cum Stonehenge ar fi fost curăţat istoric". "Prea mult timp au fost ţinute în întuneric lucrările de restaurare de la Stonehenge. Sunt uimit de cât de puţini oameni ştiu despre aceasta restaurare. Ar fi minunat ca ghizii sa va spuna povestea completă în viitor."

Un milion de vizitatori pe an sunt cuprinsi de admiratie cand se uita înapoi în timp, într-o altă vârstă a istoriei, şi se mira de tehnologia primitivă şi puterea musculara a celor care au transportat monoliţii imensi ridicati pe Câmpia Salisbury. Se spune despre acest monument ca a fost declarat primul computer al omenirii, ca se aliniaza, in mod magic şi misterios, cu astrele, la solstitiu.
Istoricul cercetator Brian Edwards afirma indignat si oarecum metaforic, intr-un ziar local : "Ceea ce căutaţi sa vedeti nu este decat un peisaj din secolul 20, care aminteşte de ceea ce Stonehenge ar fi fost cu mii de ani în urmă. Acesta a fost recreat de industria turismului si patrimoniului şi nu este creatia oamenilor preistorici. Ceea ce se vede acolo are o vechime mai mica de 50 de ani. " ( nr: Se refera probabil la faptul ca monumentul nu mai este 100% original sau ca nu mai este original in mare parte).

Prima restaurare de la Stonehenge a fost lansata acum peste 100 de ani.

In 1901, cand constructorii sa dus la locul de muncă din acea zi, adica monumentul preistoric de la Stonehenge,  Ziarul The Times de pe atunci protesta: "Restaurarea este o minciună". Cu toate acestea, la Stonehenge au mai fost efectuate lucrari în 1919, 1920, 1958, 1959 şi 1964. Christopher Chippindale, curator la Universitatea Cambridge, Muzeul de Arheologie şi Antropologie, şi autor al Complete Stonehenge, admite: "Aproape toate pietrele au fost mutate într-un fel şi sunt în picioare fiindca sunt fixate în beton."

Stonehenge, lucrari cu macaraua, 1958

O piatră a fost îndreptata şi fixata în beton în 1901, şase pietre în continuare în 1919 şi 1920, trei în 1959 şi patru în 1964.

Cartea ghid "Stonehenge şi monumentele din vecinatate" omite o menţiune detaliata a reconstrucţiei din secolul 20. Numai pe pagina 18 există o referinţă uşoară ... "Un număr de pietre căzute si înclinate au fost îndreptate şi restaurate."

Cercetatorii sunt de parere ca in cazul în care posibila reconstrucţie sau restaurarile de la Stonehenge ar fi fost făcute clare pentru public, s-ar adăuga un plus realitatii sale istorice.

Stonehenge 1964

Imaginile arată în mod clar reconstrucţia în curs de desfăşurare. Unele imagini au fost descoperite de către domnul Chippendale şi au fost utilizate într-o ediţie revizuită a cărţii sale. Multe dintre fotografiile de atunci au fost pierdute. Altele au fost descoperite de către domnul Edwards din ghiduri vechi, din momentul în care nu se considera a fi rusinoasa din punct de vedere istoric prezentarea povestii restaurarii .

"Vestea este senzaţională", a declarat domnul Edwards, un student de la Universitatea de Vest din Anglia. "După ce mi-am dat seama cât de multe modificari au fost realizate, am fost uimit să descoper că, practic, in afara de batranii localnici din zona, mai nimeni nu stie de reconstrucţia din ultimii 100 de ani a monumentului. Întotdeauna am crezut că, dacă oamenii se deranjeaza pentru a face o excursie la Stonehenge, atunci ar trebui respectati si cel puţin ar trebui să fie asteptati cu o poveste adevarata. "

Articol in premiera in Romania, oferit de site-ul nostru Harta Comorii.

Aceste surprinzatoare informatii si fotografiile le-am gasit pe site-urile:

http://www.ufos-aliens.co.uk/ cosmicstonehenge.htm ; http://wikipedia.ro si http://xenophilius.wordpress.com/ 2010/04/07/ stonehenge-in-1877-before-they -re-contstructed-it-photo/

Afirmatiile nu ne apartin si pot sa fie false, responsabilitatea apartinand site-urilor sursa mentionate, noi efectuand o simpla traducere in limba română, totusi aceste detalii si fotografiile reprezinta un punct de pornire a unui studiu dspre adevarul material si istoric al monumentului de la Stonehenge. Ar fi pacat daca monumentul nu ar mai fi compus in mare parte din elementele originale sau daca unele elemente au fost refacute ori repozitionate. Este cam aceeasi situatie ca la Sarmizegetusa, in Romania, adica ansamblul dacic despre care multe persoane nu cunosc faptul ca nu toate elementele acestuia sunt originale, ci au fost reconstruite sau repozitionate pe vremea dictaturii comuniste.

Radiestezia - o alta tehnica de a cauta comori sau Cand tehnologia intalneste "misticismul"

Stiu, poate parea de domeniul fantasticului si nici chiar eu nu i-am acordat niciodata atentia cuvenita, dar a cauta comori cu doua baghete se poate dovedi adevarat. Am inceput a studia acest subiect cand am avut ocazia de a intalni intamplator un radiestezist ( nici nu stiu cum il cheama, a fost o intalnire mai mult in viteza, facea o demonstratie in centrul orasului pentru cativa amici de ai sai, oricum m-am gandit ca ar putea fi un subiect bun pentru un amic de la televiziune) , si mai ales fiindca in acel moment aveam o mica durere de apendice, am hotarat sa testez calitatile acelei persoane, avand o atitudine plina de scepticism. Respectivul radiestezist a fost de acord sa ma "scaneze", plimband doua baghete, tinandu-le pe fiecare intr-una dintre maini. Plin de voie buna, m-a prefacut ca m-ar durea un dinte, pentru a-l induce in eroare.

