Continuam articolul Comoara imensa gasita cu detectorul de metale , oferindu-va o serie de noi imagini ale comorii, pe care le puteti vizona in cateva filmari puse la dispozitie de National Geographic Channel, care prezinta detalii despre cum a fost descoperit aurul și despre atenția mondială pe care a primit-o până în prezent.
Descoperirea este una fără precedent, a apreciat arheologul Kevin Leahy. Terry ( somer ) a găsit ea mai mare comoară anglo-saxonă: o mie cinci sute de obiecte, din secolul al şaptelea. În total, cinci kilograme de aur şi două kilograme şi jumătate de argint. Majoritatea sunt accesorii pentru săbii, ceea ce e incredibil.
De asemenea, sunt obiecte de aur cu gravuri, care nu înţelegem exact ce sunt, un fel de şerpi mici din aur, explică arheologul.
Povestea tezaurului anglo-saxon incită căutătorii de comori ai zilelor noastre. Sa urmarim un interviu cu cel care a gasit comoara.
Un interviu cu proprietarul pământului unde a fost găsită comoara.
În noiembrie 2009, comoara a fost evaluată la 3,3 milioane de lire sterline de către experți. Art Fund a inițiat și susținut cu succes un apel public de strângere a fondurilor necesare salvării pentru posteritate a tezaurului. Suma stabilită a fost atinsă pe 23 martie 2010. Tezaurul se află acum în coproprietatea Birmingham Museums & Art Gallery și Potteries Museums & Art Gallery din Stoke.
Pentru descoperitor, găsirea tezaurului a însemnat o schimbare radicală în viața sa. Pentru arheologi, doar începutul unei lungi călătorii și eforturi menite să descifreze misterele ce înconjoară această colecție de metal prețios.
Sper sa reusiti sa vedeti documentarul complet pe National Geographic Romania, daca veti avea ocazia.
Cu siguranta generatiile mai vechi isi mai aduc aminte de insula Ada Kaleh, o adevarata comoara istorica, cu vestigii de arhitectura si arheologice de mare insemnatate, acum acoperite de apele Dunarii. Probabil insula Ada Kaleh reprezinta astfel un loc de ascundere a multor relicve si de ce nu, poate chiar comori, o mica Atlantida plina de pitoresc a Romaniei. Am facut analogia cu Atlantida, pentru ca sunt convins ca multi din cei nascuti dupa Revolutia din 1989 nu au auzit de aceasta insula sau nu ii cunosc locatia ori o considera o simpla legenda.
Insula Ada Kaleh, ilustrata din 1909
Insula Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreață) se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7km lungime și circa 500m lățime.
Insula Ada Kaleh
Constructia barajului Hidrocentralei Portile de Fier 1 a ridicat nivelul apelor Dunarii, care au acoperit insula. Astfel, insula este neaccesibila cautatorilor si arheologilor, poate doar scafandri profesionisti daca ar fi.
Insula Ada Kaleh, inainte cu putin timp de a fi acoperita de apele Dunarii
Insula Ada Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit datorită prețurilor scazute (fiind scutită de impozit), dar si pentru locul unde se puteau cumpara delicatese turcești, bijuterii, cafea și tutun de calitate.
O cafea turceasca originala servita la o terasa din Ada Kaleh
Imi aduc aminte cum negustorii strigau "Rahat!", iar de aici cuvantul a fost preluat in limba romana pentru a denumi obisnuitul sortiment de dulciuri jeleu, originar din Turcia, făcut din zahăr, arome alimentare și amidon. În țara de origine, acest produs este cunoscut sub numele de lokum sau (arhaic) ca rahat lokum, fiind un produs foarte popular în tot spațiul balcanic. Insa insula Ada Kaleh a fost renumită și pentru trandafirii sai ( crescuti in mod decorativ, nu productie in masa ) și comercializarea uleiului sau a parfumului din acestia, probabil importat, dupa cum ne-a precizat un cititor al site-ului nostru.
Rahat turcesc produs chiar de un cofetar din Ada Kaleh, pe insula
Desi regimul comunist s-a laudat ca va stramuta toate vestigii arhitecturale si istorice de pe Insula Ada Kaleh, inainte de a fi acoperite de apele Dunarii, nu avem cunostiinta unde au fost amplasate sau daca proiectul a fost finalizat cu adevarat sau a ramas la stagiu de cariera de bolovani. Oricum, proiectul se referea probabil doar la constructiile de suprafata, la cetate in sine, nu si la posibilele comori arheologice ascunse in pamant.
O mica parte din vestigiile istorice de pe insula Ada Kaleh
In continuarea va prezentam un doua filme documentare din acea perioada, pe care l-am gasit pe Youtube, filme de arhiva despre comorile istorice si culturale din Insula Ada Kaleh si despre modul cum acele vestigii au fost "mutate" cu barosul si tarnacopul. Speram ca aceste doua documentare sa ramana postate pe Youtube pentru mult timp.
Film documentar 1
Film documentar 2
Later edit: Conform precizarilor unui cititor, se pare ca o mare parte din constructii au fost stramutate pe insula Simian, aval de Tr.-Severin.
In Egipt, arheologii cred ca sunt aproape de o descoperire de senzatie. Au inceput sapaturile langa un templu unde s-ar putea afla mormantul Cleopatrei si al lui Marc Antoniu, indragostitii care s-au sinucis in anul 30 inainte de Hristos.
Dovezile adunate pana acum sugereaza ca legendara regina egipteana si generalul roman au fost ingropati in acelasi loc, aproape de orasul Alexandria.
In varful unei coline, de unde se vede in zare Mediterana, se afla ruinele unui templu inchinat zeitei Isis. Ingropat adanc sub aceste ziduri, cred arheologii, s-ar putea ascunde mult-cautatul mormant al Cleopatrei.
Deja istoricii aveau indicii ca trupul legendarei regine, care a prins in mreje doi comandanti romani, Cezar si Antoniu, a fost dus de preoti la acest templu, dupa ce Cleopatra s-a sinucis. Iar regina egipteana, ne spune Plutarh, si-ar dormi somnul de veci alaturi de iubitul sau Marc Antoniu.
Arheologi din Egipt si Republica Dominicana planuiesc sa inceapa sapaturile pentru descoperirea mormantului.
Cu ajutorul sonarelor, cercetatorii au descoperit, la 20 de metri sub stanca, ceea ce par sa fie trei incaperi mortuare. In plus, langa templu, a fost descoperit un cimitir in care se crede ca au fost inhumati membri ai suitei regale.
Alte descoperiri facute in acelasi sit intaresc credinta arheologilor ca s-ar apropia de mormantul Cleopatrei.
Florin Fekete isi cumparase o casa, cu cateva luni inaintea descoperirii. Tocmai se apucase sa sape o groapa pentru fosa septica, pentru a deversa apa menajera. A ramas surprins cand varful cazmalei s-a oprit intr-un vas de lut aproape intreg.
Fekete si-a dat seama ca descoperirea lui poate fi importanta pentru arheologi, asa ca a apelat Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea. Asa a aflat ca vasul are o vechime de aproximativ 3.000 de ani.
Apoi a mai scos si alte cioburi din alte vase de acelasi fel.
Suntem curiosi daca intre timp ( fiindca a trecut mai mult de un an de atunci ), vreun muzeu din Romania a achizitionat si a expus artefactele si daca omul si-a primit binemeritata recompensa, mai ales ca a reactionat in modul cel mai onest cu putinta, anuntand specialistii de la muzeu.