Baghete folosite de catre cautatorii de comori radiestezisti

Cand cele doua baghete s-au intersectat exact in dreptul apendicelui, nu am schitat nimic. A mai continuat scanarea in sus, pana la cap, apoi a mai reluat o data operatia, acelasi fenomen. M-a intrebat daca ma doare ceva: i-am zis ca ma cam doare o masea. M-a intrebat de ce imi place sa mint si mi-a zis ca sa iau ceva antibiotice, fiindca am mici probleme cu apendicele. Ma credeti sau nu , dar am ramas uluit. Am confirmat respectivului ca intradevar am semne de o posibila apendicita si ca ma doare putin. Am multumit si ne-am despartit. Nu l-am mai vazut de atunci, oricum parea a fi ardelean. Cert ca probabilitatea de a gasi exact locul unde aveam mici probleme de sanatate poate parea putin probabil ( nici macar nu ma cunostea si nici nu ma putea "citi" asa usor, mai ales ca am disimulat, cred ca destul de bine, starea sanatatii mele). Ulterior am aflat ca aceasta "tehnica" de scanare a bioenergie corpului uman are inrudire cu tehnici similare folosite si de catre cautatorii de apa si de catre unii dintre cautatorii de ... comori. Am cautat pe internet mai multe informatii, dar nu am gasit decat aici mai multe detalii: http://www.dafinoiu.ro/detectoare.htm. Va citez si dumneavostra cateva idei din acest articol, dar nu imi permit sa il copiez articolul in intregime aici, mergeti si cititi acolo articlolul complet. Oricum, se discuta in articol despre amprenta energetica a obiectelor ( nr:  Este clar ca exista aceasta amprenta energerica, fiindca toate obiectele materiale au energie, inclusiv pietrele, este energia care leaga atomii si moleculele din care acestea sunt formate; de fapt, in orice obiect fizic exista energii de atractie sau de respingere intre particulele ce le compun, e ceea ce da palpabilitatea obiectelor, altfel lumea materiala pe care o stim nu prea ar exista; exista teza conform careia toate obiectele materiale sunt de fapt energie si nu materialitate decat intr-o mica masura sau poate deloc, orice fizician poate confirma acest lucru). De asemenea, se pare ca ar exista si detectoare de comori construite pe aceste principii ale radiesteziei, care insa au o eficienta foarte subiectiva, iar rezultatele depind de foarte multi factori, unul dintre acestea fiind chiar factorul uman. De asemenea, din vagi informatii pe care le-am gasit pe internet, se pare ca altii ar folosi un pendul, cu care cerceteaza pe teren...

Radiestezia poate fi desemnata ca o functie intuitiva analitica, are un anumit domeniu de aplicare si utilizare ea nefiind un remediu universal si nu este lipsita de erori,face parte din fenomenele exotice medii de tip ESP(extrasenzorial perception-in afara simturilor noastre) din grupa (psi) si anume ca fenomene bioinformationale

Radiestezia este arta de a utiliza indicatoarele radiestezice(baghete,pendule) facand sa intervina voluntar activitatea incostienta pentru a ajuta la descoperirea a tot ce este ascuns facultatilor normale ale individului dar a carui existenta este reala.

In prezent se confrunta doua mari tendinte:

1) Radiestezia fizica presupune existenta unei surse de semnal radiestezic care emite semnalul care va fi receptionat de catre operator radiestezic

2) Radiestezia mentala care se bazeaza pe orientarea mentala care consta in orientarea subconstientului catre obiectul cercetarii excluzand toate celelalte influente.Conventia mentala este un acord pe care operatorul il incheie cu el insusi si care trebuie sa-i permita interpretarea miscarilor instrumentului radiestezic in raport cu dorinta mentala care l-a emis sau cu intrebarile pe care le-a formulat.Radiestezia mentala isi bazeaza aparatul teoretic pe asa numita teorie informationala conform caruia in Univers exista o banca de date la care subconstientul operatorului radiestezist apeleaza, primeste raspunsul si conform codului stabilit (conventiei mentale stabilite) constientul traduce.Prin intermediul sistemului nervos fluxul informational este transmis de la nivelele profunde ale creierelui si apoi dirijat pentru a fi receptionat si decodificat sub forma de semnale catre constient. Instrumentele radiestezice amplifica atat aceste semnale cat si amploarea comunicatiei, instrumental radiestezic reprezinta astfel o punte intre sistemul nervos si subconstientul care este la curent cu tot ceea ce se intampla in interiorul si exteriorul nostru.

Conditia necesara a fi indeplinita pentru ca instrumental radiestezic sa reprezinte o astfel de punte este ca operatorul radiestezic sa fie relaxat sa stie exact ceea ce doreste sa investigheze, sa stabileasca in prealabil un cod exact si clar de raspuns. Cel mai bun mijloc de a evalua propriile aptitudini este pur si simplu acela de a exersa cu tenacitate fara a fi descurajat de insuccese. Treuie sa aveti in vedere ca aptitudinile pot varia in functie de o serie de factori cum ar fii: ritmul cardiac,starea de sanatate de oboseala,de interesul manifestat pentru subiectul de investigat,de scopul urmarit, etc. Trebuie evitate autosugestia si ideile preconcepute.