În 1957 un tezaur de 2500 de monede de bronz romane au fost găsite într-un domeniu din Cheshire. Si astazi acestea sunt expuse la Muzeul Grosvenor din Chester.
Aproape 30 de ani mai târziu, un istoric pasionat de detectia de metale, John Hamilton, a recuperat încă 52 monede care facea parte acelasi tezaur.
Va prezentam lista de detectoare produse de firma White. White este o un producator de detectoare de calitate, multe modele fiind recunoscute de catre cautatorii de comori ca fiind fiabile si de mare putere sau precizie.
Spectra™ Series
Spectra V3i™
Spectra V3i™ is White's finest turn-on-and-go metal detector using 3 frequency detection to find the oldest, deepest treasures. HD color display, wireless headphones, 9 Preset Hunting Programs, and much more.
E-Series
DFX™300
White's finest all-around detector with turn-on-and-go simplicity - now with the added depth advantage of the 12" spider coil. Go back over those previously hunted areas and find the older, deeper targets that were unreachable before!
MXT™ PRO
The versatility of 3 completely separate hunting programs, now with the added deep-detection of White's proven 12" spider coil. MXT is a favorite of the weekend prospector, coinshooter, and the relic hunter.
DFX™
DFX™ is simply unsurpassed in its ability to find treasure older, deeper and smaller items that other metal detectors pass over. DFX™ brings together the ultimate combination of sophisticated microprocessor technology, and turn-on-and-go simplicity.
XLT®
The XLT® Metal Detector is high-performance simplicity and versatility at its best. With 5 expertly-designed programs to choose from, you've got virtually every kind of metal detector hunting covered. It's easy to enhance a program, too, for your particular metal detector hunting with one of 10 Basic Adjustments or even a Professional Option. Completely automatic or totally adjustable.
MXT™
One metal detector with three completely separate operating modes. Just toggle switch between gold prospecting, coin/jewelry or relic. The MXT™ Tracker™ becomes a specialized metal detector for that type of treasure.
M6
M6 is a high performing medium priced, easy-to-use coin and jewelry detector for parks, beaches and general use in all ground conditions.
Prizm-Series
Prizm™ 6T
Prizm 6T combines high-end features like Auto Ground Balance and VDI numbers with Prizm simplicity!
Prizm™ 5G
Prizm™ 5G is a light weight, affordable metal detector with a high performance waterproof 9" search coil, VCO and MultiTone™.
Coinmaster-Series
Coinmaster Pro
Coinmaster® Pro is packed with usable features at a great price... Target I.D., depth readout, SmartNotch, and 3-Tone I.D.
Coinmaster
The new COINMASTER® is White's most affordable detector, featuring target I.D. and target depth.
Beach-Series
BeachHunter® 300
The BeachHunter® 300 metal detector ignores junk and picks up just the treasure. Hunt in and out of the water without missing the good stuff. Identify detected targets in a snap with a glance at one of the color-coded LED's.
Surf PI Dual Field
Surf PI Pro Dual Field metal detector combines turn-on-and-go ease and unbeatable depth and sensitivity. The Surf metal detector's all-new power circuit reaches new depths, especially on the most prized jewelry - smaller gold, platinum and white gold. Even in the worst beach conditions like black sand. Now, beach and surf metal detection has a new, deeper layer of hunting!
Speciality Series
TDI
Professional-level ground-balancing, pulse induction detection. Unlike any other metal detector on the market today, the TDI is capable of remarkable depth and extreme sensitivity in the worst grounds.
GMT™
The Goldmaster® GMT™ metal detector is quickly earning a reputation as the simplest and best performer in the market. Veterans and weekenders alike are finding more gold and having more fun hunting, too!
If you're after large, deeply buried treasure, underground tanks or pipes, then the TM 808 is the metal detector for you.
Matrix™ 100
Designed to meet and exceed the needs and specifications in today's security conscious world and complies with all National Institute of Justice standards for indoor/outdoor operations.
AF175
The AF175 hand-held metal detector meets todays toughest security requirements. The AF175 personal security metal detector offers 2 levels of sensitivity.
Beachcomber Series
BC60
With different levels of discrimination. The BC60 enables the user to knock out trashy items, and only respond to good targets. The BC60 comes supplied with a 8" S2 search head.
BC4
Designed to reject iron fragments. Giving the BC4 better discrimination against trashy items The BC4 comes with a 8" search head.
AF101
Primary developed for ease of use. Especially suitable for first time or young buyers. The AF101 has no discrimination, and comes with a 6" search head.
Industrial Series
AF350
An industrial metal detector. High powered all metal machine with 3 levels of senitivity.
3900 Pro Plus
Simple but powerful. The 3900 Pro Plus is a lightweight simple to use machine which gives excellent results. The unit has discrimination, and adjustable sensitivity enabling to the user to get great perfomance. The unit comes with an 8" S2 search head as standard.
AF109
An industrial metal detector. Handheld machine designed to detect tobys and manhole covers.
V & C 10
An industrial metal detector. Lightweight designed for detecting tobys and manhole covers.
AF103
An industrial metal detector. Lightweight all metal machine ideal for wall ties.
Bullseye II Pinpointer
When you've located a target and dug the hole, use the Bullseye II Pinpointer to precisely "pinpoint" the target. No tuning. Completely automatic. Works in either "vibration" or "beep" mode. Powerful LED light illuminates target areas when the button is pushed. Powered for up to 20 hours on a single 9-Volt battery.
Alte detalii, preturi si fotografii puteti gasi pe site-ul oficial.
In reportajul de mai jos nu este vorba despre o comoara de aur, dar cu siguranta vorbim despre o comoara a crestinatatii. Una dintre cele mai vechi vetre ale creştinismului de pe meleagurile noastre este săpată în munte, între localităţile Bozioru şi Colţi, în judeţul Buzău. Există aici inscripţii vechi de 1.700 de ani, făcute de primii misionari creştini, veniţi de la sud de Dunăre. Diversi istorici cred ca muntii Buzaului reprezinta leaganul crestinismului din Romania. In asezarile rupestre din masivul Crucea Spatarului au locuit la doar 300 de ani dupa Hristos primii misionari crestini sositi din Orientul Mijlociu, ca sa propovaduiasca invatatura lui Hristos.
Cea mai veche asezare, dintre cele aproape 20 cate sunt in complexul de vestigii rupestre, este grota numita Fundul Pesterii, care a fost locuita inca din secolul 6 IEN. Are incrustate pe pereti mai multe scrieri nedescifrate, dintr-un alfabet local.
Se spune ca aici se poate bea cea mai buna apa din lume, din fantana secreta care iti poate indeplini dorintele. Legenda sau istorie, cert este ca locatia merita vizitata. Sucidava, vechea capitală a tribului dacic al sucilor, este situată în vatra orașului Corabia (județul Olt), pe teritoriul fostului sat Celeiu. Pe terasa superioară a Dunării se văd încă zidurile de apărare cu opt turnuri complet dezvelite ale orașului roman târziu Sucidava (secolele IV-VI), care, împreună cu cartierul actual, acoperă o parte a orașului roman din secolele II-III, mai puțin cunoscut. Au mai fost identificate băile romane (thermae), o bazilică paleocreștină (secolele V-VI) și străzi pavate.
Cetatea se remarcă prin „fântâna secretă”, o capodoperă inginerească, menită să aprovizioneze cu apă așezarea în timpul asediilor.
Cercetatorii si vizitatorii continua sa fie atrasi de minunea pastrata vreme de 14 secole in pamantul fortaretei: "fantana secreta", monument unic in arhitectura romano-bizantina. Ea este spectaculoasa prin sistemul de construire si valoarea arheologica.
In 1958, un localnic, descoperind intamplator niste ziduri vechi de caramida, a atras atentia asupra lor profesorului Tudor Dumitru, care cerceta zona cetatii de mai multi ani. Asa a iesit la lumina fantana secreta situata in partea de sud a cetatii.
Constructia subterana are doua componente: putul propriu-zis, aflat la o adancime de circa 18 metri de la nivelul platoului cetatii si coridorul de acces lung de 26 de metri, care coboara din incinta fortaretei pana la izvor. Putul are forma unui turn inalt de 4,5 metri, cu peretii grosi de 85 de centimetri, lucrati din caramizi legate cu mortar de var amestecat cu caramida pisata.
Coridorul este format dintr-o bolta de caramida care coteste in panta pana sub zidul de incinta al cetatii, apoi urca spre nord pana la platforma superioara de unde iese la suprafata. Acestei fantani i se spune si "izvorul iubirii" si reprezinta una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din vechea cetate.
Legenda spune ca apei din izvorul nesecat ii este atribuita virtutea de a inteti iubirea cuplurilor, de a-i uni pe cei despartiti. Un obicei al zonei este acela ca miresele si mirii coboare dupa nunta la izvorul subteran, luand din apa miraculoasa, pentru eternitatea legaturii.
Fantana ramane, in pofida lipsei de popularitate, pe masura exceptionalei importante arheologice, o ademenitoare chemare spre implinirea iubirii si a setei de viata.
Tot aici se găsește piciorul unui pod roman construit peste Dunăre în timpul lui Constantin cel Mare. Inaugurat în 328, avea o lungime de peste 2 400 de metri, fiind considerat unul dintre cele mai lungi poduri ale antichității. Din păcate, podul lui Constantin cel Mare, menționat și de Dimitrie Cantemir în „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, a avut o existență scurtă.
Astazi va prezentam povestea unei comori legendare, Diamantul Hope, cunoscut la inceput ca "Le bleu de France". Nici un diamant nu este la fel de renumit ca acesta. Inconjurat de legenda si mister, unii cred ca acest obiect descoperit in India este de fapt purtator de ghinion si moarte. Întunecată este povestea celebrului diamant Hope.
Vânătorul francez de comori, Jean-Baptiste Tavernier, a făcut rost de el, probabil furându-l dintr-un templu indian, şi l-a vândut regelui Ludovic al XIV-lea în 1668. Ruinat de speculaţiile fiului său, Tavernier a plecat iar în India, la vârsta de 84 de ani, dar a murit pe drum.
Tăiat în formă de inimă, diamantul a fost purtat la balul curţii de o amantă a regelui, madame de Montespan, care a căzut ulterior în dizgraţie din cauză că participă la misse negre, la care trupul ei gol era folosit ca altar şi în timpul cărora erau sacrificaţi bebeluşi. Proasta reputaţie a pietrei a crescut.
Un secol mai târziu, a fost dăruită de Ludovic al XVI-lea reginei Maria Antoaneta, a cărei implicare în “Afacerea colierului” i-a creat o reputaţie proastă şi a fost una dintre cauzele care au dus la izbucnirea revoluţiei. Ea a purtat diamantul şi l-a împrumutat prietenei ei, prinţesa de Lamballe, care în timpul revoluţiei a fost omorâtă de mulţime, iar capul ei a fost plimbat pe un păr sub ferestrele castelului Temple, în care Ludovic şi familia să aşteptau să fie executaţi. Maria Antoaneta a fost executată în octombrie 1793.
Împreună cu alte bijuterii ale Coroanei, Hope a dispărut în timpul revoluţiei, dar, după 30 de ani, a reapărut în Olanda, tăiat de la 67 la 44 de carate. Îi aparţinea acum unui bijutier din Amsterdam, numit Fals. Fiul acestuia a furat diamantul şi l-a lăsat pe Fals să moară sărac. După ce a dăruit diamantul unui francez, Beaulieu, fiul lui Fals s-a sinucis.
Beaulieu l-a dus la Londra, unde a murit în împrejurări suspecte. Bancherul londonez Henry Thomas Hope a plătit 18.000 de lire pentru el şi i-a dat numele lui. A rămas în familia lui 70 de ani, până ce lordul Francis Hope s-a însurat cu o actriţă. Căsătoria a fost un eşec; soţia lui a prezis că toţi cei care poseda diamantul sunt urmăriţi de ghinion şi a murit săraca, dând vina pe diamant. Lordul Francis, la ananghie, a vândut piatra unui broker francez, Jacques Colot, care a înnebunit şi s-a sinucis după ce o vânduse prinţului rus Kanitovski, care a împrumutat-o unei actriţe de la “Folies Bergeres”, apoi a împuşcat-o în prima noapte în care l-a purtat. Kanitovski a fost împuşcat de revoluţionari, iar diamantul a ajuns la un bijutier grec, Simon Mantharides, care a căzut sau a fost aruncat într-o prăpastie, la sultanul turc, Abdul Hamid, care a fost detronat în 1909, la un an după ce-l cumpărase, şi la Abdul Bey, care s-a înecat.
Vândut la licitaţie în Paris pentru 16.000 de lire, diamantul Hope a traversat Atlanticul şi a ajuns la New York, unde Edward Beale Maclean, proprietarul lui Washington Post, a plătit 160.000 de lire pe el. Se mai spune şi că bijutierii din New York l-au vândut unui client care, venind în America să-l ia, a călătorit pe “Titanic”. Mama lui Maclean a murit imediat după ce fiul ei îl cumpărase, împreună cu doi servitori din casă, iar fiul său, Winson, a fost accidentat de o maşină şi a murit. Maclean a divorţat de soţia lui, Evalyn, s-a ruinat în scandalul “Teapot Dome” şi a înnebunit.
Evalyn a continuat să poarte diamantul, neţinând seama de prevestiri, dar, când fiica ei s-a sinucis în 1946, şi-a amintit că-l purtase la nuntă. Când Evalyn a murit, în 1947, diamantul a fost cumpărat de bijutierul new-yorkez Harry Winston, care l-a dus la Institutul Smithsonian, unde se află şi astăzi.
Dupa 10 ani de pauza, Cetatea Devei, locul unde se spune ca ar fi ascunsa coroana Sfantului Stefan si unde ar exista intrari in tuneluri subterane, poate pline de comori, tuneluri care duc la Castelul Corvinilor din Hunedoara, este acum pregatita sa primeasca din nou turisti. Autoritatile au decis sa o renoveze si sa o redea circuitului turistic. Primii vizitatori au facut deja o plimbare prin tunelurile secrete ale fortaretei si au intrat in temnitele intunecate.
Fortareata dateaza din 1269, insa o explozie uriasa a transformat-o intr-o ruina 600 de ani mai tarziu.
Primii vizitatori au fost atrasi in special de temnita in care a murit episcopul Francisc David, fondatorul Bisericii Unitariene din Transilvania. Au fost fascinati insa si de legendele despre tunelurile subterane care duc la Castelul Corvinilor din Hunedoara, situat la peste 20 de kilometri distanta de Cetate.
La Cetatea amplasata in varful unui deal, la peste 200 de metri deasupra orasului Deva, se poate ajunge cu telegondola. Un prilej numai bun pentru vizitatorii sa admire peisajul de la inaltime.