Unii factori de care trebuie sa se tina seama in investigatii sunt:

- in timpul masuratorii talpile picioarelor sa fie cu toata suprafata pe sol

- nu se incruciseaza nici bratele nici picioarele pentru a nu inversa polaritatile si micsora astfel sensibilitatea radiestezica

- purtati imbracaminte din fibre naturale si cu o croiala lejera care sa permita lucru

- lucrati de preferinta la lumina zilei

- nu purtati bratari sau alte mase metalice

- instrumentul se tine fara crispare, cu suplete

- lucru se va desfasura cu calm fara precipitari si fara a va enerva

- pe teren atunci cand este posibil evitati lucrul in ploaie sau pe vant

- evitati lucru dupa o masa copioasa

- nu se lucreaza oboist sau dupa o emotie intensa

- se va evita prezenta curiosilor sau a scepticilor

- deoarece miscarea instrumentului radiestezic este cauzata de o reactie neuromusculara subconstienta trebuie evitate afectiunile fizice sau mentale generate de contractii sau tremuraturi ale extremitatilor.De asemenea se va evita inhibitia iar practicianul nu trebuie sa fie influentat de emotivitate,anxietate si indoieli asupra rezultatului investigatiei

- se va evita aprecierea apriorica a rezultatului investigarii efectuate.Operatorul nu va anticipa concluzia masuratorilor, el trebuie sa aiba numai ganduri interogative

- nu se vor aborda subiecte care depasesc posibilitatile operatorului radiestezist rezultate din antrenamentul efectuat pana in acel moment.

Domeniile de aplicatie ale radiestezie

- prospectiuni gelogice si hidrologice, gasirea unor zacaminte de minereuri, surse petroliere, surse de apa, investigatii la care se pot face precizari spatiale sau calitative.

- Localizarea vestigiilor arheologice.

- Stabilirea terenurilor de fundatie pentru cladiri.

- Determinarea radiatiilor telurice, a radiatiilor magnetice.

- Stabilirea directiei N-S fara busola a directiei de urmat fara harta in conditii meteo vitrege.

- Prognoza meteo de scurta durata.

- Localizarea unor obiecte, obiective ascunse sau pierdute.

- Localizarea persoanelor sau animalelor ratacite sau disparate.

- Examinarea starii biologice a unei vietuitoare la un moment dat

In toate, dar absolut toate experientele efectuate NIMENI nu a reusit sa faca instrumentele radiestezice sa se miste sa functioneze fara ajutorul unui operator.Influentele psihologice si perturbatiile exterioare sunt termeni care caracterizeaza o serie intreaga de probleme care sunt in legatura cu influentele spiritului uman asupra procesului intuitiv.Exista trei aspecte importante care trebuesc observate

1) necesitatea de a controla constient automatismele procesului radiestezic

2) capacitatea operatorului radiestezist de a mentine o concentrare constanta asupra a ceea ce urmareste si se asteapta

3) potentele operatorului de a observa, sabloanele in gandire si in modul de a simti semnalele transmise de subconstient precum si prejudecatile rezultate din aceasta.

Ultimul aspect este cel mai important el cauzand cele mai frecvente greseli facute de operatori radiestezici.Exista influente perturbatoare in procesul de masurare , determinare datorate unor preocupari colaterale, a neincrederii in investigatie a unor prejudecati sau a asteptarii unui anumit rezultat. Pentru a evita raspunsurile eronate este necesar sa se mentina pe parcursul intregii investigatii concentrarea pe algoritmul impus initial prin a deconecta complet propriul Eu din acest process cu exceptia acelei parti care este necesara pentru a urma directia constienta si pentru a o putea controla. Problema izolarii Eului in procesul de cautare se raelizeaza cel mai usor pe cale mediativa, contemplative, termenul de meditatie trebuie folosit in sens psihologic si nu in sens religios. Activitatea trebuie abordata cu o voiosie relaxanta ca in joaca si nu cu o incrancenare serioasa.Atunci se realizeaza o stare de echilibru psihic in raport cu propria persoana cu instrumental si cu problema de rezolvat.

Cititi restul articolului aici ( inca de doua ori mai multe informatii) :
http://www.dafinoiu.ro/detectoare.htm

Zguduitor: Ciclicitatea civilizatiilor, dovedita de artefactele scufundate din Japonia ?

Undeva in largul coastei maritime japoneze, un mister acvatic ar putea zgudui din temelii istoria omenirii. Ar fi ultimul element dintr-un puzzle care ar dovedi ciclicitatea civilizatiilor: pe Pamant a mai existat o civilizatie dezvoltata la nivel mondial, asa cum este in zilele noastre, in care, inainte cu mai mult de zece mii de ani, oamenii cunosteau existenta celorlalte continente si se deplasau intre acestea, calatorind pentru a face schimburi economice sau culturale.

Toate acestea ar fi dus la o uniformizare a civilizatiei mondiale, cu elemente foarte asemanatoare intre diverse puncte de pe glob.

Ceva a distrus insa aceasta civilizatie, dar semne noi ale existentei acestei culturi stravechi, unificate la nivel mondial, ies la iveala in fiecare an.

Sa fi fost aceasta adevarata Atlandida ? Acesti antici sau atlanti, sa fi fost de fapt oameni tot ca noi, poate puternic evoluati tehnologic, organizati mondial, un stat international ( pentru noi acum stravechi ) sau o uniune de state, asa cum este acum Uniunea Europeana sau Statele Unite ale Americii ?

Nu o sa dezvolt aceasta ipoteza acum, o sa va las pe dumneavoastra sa detaliati la comentariile acestui articol posibilele implicatii, insa ceea ce m-a determinat sa aduc in evidenta aceasta posibilitate a fost un documentar gasit pe Trilulilu ( produs probabil de Discovery, daca sigla este cea originala), care prezinta cateva artefacte importante si supozitii puternice, in favoarea acestei idei a ciclicitatii civilizatiilor, chiar daca nu formuleaza in mod direct aceasta teorema.



PS: Bonus, inca un documentar, tot subtitrat in limba romana, legat cam de acelasi subiect, dar dedicat in special mitului Atlantidei, gasit pe Google Video, sper sa va placa si sa ramana cat mai mult timp postate acolo.