Autoritatile promit ca pana in 2013, cetatea va fi renovata in totalitate. Pana acum s-au investit sase milioane de lei doar pentru refacerea zidurilor.
Renovarile se fac din bani europeni nerambursabili. Pentru reabilitarea intregii cetati au fost alocate 60 de milioane de lei.
Un copil de trei ani din Anglia, pe numele sau James Hyatt, in timp ce se juca cu detectorul de metale al bunicului său, a găsit pe câmp o comoară veche de 500 de ani, pe un teren din Hockley, Essex, acum o saptamana.
Obiectul, datând din secolul al XVI-lea, este un medalion de aur. Experţii afirmă că în Marea Britanie există doar patru exemplare din această bijuterie, care ar fi putut aparţine familiei regale. Tatăl lui James, un informatician de 34 de ani, a declarat cotidianului Sun: “A fost atât de emoţionat când şi-a dat seama că a descoperit o comoară adevărată!” James a spus că maşinăria face “bip bip” şi atunci am săpat în pământ. Era aur”, a mai spus tatăl.
Guvernul va expertiza medalionul, valoarea acestuia urmând să fie înmânată familiei Hyatt. Un medalion identic a fost cumpărat cu 2,9 milioane de euro de Muzeul din York.
Deci se poate spune ca acest copil de 3 ani a castigat in medie cate un milion de euro pentru fiecare an al vetii sale ! :)
Sau cum ar spune tatal sau : "In 15 ani de cautari nu am gasit nimic, dar un copil a gasit o comoara. Se pare ca aurul este destinat a fi gasit de sufletele pure, cum sunt copiii."
In continuare va prezentam un documentar interesant despre razboiul daco-roman, realizat de History Channel.
Acest documentar are titlul original "Rome : The Rise and Fall of An Empire - The Dacian Wars" si l-am gasit postat pe Youtube, din pacate cine l-a postat acolo nu l-a uploadat subtitrat in limba romana, ci cu comentariul original in limba engleza.
Vizionare placuta !
Later Edit: Din pacate documentarul a fost sters de pe Youtube de cel care l-a postat...
Coiful de aur, tablitele de la Sinaia si alte legende despre comori dacice vor fi sursa de inspiratie pentru un flim serial romanesc de aventuri, "Secretul Coifului de Aur ".
In sfarsit, un film artistic, chiar daca probabil mai mult pentru adolescenti, produs in Romania, despre febra cautarii de comori !
Sinopsis original
Vlad si fratele sau Andreiut sunt doi copii orfani care locuiesc la camin. Deoarece Andreiut este bolnav, Vlad se vede nevoit sa faca rost de bani pentru a avea grija de fratele mai mic. Impreuna cu prietenii lui, Tudor si David, Vlad “lucreaza” ca hot de buzunare pentru Catalin, patronul unui mic restaurant de cartier.
Intr-o zi, alaturi de colegele lor de scoala: Giulia si Teona, Vlad, Tudor si David sunt martorii unui eveniment neobisnuit. Ei asista la o urmarire spectaculoasa care se incheie cu o crima. Remus, seful rau-facatorilor, este in cautarea unui obiect pretios, jurnalul secret al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Jurnalul ajunge pe mana copiilor, care reusesc sa scape de urmaritori si sa se refugieze in camin. Citind jurnalul, copiii isi dau seama ca acest manuscris ciudat, contine ghicitori si alegorii care ii pot conduce catre comoara pierduta a lui Decebal. Alaturi de alti doi copii de la camin, Maria si Filip dar si de verisoara Giuliei, Ilinca, eroii decid sa descifreze enigmele jurnalului si sa porneasca in aventura vietii lor ce-i poate conduce catre unul dintre cele mai ravnite tezaure ale Europei.
Ei apeleaza la sfaturile profesorului lor de istorie, Andrei – un Indiana Jones al zilelor noastre – care fascinat de civilizatia dacilor porneste cu copiii pe urmele stramosilor prin cele mai spectaculoase locuri ale Romaniei.
De-a lungul celor 12 episoade, ceea ce parea o aventura copilareasca devine o problema de importanta nationala si o goana dupa comoară extrem de periculoasa. Eventuala descoperire a comorii ar putea schimba radical perceptia asupra civilizatiei dacice si implicit cea a intregii Europe.
Copiii vor fi eroii unei calatorii intiatice de-a lungul careia vor descoperi valorile prieteniei, ale curajului, ale adevarului, ale sacrificiului, ale responsabilitatii si ale iubirii. Descifrand codul ascuns din jurnal si interpretand numeroase teorii provocatoare, copiii afla ca pe langa o comoara fizica exista una mult mai importanta si anume comoara spirituala a dacilor.
In casa lui batraneasca din satul Peretu, Alexandru Trana se aseaza tacticos pe coltul patului acoperit de un macat inflorat. E un batran maruntel, nu mai are aproape nici un dinte in gura si daca ii privesti ilica de lana si pantalonii vechi, de tergal, nici prin cap nu-ti trece ca ai in fata descoperitorul uneia dintre cele mai importante comori ale Romaniei: Tezaurul de la Peretu. "Pai, o s-o iau de la inceput, cum am descoperit eu coiful", spune Alexandru. Desi cunoaste povestea pe dinafara, toata familia se strange in jurul sau, pentru a asculta inca o data ceea ce eu aud pentru prim
a oara. "Vasazica, situatia se prezinta asa: era de dimineata si eu tocma aram terenul de la gradina Cap-ului. Trecusem o data peste el pan la capat cand, a doua oara, am luat in lama de la tractor ceva. Era o tabla si eu am impins-o incolo. "Ete, o tabla", zisei. Am luat-o si am aruncat-o alaturea, pe canal. Vazui eu ca nu era chiar o tabla, ca parea de arama, da zic, ce treaba am eu? Am aruncat-o. Da in canal, acolo, a gasit-o paznicu si a dus-o la cosaru lui, la cabina de paza. Dimineata, iar m-am dus la gradina, ca mai aveam de arat. Si paznicu vine la mine si zice: "Bai, Sandule, unde ai gasit tu tabla aia, ca aia nu e tabla obisnuita". "Da ce-i?", m-am mirat. "Nu stiu, da tabla nu-i. Hai sa mai vedem", zice. Si-am mers. Ne-am dus sa mai scarmam, ca eu stiam locu. Si asa ne-am dat seama ca acolo era ceva." Alexandru Trana face o pauza si se uita pe fereastra ca si cum ar vrea sa verifice daca mai este tractorul in curte. Tractorul a ramas pasiunea lui. Si in 71, cand a descoperit tezaurul, tot tractorist era. Avea 30 de ani pe atunci. Era prea tanar ca sa inteleaga ce comoara gasise, ce descoperise acolo, la Cap. In afara de tabla de arama, il impresionase un coif ce parea facut cu lucratura de aur, dar era "canit", murdar de tarana, dupa cum statuse ingropat. Abia a doua zi, cand in gradina Cap-ului s-a trezit cu militia, cu oameni de la primarie, de la partid si de la Muzeul din Alexandria, a inteles ce descoperise el in pamant: o comoara. Cei de la militie au venit si i-au scotocit toata casa, in pod, in beci, in curte, in ograda gainilor. Il banuiau ca dosise ceva. Dupa asta, acasa la el s-a instalat un domn de la Muzeul din Alexandria, arheologul Emil Moscalu. "Domnu Moscalu locuia aici, in camera asta. Platea chirie si aducea aici toate obiectele pe care le gasea acolo, pe camp, unde sapa cu oameni angajati din sat - 25 de lei pe zi. Coiful ala era cel mai frumos, da au gasit mai multe, niste paftale asa, de pus pe piept, niste roti de caruta. Erau toate aici, intinse pe hol. Au sapat atunci pana au ajuns la pamantul viu. Abia dupa aia au plecat."