Asadar, va invit sa adaugati la comentarii parerea dumneavoastra, poate, pana la urma, adevarul va fi revelat !

Comorile de la Cetatea Zânelor din Covasna

Undeva, prin Muntii Brețcului, langa orasul Covasna, la o altitudine de 931 de metri, se inalta "Cetatea Zanelor". In jurul său sunt 3 piscuri la fel de impresionante. Accesul catre cetate durează aproximativ 2 ore pe nişte drumuri forestiere nemarcate, insă sunt şi porţiuni destul de abrupte, nefiind recomandat celor cu condiţia fizică buna.

Cetatea a fost insotita de-a lungul timpului de frica si admiratie, mai ales datorita legendelor care se leaga de existenta ei. Cateva povesti populare din zona arata ca aici ar fi locuit unele personaje feminine de o frumusete rara ( una dintre acestea ar fi fost corespondenta lui Ileana Cosânzeana, nume existent si in literatura populara si nu numai ),  probabil o "printesa antica" sau fiica unui important conducator din timpuri stravechi, care locuia aici impreuna cu surorile sale. Dar cele mai incitante sunt legendele despre comorile din zona, comorile acestor fete.

Se spune ca respectivele comori ar fi "ascunse intr-o cămară, in inima muntelui, si sunt pazite cu strasnicie de duhul cetatii", deci ar fi blestemate. Se mai spune ca o data la 7 ani, portile secrete se "deschid" si tezaurele pot fi vazute toata noaptea, pana la cantatul cocosilor. Daca pana la rasarit, curiosii sau cautatorii de comori care s-au aventurat pana in cămara adanca nu au iesit afara, un mecanism sau o forta necunoscuta inchide portile, iar nefericitul a ramas acolo blocat.

Localnicii povestesc despre un cioban care, in anul 1936, s-a  dus in cetate, a facut sapaturi ori i s-au deschis portile si a gasit adanc sub cetate o pivnita cu mult aur. Dar usile s-au blocat si nu a mai putut sa plece pana nu a pus la loc aurul cu care isi umpluse desagii si buzunarele. De asemenea, ca in multe alte legende despre comori, aici ar exista si blestemul sarpelui, adica bogatiile ar fi pazite si de un sarpe veninos, care musca mortal doar pe cei care reusesc sa scape de porti prin diverse trucuri si fug cu aurul furat.

Povestile din zona mai vorbesc de un cautator care a sapat in cetate si ar fi gasit un mar de aur si o cruce tot de aur, lanturi si ciocane de fier, despre care se spune ca le-ar fi predat unui muzeu, desi nu se mai stie nimic despre aceste relicve. Omului i s-ar fi aratat o fantoma sau un spirit, care i-a spus sa vina intr-o anumita noapte, pe o data exacta, cand se implinesc 7 ani, caci atunci usile cetatii se vor deschide singure, ca sa vada bogatiile. Dar respectivul nu a mai apucat acea zi, fiindca s-ar fi dus in lumea celor drepti intre timp.

Dar sa iesim din lumea basmului si sa revenim la realitate. Cetatea a intrat devreme in vizorul carturarilor si arheologilor timpurii. Pe la mijlocul secolului 19, un istoric ar fi gasit acolo cateva vase vechi din pasta grosiera, arse negru sau cenusiu. Prin anii 1942, un arheolog clujean, dorind sa clarifice originile cetatii, ar fi facut cateva descoperiri, dar acestea s-au pierdut odata cu uciderea arheologului in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-un articol al vremii se spune totusi ca acesta ar fi gasit acolo o locuinta din barne groase, cu piroane de pana la 1 metru lungime, ce avea in interior numeroase vase ceramice, o statueta romana si doua fibule din bronz si de argint.  Cetatea ar fi avut o "acropola" si 3 terase, inconjurate de ziduri de 3 ( TREI ! ) metri grosime. Datorita acestor artefacte gasite, cetatea a fost atribuita, mai tarziu, civilizatiei dacice sau chiar tracice. Insa lumea stiintifica avea mari indoieli asupra originii. Un grup de arheologi au mers in anul 1949 sa verifice la fata locului, dar cetatea parea sa fie asemanatoare ca marime si grandoare cu cetatile regale din Muntii Orastiei. Cercetarile au fost reluate in 1969, cand au fost estimate dimensiunile impresionante ale cetatii, zidurile de fortificare fiind fara precedent ca dimensiuni, in lumea dacica. Apoi totul a fost uitat....

Dar in noiembrie 1995, cand un vant sau o furtuna naprasnica a smuls copacii din radacini,s-au dezvaluit parti de ziduri si complexe de locuit in Cetatea Zanelor. Atunci au fost reluate cercetarile. Se pare ca totusi cetatea ar fi fost dacica, realizata de de stramosii nostrii printr-un efort considerabil, mai ales datorita greutatii de a ajunge la acest amplasament. Dimenisunile zidurilor depasesc 700 metri lungime, iar suprafata totala amenajata are 30.000 de metri patrati. In timp, aici au fost descoperite numeroase artefacte, monede romane si grecesti, bijuterii, vase autohtone si de import, unelte etc.

Pana la urma se crede ca aceasta cetate este una dintre cele mai impunatoare si bine conservate cetati dacice din afara Muntilor Orastiei, unicat in lumea dacica. Se pare ca cetatea ar fi fost construita in secolul al II-lea inainte de Hristos, apoi ar fi fost distrusa partial, probabil in timpul lui Burebista. Cetatea ar fi fost refacuta, fortificata si dezvoltata la sfarsitul secolului I inainte de Hristos. Apoi, in timpul primului razboi cu romanii ( anii 101-102 dupa Hristos ), ar fi fost incendiata, iar zidurile distruse. Din falnica cetate au ramas doar legendele aurului ascuns undeva in munte, pentru a fi protejat de  atacatorii romani, si intrebari care cauta si azi raspunsuri.