Spre uimirea intregului sat, movila din curtea Cap-ului s-a dovedit a fi un mormant traco-getic, vechi de aproximativ 2500 de ani, apartinand unui reprezentant al aristocratiei locale. Mormantul a fost descoperit in locul numit de sateni "La Izvoare". Avea doua camere funerare: in prima camera se afla scheletul inconjurat de obiecte din ceramica, varfuri de sageti, cutite din fier, vase de bronz si obiecte de argint aurit, puse intr-un vas de bronz. In cea de a doua camera, arheologii au descoperit cu surprindere ca razboinicul nu fusese inmormantat singur: doi cai, doi caini, o vaca si un car cu patru roti de fier fusesera ingropate alaturi. In total, peste 50 de obiecte de argint placat cu aur, printre care si un coif de argint aurit, in greutate de aproximativ 750 de grame. Imediat, in sat au inceput sa circule povesti despre o comoara nemaivazuta. Oamenii spuneau ca razboinicul ce purta pe cap coif de aur iesise invingator intr-o lupta napraznica, in urma careia fusese ranit mortal. Unii ziceau ca murise in glorie, pe campul de lupta, altii ca fusese doar grav ranit la picior, murind mai tarziu. Oricare ar fi fost cauza, cavalerul cu coif de aur fusese inmormantat princiar, cu onoruri, ca un erou.
Coiful din tezaurul de la Peretu
Fratia coifurilor
Tin in mana fotografia coifului de aur de la Peretu, a carui istorie am venit sa o aflu in sat, de cum am auzit povestea descoperirii lui. Cum de nu se stie nimic despre el? De ce nu s-a scris niciodata in presa? Cum se explica anonimatul marilor descoperiri arheologice facute pe teritoriul Romaniei?
Coiful gasit in mormantul de la Peretu iti atrage atentia imediat. Impodobit cu reprezentari animaliere in relief, are pe frunte doi ochi hipnotici cu sprancene neobisnuite, sprancene mari si ingrosate, in asa fel incat privirea ochilor pare necrutatoare. Pe cele doua obrazare se afla insa niste motive ciudate, a caror semnificatie e greu de ghicit. In timp ce pe obrazul stang se afla un tap, pe cel drept o pasare tine un peste in cioc si un mic animal in gheare. Pe toata portiunea coifului ce protejeaza ceafa sunt trei cerbi. Ce reprezinta desenele astea? Sunt cu siguranta niste simboluri, dar ce semnifica? Mi-am pus intrebarile astea impreuna cu cel mai apropiat specialist pe care l-am gasit in Peretu: profesorul de istorie al satului, domnul Vanatoru Marin, cel ce a realizat si o foarte buna monografie a localitatii. In micul sau laborator de istorie, burdusit cu harti prafuite si atlase roase de vreme, pasionatul dascal imi vorbeste despre epoci trecute, civilizatii locale uluitoare, despre care nu se stie nimic. "Am auzit ca alte cateva coifuri asemanatoare cu cel de aici ar fi fost descoperite pe teritoriul Romaniei. Cei ce le purtau erau capetenii ale Fratiilor trace, viteji ce se legasera cu juramant sa apere aceste pamanturi. Se zice chiar ca a fost prima incercare de unire a triburilor tracice, desavarsita apoi de Burebista. "Fratia coifurilor". Cei alesi sa faca parte din Fratie purtau coifuri de aur sau de argint. Legenda spune ca pe vremea cand oamenii trageau cu sageti catre cer ca sa doboare balaurii stapani pe ploi si furtuni, pe teritoriul Romaniei de azi se dezvoltase o civilizatie infloritoare, a carei arta era comparabila doar cu cea a vechilor egipteni: civilizatia tracilor. Iar capeteniile lor s-au legat in Fratii..." "De unde stiti ca este doar o legenda", intreb. "Daca ea are un sambure de adevar? In cercurile stiintifice nu s-a gandit nimeni sa il dezlege?" D-l Vanatoru Marin nu-mi raspunde. Ce intreb nu exista in nici un manual de istorie.
Pestera lui Aladin
Aur. Cat vezi cu ochii, peretii tezaurului stralucesc misterios in culoarea aurului. Atatea comori la un loc nu am vazut niciodata. Sunt la Muzeul National de istorie din Bucuresti, in Sala Tezaurului. Un spatiu obscur, cu pereti de catifea violeta, pe care lumina cade in raze reflectate de obiecte de aur stralucitor. Ma apropii incet, sa nu sperii imaginea asta de vis: nu sunt simple bucati de aur, sunt coliere, bijuterii, bratari si podoabe lucrate cu o arta desavarsita, in urma cu mii de ani. Brose, cani, paftale, cupe, pumnale, obiecte ciudate, care nici nu stiu la ce foloseau, batute cu pietre scumpe, modelate sau impodobite cu animale fantastice. Iti taie rasuflarea prin frumusetea lor si te duc in timpuri mitice, cu sute de ani inaintea venirii lui Hristos. Si aici sunt expuse doar o parte din comorile Romaniei. Restul se afla in depozite secrete. Sunt obiecte unice in lume prin frumusetea si vechimea lor. Orice muzeu occidental ar face cu fiecare dintre aceste obiecte afise de zece metri, pentru a chema publicul sa vada asemenea minunatii. Ma intreb de ce eu trebuie sa le descopar intr-un soi de buncar subteran, in spatele gratiilor si usilor blindate? De ce nu am aflat pana acum despre minunatele comori descoperite in Romania? Nu le-am mai vazut niciodata nici la televizor, nici macar pe o pagina de ziar. Nu am auzit niciodata vorbindu-se despre ele. Oare sunt impinse dinadins in uitare, cine stie din ce motive obscure, sau la mijloc e doar delasare si indiferenta? Ma plimb hipnotizat de la o vitrina la alta. Nu stiu ce sa admir mai intai - mestesugul, stralucirea, detaliile de o formidabila expresivitate, sau personajele fantastice, cu cap de pasare, corp de peste si coada de sarpe? Safire, diamante, rubine incrustate in aur. Bijuterii din aur datate 1200 inainte de Hristos, deci facute in urma cu peste 3000 de ani! Deodata, ma trezesc in fata unor ochi de aur. Privirea este necrutatoare, sprancenele incruntate si supradimensionate. Crestetul acestui cap e acoperit de zeci de rozete ce stralucesc ca zeci de sori. Este un coif! Asemanarea cu coiful de la Peretu e izbitoare! Aceiasi ochi, aceeasi privire! Incep sa ma uit mai atent.
Personaje in relief impodobesc obrazarele si banda ce protejeaza gatul. Aceeasi deschidere in dreptul urechilor, aceleasi dimensiuni. Citesc placuta cu textul explicativ. Sunt in fata coifului descoperit la Cotofenesti - Prahova. Aur de 24 de karate. Aproape un kilogram. E clar ca nu te duci la razboi cu un astfel de coif. Asa cum nu te poti duce nici cu coiful de la Peretu, facut din argint aurit, un material prea moale ca sa protejeze de lovituri. Fac un pas in spate pentru a-mi largi perspectiva cand, brusc, vad cum din coiful pe care-l contemplu se desprinde ca o naluca un alt coif! Am senzatia ca intreaga sala a Tezaurului de la Muzeul National de Istorie se rostogoleste ca o nuca si eu sunt prins in ea. Ma salveaza gestul reflex de a privi in jur, in cautarea unui martor: in spatele meu este un coif de aur aproape identic! Naluca nu era decat reflectia lui in sticla vitrinei. Inca o data sunt surprins de asemanare: acest al treilea coif este tot din aur, are aceleasi deschizaturi in dreptul urechilor, aceeasi bumbi prinsi pe crestet, e decorat cu aceleasi animale fantastice. Este coiful descoperit la Cucuteni, langa Iasi. Partea din fata nu s-a mai pastrat, dar se pot ghici aceiasi ochi cu sprancene mult ingrosate. Am senzatia ca tin intre degete samburele de adevar al legendei. Da, Fratiile trace au existat!
Coiful de la Cucuteni-Baiceni (Iasi)
Cinci picaturi
Dupa o saptamana de cautari printre desene si descrieri de vase bitronconice, rythoni, cnemide si grifoni, samburele de adevar al legendei incepe sa dea roade. Mai exista inca doua coifuri asemanatoare: unul descoperit in satul Agighiol, in judetul Tulcea, si altul in zona Portile de Fier. In total, cinci coifuri care seamana ca cinci picaturi! Localizarea lor pe harta formeaza un semicerc ce incepe la Iasi, trece prin Tulcea, Prahova, Mehedinti si se opreste la Portile de Fier. Este acoperit, practic, tot arcul sud-estic al Romaniei actuale. O civilizatie uluitoare si atat de putin cunoscuta.
Coiful de la Portile de Fier (Mehedinti)
Cavalerii purtatori de coifuri de aur au trait si au locuit chiar aici, pe locurile unde noi astazi mergem in viteza cu masina sau trenul, unde construim blocuri si sosele, pe unde ne atintim privirea in gol, fara sa vedem nimic altceva decat camp, dealuri sau iarba. Apoi, cineva baga din intamplare plugul mai adanc in pamant si deodata ies la iveala comori, campurile se umplu de vechi sate tracice, dealurile de cetati si iarba e roasa de animale fantastice cu pene si solzi. Trei dintre cele cinci coifuri au fost descoperite intamplator de tarani: Iasi, Prahova si Teleorman. Despre cel de la Tulcea, descoperit in 1930, se stie ca era intr-un mormant asemanator celui din Teleorman, in care capetenia a avut alaturi nu doar caii si carul, dar si sotia.
Coiful de la Aghighiol (Tulcea)
Cel mai putin se stie despre descoperirea coifului de la Portile de Fier: a aparut pur si simplu, prin 1913. Coiful din argint aurit este aproape necunoscut in Romania, fotografia lui fiind publicata, pentru prima data, abia in 1963. In 1969, el va fi incadrat de marele istoric si arheolog Dumitru Berciu, in celebrul sau studiu despre arta traco-getica. Ce se stie cu siguranta este ca imediat ce a fost descoperit a fost scos din tara. Asa a ajuns in Colectia Trau din Viena, si de acolo in America. Acum se afla la Metropolitan Museum din New York...
Pe dealul din Cotofenesti
Microbuzul a plecat din Slanic-Prahova si ma leagana incetisor. Pentru un moment, aproape atipesc si, cu ochii pe jumatate inchisi, vad capetenii trace respirand aburul cailor sacrificati la lumina tortelor. Caii ingropati alaturi de stapani aveau rolul de a-i calauzi in lumea tenebrelor. Ce gri si ilizibile erau manualele de istorie si ce opulenta stralucitoare in Sala Tezaurului! Sunt sase kilometri din Slanic pana in Cotofenesti, satul unde s-a descoperit cel mai valoros dintre cele cinci coifuri. A fost gasit in 1929, probabil nimeni de-atunci nu mai traieste. Soferul claxoneaza fetele de pe marginea drumului. Ele rad, acoperindu-si zambetul cu mana. Si ei si eu suntem urmasii celor ce purtau coifurile de aur, legaturi invizibile ne leaga, punti aruncate in urma cu 2500 de ani.
Cotofenesti. Cobor. Pe geamul dispensarului il vad pe medic consultand un copil al carui par straluceste blond-auriu in soarele amiezii. Cotofenesti este un sat asezat pe coline domoale, nici munte, nici campie, dar cu avantajele ambelor: aerul e tare, de munte, dar mersul e usor, ca de campie. Incep sa intreb oamenii despre coif. Toata lumea stie cate ceva despre el, dar dintre cei ce l-au descoperit - Vasile Simion, Traian Simion si Ilie Varbioru - nu mai traieste nici unul, si nimeni nu stie acum sa arate locul exact unde au sapat. Cei trei erau copii cand l-au gasit. Erau dusi cu vacile. Se jucau de-a cautatorii de comori, cand au descoperit una adevarata.
Cu furca prinsa in brau, lelea Georgeta rasuceste intre degete caierul ce devine fir si odata cu el inainteaza povestea: "Tatal meu, Vasile Simion, a gasit coiful cu inca doi baieti, dar el si Ilie erau mai mici si nu au primit de la Traian decat cativa bumbi de aur, rupti din coif. Cand au venit de la muzeu, tata a predat bumbii. Traian luase coiful. Cineva a zis ca ii da un porc pe el, dar nu a vrut sa il dea la inceput, punea mancare la gaini in el. Si apoi, deodata, s-a imbogatit. Casa ii stralucea si avea doi boi in curte, o frumusete", spune Georgeta fara sa-si ia ochii de la fus.
Din om in om, am ajuns pana la urma la Jeana Varbioru, sotia lui Ilie, singura care ar mai putea arata locul exact unde a fost gasit coiful. Isi leaga o broboada neagra peste parul argintiu. Cateva fotografii pastrate intr-o punga de plastic ii aduc inaintea ochilor anii tineretii. Stam pe prispa inalta, incalzita de soare. Dincolo de gardul de sarma, gainile caraie scormonind, pe drum se aude trecand o caruta. "Ii asa, cum urci pe Calea Piscului. Budui ii spunem locului, e langa Varful Fundaturii. Sotu meu mi-a aratat locul, la radacina unui stejar. Ei sapau acolo, iaca asa, cum fac copiii, si cand colo au vazut ca ceva scapara in pamant. Stiu drumul pana acolo, desi nu am fost decat o data, dar imi amintesc ca urcai pe niste dale de piatra asa, bine rostuite, ca eu am zis ca sunt puse de om. Erau ca niste placi mari, de piatra, si urcai pe ele." Jeana nu mai poate merge acum pana acolo, are mai bine de 80 de ani si e bolnava de diabet. Cineva a venit la poarta lui Traian si i-a zis ca pentru coif ii inveleste casa cu "fier alb" si ii da si doi boi pe el. Asa s-a trezit Cotofenestiul intr-o zi ca, din coiful gasit, Traian a facut coif pentru casa si a dat aurul galben pe "fier alb", adica pe tabla. Avea cea mai stralucitoare casa din tot satul si, pe deasupra, si o pereche de boi. Mirarea oamenilor a ajuns pana la militie si asa s-a aflat cum de s-a pricopsit Traian peste noapte. Au venit de la Bucuresti, s-au facut cercetari. Cel ce cumparase coiful nu a vrut sa-l predea si pana la urma militia l-a gasit ascuns... in veceul din curte. "Au venit si la noi si au cautat in toata ograda, dar Ilie le-a dat bumbii de aur de la inceput. Ce stiam noi ce sunt? Vedeam ca sunt de aur, dar eram tarani fara carte, ce stiam noi sa facem cu ei? Sa ne ducem la targ sa-i vindem? Acolo erau tarani ca si noi. Ii tineam si noi asa, amintire", mai spune Jeana.