Piramide in Bosnia ?

Piramide in Bosnia ? Desi pare mai mult o supozitie, se pare insa ca ultimele cercetari contureaza ideea existentei unor piramide in Bosnia ! Nu concretizam in mod afirmativ aceasta deductie, totusi va oferim cateva informatii legate de cazul respectiv, iar concluziile le faceti dumneavoastra.

Cativa arheologi a descoperit in anul 2006 mai multe blocuri de piatra netezite care, sustineau ei, compun baza unei piramide in terase ascunse sub un deal din Bosnia, singura piramida descoperita vreodata pe teritoriul Europei.

La fata locului au sosit mai multe echipe de cercetatori si arheologi, care au inceput sapaturile in zona localitatii Visoko din centrul Bosniei, pentru a studia teoria care enunta ideea ca unul dintre dealurile din zona, ce masoara aproximativ 650 de metri, ar ascunde o piramida in trepte. Dealul era oricum subiectul a numeroase legende locale, precum si in centrul atentiei cautatorilor de comori.

"Acestea sunt fragmente din blocurile de piatra ce compun baza piramidei", a declarat Semir Osmanagic, un arheolog bosniac specializat in studierea piramidelor sud-americane. "Putem observa ca suprafata acestora este perfect plana, fapt ce constituie o prima dovada ca avem de-a face cu descoperirea primei piramide de pe teritoriul european", a mai adaugat el.

Osmanagic crede ca, dupa ce va fi descoperita in intregime, aceasta piramida se va dovedi cu cel putin o treime mai inalta decat Marea Piramida a lui Keops de pe platoul Giza din Egipt.



Giganticele blocuri de piatra descoperite miercuri sunt taiate in cuburi si foarte bine netezite pentru o cat mai buna imbinare. "Este evident ca suprafetele netede ale acestor blocuri de piatra sunt facute de oameni", a mai completat arheologul bosniac.

Fotografiile realizate din satelit asupra zonei au mai identificat doua dealuri mai mici in forma unor piramide in valea Visoko, fapt care ar putea duce la descoperirea primului complex european de piramide ce ar rivaliza cu cele egiptene si sud-americane. De asemenea, intre aceste trei dealuri pare sa existe un sistem de galerii subterane de comunicare.



Unul dintre aceste tunele a fost deschis si explorat pe o anumita portiune, facandu-i pe arheologi sa afirme cu certitudine ca este vorba din nou de o constructie si nu de rezultatul unui proces natural.



Acest loc ar putea fi un caz clasic in care civilizatiile au construit peste ruinele celor anterioare. Se spune ca arheologii au gasit deja artefacte neolitice si urmele unor asezari de acum 7000 de ani. Imperiul Roman ar fi construit un post de observatie peste ruinele asezarii antice, iar apoi, in Evul Mediu, regii bosnieci ar fi construit peste asezarea romana o fortareata, care a devenit apoi capitala Bosniei. Se crede ca posibila piramida ar avea o vechime de 12.000 de ani.

Pura imaginatie, asa cum au afirmat unii arheologi, sau conspiratie de ascundere a adevarului ?

O serie intreaga de arheologi s-au simtit jigniti si au reactionat fata de povestea 'piramidei' bosniece. Ei spun ca dealul de langa Visoko, ce arata asemenea unei piramide, este exact asta: un deal care arata ca o piramida. Insa povestea este atat de grozava incat aproape toate agentiile de stiri au scris articole pe tema ei sau au preluat pur si simplu stirea de la Associated Press. Ar fi cazut in aceasta capcana chiar si cele mai respectabile dintre ele, precum ABC, BBC, CBS, NBC etc. (se pare ca exceptia a fost CNN).'



Povestea a infuriat insa si comunitatea internationala de arheologi. "Aceste articole mass-media sunt o dovada de iresponsabilitate din partea jurnalistilor", a acuzat Curtis Runnels, un specialist in preistoria Greciei si Balcanilor de la Universitatea Boston. "Aceste presupuneri nu sunt sustinute de nici un fel de dovada empirica, precum artefacte sau fotografii ale pretinselor arhitecturi. Nu au fost confirmate de arheologi care sa aiba competenta sa le evalueze. Persoana care sustine aceste lucruri [Semir Osmanagic] nu pare sa aiba vreo pregatire in arheologie si nu si-a prezentat descoperirile intr-o maniera in care sa poata fi verificate de experti. Acesta este pur si simplu senzationalism, iar jurnalistilor care au raspandit aceste fapte fara sa le verifice si fara sa se consulte cu arheologi profesionisti ar
trebui sa le fie rusine. Oamenii care cred aceste povesti, mai ales daca sunt prezentate fara nici o dovada, sunt prosti! " ...  sau "piramidioti" - dupa cum au ajuns sa fie numiti cei care au capatat o fascinatie nefondata fata de ceste piramide.

Anthony Harding, presedintele Asociatiei Europene a Arheologilor a scris revistei London Times (care a prezentat si ea 'descoperirea'): "Managementul profesionist al patrimoniului cultural al Bosniei-Hertegovina se gaseste, de la razboiul bosniac, intr-o stare foarte proasta, existand un numar mic de oameni care incearca sa protejeze de hoti si de lucrari fara autorizatie un patrimoniu bogat. Situatia nu este decat inrautatita atunci cand vin outsideri si cheltuiesc sume mari de bani in cautarea unor comori si teorii absurde (constructia unei piramide colosale, atat de mari incat le depaseste chiar si pe cele din Egipt sau Mesoamerica? De acum 12 000 de ani?), intr-o maniera care nu ar fi posibila in cele mai multe tari, in loc sa-si cheltuiasca banii pentru protejarea situsurilor si monumentelor reale care se gasesc in pericol si care abunda in Bosnia-Hertegovina."