Coiful de aur de la Cotofenesti
Coiful a ajuns acolo unde l-am vazut si eu: la muzeu. De-atunci, nimeni nu a mai cercetat zona, desi oamenii spun ca ploaia si viiturile au scos la lumina ziduri si pietre "asezate frumos". Unul dintre tarani, cu palaria pe-o parte, imi spune ca "trei lazi de cioburi cu model pe ele" a avut si le-a dus, le-a aruncat pe prund. Apoi, doua dealuri mai departe, sunt ruinele unei cladiri ce seamana a biserica si de care nimeni nu stie nimic. Vin oameni care sapa, dar cine sa ii intrebe daca sunt de la muzeu sau nu? Si pana la urma, aici nici nu trebuie sa sapi: ploaia si viiturile iti scot in cale "vechituri" si "ramasite". Trebuie doar sa te apleci si sa le culegi, ca pe o roada a pamantului.
Profesorul
Am incercat sa il gasesc pe Emil Moscalu, arheologul care s-a ocupat de coiful de la Peretu si mai tarziu de cel de la Agighiol. Am aflat ca a murit in mod misterios. Ultima sa investigatie de arheolog a fost intr-un sat aproape de Peretu. Pe o magura, oamenii vedeau cateodata flacari si se spunea ca o comoara a unor hoti e ingropata acolo. Moscalu a sapat intreaga magura si pana la urma, tot ce a descoperit a fost un schelet cu oase rosii. Atat s-a descoperit. Dar la putin timp, despre Moscalu s-a spus ca a innebunit, ca era obsedat ca cineva vrea sa ii fure ceva pretios, un lucru pe care il purta intotdeauna in rucsacul sau. Nu s-a aflat niciodata ce avea in rucsac. Emil Moscalu a sfarsit la spital, nebun, dupa o cariera stralucita. Rucsacul sau a ars intr-un incendiu, izbucnit nu se stie cum. Emil Moscalu a fost insa elevul domnului arheolog Boroneant, iar d-l Boroneant este un luminat si foarte distins profesor, la care am apelat pentru a afla raspunsul la intrebarile care ma framantau. Ce era cu Fratiile acelea? Legenda sau adevar? Dar coifurile? Existau si intre ele legaturi de rudenie, reprezentau o unitate spirituala, aceeasi fabuloasa civilizatie traco-getica? Asemanarea lor izbitoare mai fusese semnalata candva? A fost, intr-adevar, teritoriul Romaniei, cu trei mii de ani inainte de nasterea lui Hristos, spatiul unei culturi extraordinare? Intrebarile se inghesuiau, grabite sa primeasca fiecare un raspuns.
"Da. Eu cred ca civilizatia existenta aici in urma cu 3000 de ani era dezvoltata si putea sa produca obiecte atat de deosebite cum sunt coifurile si tot ceea ce e expus in sala Tezaurului de la Muzeul de istorie nationala din Bucuresti. Dar asta nu e tot: e importanta si uimitoare asemanarea stilistica intr-un spatiu atat de intins. Ca sa ma refer doar la coifuri: eu nu cred ca ele au urcat de la Dunare spre Moldova, ci, dimpotriva, de acolo au coborat spre campie. E adevarat ca exista si multe necunoscute in privinta lor. De exemplu, despre descoperirea coifului de la Portile de Fier nu exista decat povestea marinarului naufragiat care, la o retragere a apelor Dunarii, a descoperit relicva de aur pe o stanca."
Profesorul e imbracat simplu, dar elegant. Ne inghesuim intr-un autobuz ce duce spre Piata Alba Iulia. O palarie mica, cu boruri indoite si tivite cu catifea, ii sta pe crestet, mai mult de forma, ai zice. I se vede parul alb-alb. In inghesuiala autobuzului, pe scara, nu pot sa nu ma gandesc ca in parul alb al profesorului sunt zece ani de inchisoare comunista, ca ochii din spatele ramelor groase au privit zeci de santiere arheologice si zeci de obiecte din comorile Romaniei. El imi vorbeste mai departe, cu o voce blanda dar sigura: "Daca au existat Fratii? Fireste, Fratia era posibila, dar termenul istoric consacrat este uniuni tribale. Sigur ca era posibil, si nu spun eu asta. Asta o spune Herodot: tracii erau cruzi intre ei, dar cand aparea un dusman comun uitau certurile si erau uniti pentru a se apara. Pentru ca aveau constiinta originii comune. Asta se vede si arheologic. Exista o comunicare intre toti oamenii astia, se vede si in ceramica si in tot ce s-a descoperit in locuri diferite. Comunicau intre ei si, mai mult de-atat, aveau arta si mitologia foarte puternice. E clar ca tracii aveau constiinta unitatii si, in plus, aveau constiinta originii comune. In acest spatiu se coagulase un nucleu ce nu putea, nu avea cum sa migreze de aici. Aici a existat o civilizatie si o traditie foarte puternice." Profesorul intra intr-o farmacie. E bucuros ca a gasit medicamentele de care are nevoie. Mic de statura, mergand un pic aplecat, pare un personaj misterios, un om cheie, care detine dezlegarea unui secret, si asta il obliga sa stea deghizat intr-un pensionar bucurestean. De curand, a descoperit la Chitila un sceptru cu insemnele coifurilor. Dincolo de Carpati, tot el a descoperit vase cu desene asemanatoare motivelor de pe coiful de la Cotofenesti. Dovezi fericite, care transforma legendele in istorie. Brusc, imi revin in minte lumina de aur a comorilor din sala Tezaurului si umbra care se intinde peste descoperirile arheologice romanesti. Sursa articol:http://www.formula-as.ro/2005/665/societate-37/misterul-coifurilor-de-aur-5969 ; Sursa foto: Cautare Imagini Google.ro
MD 5008 este un detector de metale destinat cautarilor arheologice, cautatorilor de comori, relativ ieftin. Dotat cu 2 bobine in pachetul de baza acest detector poate detecta tinte ingropate pana la o adancime de maxim 3 metri. Folosind tehnologia de detectie VLF (Very Low Frequency) acest detector poate face discriminare intre metalele feroase si neferoase (aur, aluminiu, argint).
-Frecventa emisie: 6.99 KHz;
-Frecventa semnal: 437 Hz;
-Greutate: 2.875 Kg;
-Bobine: 25 cm si 33 cm;
-Programe: Toate metalele, Discriminare;
-Reglaje: Discriminare, Echilibrare sol, Sensibilitate, Nivel ton;
-Alimentare: 8 baterii sau acumulatori de tip AA sau D (1.5 sau 1.2 V);
-Sensibilitate cu bobina 25cm: moneda mica - 25~30cm, placa aluminiu 60x60x1cm-130~150cm, obiecte mari 2 metri;
-Sensibilitate cu bobina 33cm: moneda mica - 35~40cm, placa aluminiu 60x60x1cm-250~300cm, obiecte mari - 3.5 metri;
-Posibilitate alimentare externa pentru autonomie mare de functionare;
Acest detector necesita autorizare de la Politie.