In Bosnia, Enver Imamovic de la Universitatea Sarajevo si fost director al Muzeului National din Sarajevo, a reactionat si el impotriva operatiunilor care au loc in prezent in Visoko: "Acesta este echivalentul situatiei in care m-ati lasa pe mine sa fac operatii in spitale". Arheologii se tem ca excavatiile lui Osmanagic vor deteriora sit-uri reale, din cauza ca dealul pe care el il numeste "Piramida Soarelui" ar putea fi plin de ramasite medievale, romane si ilire.

Motivul principal datorita caruia arheologii nu cred aceasta poveste e ca pare extrem de implauzibil ca acum 12 000 de ani (dupa cum pretinde Osmanagic) sa fi fost realizate niste constructii uriase. Runnels explica: "Intre acum 27 000 si 12 000 de ani, Balcanii s-au gasit intr-un maxim glaciar, o perioada cu o clima extrem de friguroasa si de uscata, cu ghetari in unele lanturi muntoase. Singurii ocupanti erau vanatori si culegatori din Paleoliticul Tarziu, care au lasat dupa ei numai urmele unor popasuri in aer liber si in pesteri. Aceste urme constau in unelte de piatra simple, urme de foc si ramasitele unor plante si animale pe care le-au mancat. Acesti oameni nu aveau uneltele sau tehnica pentru a se apuca de constructii arhitectonice monumentale."

Realitate zguduitoare musamalizata sau doar imaginatia unor visatori, ramane ca viitorul sa decida care este adevarul acestor posibile piramide din Bosnia. Oricum, pana atunci ramane un punct de atractie pentru turistii curiosi si nu numai.



Surse: http://www.google.ro/images?hl=ro&gbv=2&tbs=isch:1&&sa=X&ei= dNhPTbLXD8XzsgbaxpWsDw&ved=0CDAQBSgA&q=pyramids+bosnia& spell=1&biw=1659&bih=848, http://news.softpedia.com, youtube.com.

Piramide subterane stravechi, in jungla amazoniana

Tumulii impresionanti de înmormântare, cu camerele lor subterane acoperite cu multe straturi de pamant si de istorie, au fost mult timp o trăsătură distinctivă a descoperirilor de pe coasta arida din Peru. Dar astazi va prezentam pe site-ul nostru Harta Comorii, in premiera in Romania, o descoperire senzationala, demna de eroul Indiana Jones!

Descoperirea a două complexe vechi tip piramidă, în apropierea oraşului Jaen, pe marginea de vest a şesului Amazonului, arată că arhitectura monumentala a piramidelor era răspândita în Anzi si în jungla cu mii de ani înainte de sosirea spaniolilor pe aceste taramuri. Cu foarte mult timp inainte de a calca cotropitorii europeni pe acest continent, cea mai mare dintre piramide, cu o baza de peste 4000 de metri patrati, fusese acoperita de vegetatie, de pamant si de timp, incat apartinea deja subteranului. Pana cand un cunoscut cercetator a scos la lumina, dupa mii de ani, dovezi de construcţie la scară largă : ziduri groase de până la trei metri, rampe şi semne de constructii in faze succesive, care se intind pe o perioada de cel puţin 2.800 ani ! Stim, pare de domeniul fantasticului, dar este una dintre cele mai importante descopeiriri arheologice ale anului 2010 !

Piramida descoperita in Peru, intr-o faza avansata a dezgroparii

"Arheologii care au descoperit monumentala arhitectura din Peru nu cautasera niciodată în junglă, fiindca credeau ca acolo nu exista asa ceva. Această descoperire a noastra arată că s-au inselat", spune cercetatorul Olivera. "Pentru a construi aceste structuri, oamenii trebuie să fi avut cunoştinţe de inginerie şi proiectare, dar şi o forţă mare si stabila de muncă. Pana acum, noi credeam ca acesti antici au trăit în bordeie din trunchiuri de copaci şi frunze."

Scheletul descoperit in piramidă

În acelaşi timp, in piramida a găsit mormântul unui personaj din înalta societate a acelor vremuri. Acesta fusese inmormantat în jurul anului 800 î.Hr., iar trupul fusese acoperit cu scoici si cochilii de melci. Acesta fusese probabil un preot vindecator, spune Olivera. Scoici marine s-au găsit si într-un alt mormânt din apropiere, marturie a relaţiilor comerciale dintre locuitorii de pe coasta, prin Anzi, cu cei din junglă.

Drumul prin jungla catre Jaen, spre locul descoperirii piramidei

Oricum, uluitoarea descoperire, datorita arhitecturii sofisticate, sugerează că a existat o civilizatie misterioasa, destul de dezvoltata tehnologic pentru acea perioada, cu mult inainte de civilizatiile cunoscute pana acum de catre cercetatori.

La inceputul lucrarilor, cand piramida abia incepuse sa fie dezgropata

Nu s-au precizat inca daca au fost gasite si alte comori, artefacte de aur sau pietre pretioase, in aceasta piramida subterata, dar cu siguranta ca o asemenea constructie, care a necesitat , la realizarea ei, un mare consum de resurse si forta de munca, adapostete asemenea bogatii arheologice, ca de altfel toate constructiile de acest gen. O sa revenim cu mai multe detalii, cand vor fi publicate in revistele sau pe site-urile de specialitate din strainatate.

Discul ceresc de la Nebra este ornamentat cu aur din Carpati ?

Discul ceresc de la Nebra este un disc de bronz de circa 32 cm diametru cu o patină verde-albastră și cu incrustații de aur. Acestea reprezintă Soarele (sau Luna plină), un sfert (o seceră) de Lună în creștere sau poate o barcă, precum și 32 de stele în formă de cercuri mici, inclusiv o grupare de stele care ar putea reprezenta Pleiadele. Marginea discului este decorată cu două segmente de cerc (dintre care unul s-a pierdut), adăugate mai târziu, care sunt plasate unul față de celălalt în unghiul dintre solstiții. Ultima adăugare este un alt segment de cerc, mai îngust, a cărui interpretare nu este sigură (Calea Lactee? un curcubeu? o arcă solară?).

Discul de la Nebra, Germania - Click pentru marire

Discul a fost găsit relativ de curând, în anul 1999, lângă orășelul Nebra din landul Saxonia-Anhalt, Germania, și datat ca provenind aproximativ din anul 1600 î.Hr. Se pare că aparține de cultura Unétice din Epoca de Bronz. Ca stil artistic nu se aseamănă însă cu nici un obiect cunoscut din acea perioadă. Discul este cea mai veche reprezentare a cerului nocturn / a universului descoperită vreodată.

Doi cautatori de comori au urcat in 1999, inarmati cu un detector de metale, pe muntele Mittelberg.


Cand aparatul a inceput sa avertizeze cu semnale puternice si continue, arheologii amatori s-au pus pe sapat, descoperind la mica adancime doua sabii, cateva bratari si diverse alte obiecte metalice, printre care si discul cu pricina. Interesati mai degraba de bani decat de valoarea istorica a descoperirii, cei doi au vândut intregul lot cu 30.000 de marci vest-germane (10.000 -15.000 de euro).

Cel care le-a achizitionat a incercat sa le plaseze Muzeului de Istorie din Berlin, dar autoritatile au intrat in alerta, din cauza provenientei suspecte a bronzurilor. Un nou client a pus temporar mana pe obiecte (in schimbul a 137.000 de euro), dar politia a organizat o ambuscada in care au fost antrenati 50 de agenti. Dupa o urmarire ca-n filme, comoara arheologica a fost recuperata.

Au inceput imediat disputele si suspiciunile de fals. Inculpatii au incercat sa scape cu o pedeapsa mai usoara, sustinand varianta falsului si au atras de partea lor chiar oameni de stiinta. Dar analizele fizico-chimice au incheiat disputa: discul este autentic. Iar ca urmare a acestei descoperiri, Fundatia Germana pentru stiinta a alocat 3,3 milioane de euro pentru desfasurarea unui amplu proiect cu privire la epoca bronzului. Dar care au fost rezultatele analizelor? Ernst Pernicka, actualul sef de sapaturi la santierul arheologic de la Troia, s-a ocupat de aceste masuratori impreuna cu cativa colegi. Bronzul din care este facut discul este bronz local, iar aurul cu care era decorat se pare ca este aur din Carpati. S-au comparat rezultatele cu cele pe care s-au obtinut impreuna pe aurul nostru, la sincrotronul de la Berlin, si sunt foarte asemanatoare. Fara nici un dubiu, este vorba de aur din Carpati.

Surse: Wikipedia, Formula As, Descopera.ro .

Capcanele comorilor "blestemate" - Partea 2

Asa cum am promis, revenim cu partea a doua a acestui incitant articol. Prima parte poate fi citita aici: Partea 1.

In numarul din ianuarie-februarie 2001, revista "Magazinul cautatorului de aur", editata in limba engleza, a publicat fotografiile unei capcane mortale, veche de 300 de ani, gasita in Mexic. In continuare va prezentam aceasta inginerie a fricii si cum lucrau mecanismele capcanei.

Vedere intrare in pestera, din fata si lateral. Nisipul era cel din colturi, de sus, desenat cu gri inchis

Aceasta capcana era pusa in miscare chiar prin indepartarea materialelor care sigilau intrarea in pestera.
Odata indepartat nisipul si pietrele, care de fapt erau suport de sprijin pentru stanca de deasupra intrarii, aceasta ramanea fara baza de sustinere, se prabusea peste cautatori si in acelasi timp, astupa si intrarea in pestera, iar apoi cobora pe deal in jos, incat totul parea doar o simpla alunecare de teren pentru cineva care ar fi descoperit evenimentul dupa ceva timp .

Asadar, nisipul si pietrisul intarit fiind indepartat, se desprindea de fapt dispozitivul de blocare si automat cadea peste cautatori si stanca pe care acest dispozitiv primitiv o bloca de la rostogolire. Asadar, un cautator de comori bun trebuia sa se intrebe: "Oare daca e atat de simplu sa intru in pestera, doar prin indepartarea nisipului si pietrisului depozitat pe intrare, nu cumva este o capcana?"  Un cautator neatent, cuprins de bucuria gasirii unei posibile comori, nu ar mai vedea asemenea detalii si  ar cadea in capcana sau capcana... peste el. Dar daca ar observa capcana? Ce ar face ? Ar renunta sau ar merge mai departe? Cel mai bine ar fi sa faca fotografii sau scheme ale capcanei si sa o studieze de la departare. De ce? Pai ar fi mai multe motive: 1. Curiozitatea de a vedea ce e dupa capcana si de a gasi eventuala comoara. 2.Ce s-ar intampla daca am lasa capcana in pace? Pai ar fi o bomba nedezamorsata, iar alti cautatori sau turisti care ar intalni-o si nu ar avea cunostiinta despre pericol, ar cadea cu siguranta in capcana mortala. 3. Daca nu se simte in stare 100%, ca el si echipa sa dezamorseze capcana, ar fi bine sa apeleze la specialisti sau autoritati.

De asemena, mai exista capcane cum e cea din imaginea de mai jos. Se vede clar ca au lasat ceva ce pare un maner. Prea usor ca sa fie adevarat... Tragi de acel maner si poate se deschide o poarta secreta sau poate sub acel obiect e comoara. Dar nu este asa. Tragand acel obiect care blocheaza nisipul, acest nisip se scurge in gaura de sub obiect, iar stanca se pravaleste peste cautator. Oare aveau si dacii asemenea mecanisme ?

Capcana "Prea usor ca sa fie adevarat !"

Un alt tip de capcane sunt cele din podea. Este usor de inteles cum functioneaza acest mecanism. Prea multa greutate pe podeaua falsa ( cam minim 50 de kg ), iar echilibrul podelei se destrama. Cautatorul cade intr-o groapa adanca, poade plina de sulite.

Capcana in podea

De obicei aceste capcane erau simbolizate pe peretele superior ( tavanul ) pesterii, cu doar cativa pasi inainte de capcana. Pe podea nu se vede capcana, fisurile de imbinare a falsei podele cu podeaua insasi fiind acoperite cu nisip sau pietris, deci nu se pot sesiza, mai ales intr-o zona intunecata. Asemena mecanisme capcana pe "podeaua" pesterii au fost gasite in diverse variatiuni, in intreaga lume.

Capcana in podea ( alta varianta )

Acum cativa ani, un student la arheologie a fost in vizita la cativa colegi din Mexic. A mers cu colegii cativa zeci de kilometri in prospectare pe teren. Dupa cateva zile, au gasit niste stanci care aveau insemne ciudate sculptate pe ele. Insemnele pareau niste serpi sculptati si niste cercuri. Unii serpi erau orientati in jos , iar altii era sculptati incolaciti. Studentii au inceput sa studieze mai atenti rocile din zona. La cativa metri departare au gasit o stanca care avea sculptati aceiasi serpi si cercuri, intr-o formatiune de roci care nu pareau a fi asezate asa din cauze naturale. Ceva mai departe era alta stanca pe care parea silueta unui om putin aplecat, care parca sprijinea o greutate in spate. Se vedeau de asemenea un brat si un picior incordat, forme sculptate din stanca. Parea ca acel bolovan sub forma de picior era pus acolo pentru a pastra structura intacta.

Asa ca, fiind constienti de pericol, au lasat locul neatins. Probabil era doar o capcana inadins facuta, dar nu exista nici o comoara acolo, ci era acolo doar pentru a distrage atentia sau pentru a produce rani eventualilor curiosi care ar fi indepartat stanca sculptata sub forma de picior uman.

Cateva zile mai tarziu, au gasit o zona cu vegetatie deasa, moloz si pietre, intr-o adancitura laterala dintr-un perete stancos, adancitura ce nu parea creata in mod natural.

Stanca de deasupra, de zeci de tone, era blocata de la rostogolire de roca de spijin 1. Se vede clar cum roca ( piatra) de sprijin nr. 1 fusese sculptata ca sa se potriveasca exact, ca suport, pentru stanca imensa de deasupra. Aceasta piatra 1 nu sprijinea greutatea stancii de deasupra, ci doar o impiedica sa cada, la limita echilibrului. Piatra 1 nu cadea, fiind tinuta in loc de greutatea suportabila , exact calculata, exercitata de stanca mare de deasupra.

Roca 2 era pusa ca siguranta suplimentara, pentru ca roca 1 sa nu cada din cine stie ce cauze naturale ( eroziune etc) . Daca privesti cu atentie  piatra 2, foarte de aproape, se vede parca un ochi si un chip omenesc din profil, care arata catre piatra 1. Aceasta era asemanatoare cu "Masca Mortii", acel chip sculptat de care indienii ( bastinasii din zona), chip de care, in superstiile  lor, erau foarte speriati. Este clar ca aceasta sculptura ii tinea departe de comoara.

Piatra 2 ( Masca Mortii ) era asezata peste Piatra 3, care era sculptata ca un trunchi de piramida. Piatra 3 era singura care putea fi inlaturata prin forta unui om, cu mare efort. Piatra 1 si 2 erau foarte bine intepenite datorita greutatii exercitate de stanca mare de deasupra. Inalturand piatra 3, cadeau in lant Piatra 2 si Piatra 1, si apoi , peste cautatori, stanca de deasupra. Desi din fotografie nu va puteti da bine seama, asamblul fotografiat are mai multi metri inaltime. Chiar daca mecanismul nu ar fi functionat imediat, daca cei care inlaturau pietrele intrau in pestera ca sa caute comoara, nisipul ramas care se mai scurgea de sub stanca cea mare era ca un cronometru care pana la urma prabusea stanca de deasupra peste intrare, iar cautatorii ramaneau pe veci captivi in pestera, ducand inevitabil la moarte. Sau oricum , ar fi fost foarte greu de sapat o iesire sau de inlaturat stanca cea mare, oricum, aproape imposibil fara uneltele adecvate.

Asadar, ar fi bine sa urmam proverbul romanesc: "Buturuga mica rastoarna carul mare", in interpretarea urmatoare: o mica piatra indepartata va rasturna peste tine o stanca mai mare !

Deci, daca ai invatat cate ceva din aceste exemple de capcane mortale, nu le uita asa de repede, nu se stie ce comoara vei gasi si  ar fi bine sa fi atent la eventualele pericole, chiar daca in alte variatiuni autohtone ( tracice, dacice, medievale sau de alta natura ), altfel s-ar putea sa cazi in ele, desi pare putin probabil, fiindca, tu cititorule, esti o persoana inteligenta si calculata, nu doar un cautator de comori animat de bucuria gasirii unui tezaur si neatent la capcane !

Acest articol v-a fost prezentat in premiera in Romania de catre site-ul Harta Comorii.