Performantele prezentate mai sus sunt cele anuntate de producator in conditii ideale de utilizare (sol perfect uscat - 0% umiditate).
Pe unele foruuri si ite-uri unii afirma ca IN CONDITII REALE DE SOL PERFORMANTELE ACESTUI PRODUS SCAD FATA DE CELE OFERITE DE PRODUCATOR CU PANA LA 30-40% (o cutie de bere de 0,5 litri a fost detectata la 80 - 90 cm iar o oala de 10 litri la 1,5 metri).
Voi ce credeti? E adevarat? Este un detector bun sau unul pentru incepatori ?
Arheologii au gasit in Transilvania 39 de piese de bronz, un depozit de obiecte unice, de mare valoare arheologica si nu numai, datand de la sfarsitul Epocii Bronzului ( 1150-1050 I. Hr ).
Tezaurul a fost gasit in judetul Alba, in situl arheologic din comuna Pianul de Jos. Urmariti mai jos un material video:
Este primul depozit găsit pe teritoriul judeţului Alba în care obiectele au fost depuse într-un vas ceramic. În zona în care au fost găsite obiectele a fost o aşezare umană ce conţinea gropi de provizii şi ritualuri.
Obiectele descoperite de arheologi reprezintă piese finite din ceramică, dar şi din bronz şi os. „Este vorba de o aşezare umană care conţinea gropi de provizii şi pentru ritualuri în care s-au găsit mai multe artefacte“, a declarat arheologul Ilie Lascu. Zona este cunoscută pentru potenţialul istoric după ce la începutul anilor ‘90 aici s-au făcut cercetări de suprafaţă şi au fost găsite mai multe fragmente ceramice. Săpăturile au fost posibile după ce proprietarul terenului a solicitat sarcina de descărcare arheologică pentru a demara o serie de construcţii.
Semnificativ pentru acest şantier arheologic este descoperirea vasului ceramic aşezat pe două seceri din bronz. Vasul cuprindea mai multe piese finite şi turte de bronz folosite în negustorie. Pe fundul acestuia erau depuse două mărgele de os şi un pandantiv de bronz. Vasul a fost aşezat pe două seceri care cel mai probabil nu au putut fi aşezate alături de celelalte obiecte în vas.
Specialiştii presupun că este vorba de marginea unei aşezări umane. Vasul a fost găsit la adâncimea de 0,35 metri. Descoperirea este importantă şi prin prisma faptului că a fost făcută în urma unei cercetări arheologice, nu întâmplător.La trei metri distanţă de acest depozit, într-o altă groapă rituală, au fost găsite obiecte datând din aceeaşi perioadă: o lamă de fierăstrău din bronz, un fragment de ac, o rotiţă de car în miniatură şi vase ceramice.
Atentie, creste pretul aurului ! Comorile devin si mai valoroase ! :)
De la inceputul anului, pretul aurului urca fara sa se mai opreasca. O uncie, echivalentul a 31 de grame de aur, cu puritate de 24 de karate, a depasit 1370 de dolari. In multe bijuterii de cartier, clientii care trec pragul se multumesc doar sa priveasca bratarile si colierele expuse.
Comerciantii nu-si permit sa lase din pret, iar clientii nu se indura sa plateasca atat de mult, chiar daca bijuteriile sunt o investitie sigura. Consecinta: tot mai multe magazine trag obloanele.
Iar analistii prevad ca pretul metalului pretios isi va mentine tendinta ascendenta.
Din cauza ca tot mai putini oameni isi permit sa investeasca in metalul pretios, o depresie cvasigenerala i-a cuprins pe bijutierii americani, care sunt nevoiti sa-si inchida pravaliile.
Astazi va prezentam cateva imagini inedite, deosebite de ce va oferim de obicei. Chiar daca nu sunt la o calitate cu adevarat extraordinara ca si claritate, ci doar ca rezolutie, datorita conditiilor dificile de fotografiere din subteran, cred totusi ca merita toata atentia dvs., cristalele enorme din mina Naica Chihuahua fiind o adevarata comoara a naturii si nu numai. Exista destul de multi miliardari care ar oferi milioane sau zeci de milioane de dolari ca sa aiba in decorul locuintei ( sau "palatului" ) lor asemenea comori nepretuite si rare. De aceea, intrarea minei in adancurile careia se afla comoara de cristale este pazita de o strasnica usa de metal solid, montata de catre societatea de minerit care detine terenurile din zona in care se afla aceasta minune a naturii.
In mina Naica din Chihuahua, Mexic, in care se exploateaza plumb, zinc si argint, se afla aceasta pestera a minunilor cristaline, scoasa parca din povestile stiintifico-fantastice. In aceasta pestera au fost descoperite, abia in anul 2000, cristale de selenita de pana la 15 metri in inaltime si 1,5 metri in diametru.
Incaperea care gazduieste bizarele formatiuni de cristale a fost denumita, bineinteles, Cueva de los Cristales (Pestera cristalelor, n.r.), si se afla la o adancime de aproximativ 290 de metri.
"Sora" sa, Cueva de las Espadas (Pestera sabiilor), aflata la o adancime de 120 de metri, a fost descoperita in 1912, insa are cristale mai mici, dar nu mai putin spectaculoase.
Cristalele neobisnuite s-au format din fluidele hidrotermale care emana din magma de dedesubtul minei.
Selenita, numita astfel dupa zeita greaca a lunii, Selene, deoarece cristalul este invaluit intr-o lumina alba placuta, este subiectul multor credinte. Se spune ca ar avea beneficii pentru sanatate. Se crede ca acest cristal favorizeaza concentrarea, dezvoltarea, norocul, imunitatea, si calmeaza emotiile.
Mina Naica a fost initial descoperita in 1794, al sud de orasul mexican Chihuahua. Pionierii au dat peste o vana de argint la baza dealurilor Naica, denumite astfel de catre indienii Tarahumara, care voiau sa descrie astfel "un loc umbros".
De atunci si pana pe la 1900, la Naica s-a exploatat argint si aur, insa dupa 1900 a inceput si exploatarea la scara larga a zincului si plumbului, devenite valoroase.
In timpul revolutiei mexicane, mina producea venituri importante, asa ca trupele revolutionare au cerut bani de la proprietari, asasinandu-l pe unul cand a refuzat sa palteasca.
Mina a fost inchisa in perioada 1911-1922, nu inainte insa de a fi descoperita Pestera sabiilor. S-a decis patrarea pesterii, insa multe cristale de acolo au fost recoltate.
In aprilie 2000, fratii Juan si Pedro Sanchez sapau un tunel si au descoperit din intamplare Pestera cristalelor. In proces, cateva cristale au fost deteriorate, inca compania miniera a instalat o usa de metal pentru a proteja minunea naturala dinauntru.
Nu poti sa intri acolo fara casti de protectie, lanterne, cizme de cauciuc si manusi. Temperatura ridicata si umiditatea fac din Pestera cristalelor un adevarat furnal natural.
Cu o caldura de 50 de grade Celsius si o umiditate de 100%, pestera a fost vizitata doar de o mana de oameni pana acum.
Este atat de periculos inauntru incat si cu costume de protectie, dupa 20 de minute organele incep sa cedeze.
Caldura provine de la incaperile de magma aflate imediat sub mina, aceeasi magma responsabila de crearea minunatiilor geologice.
Geologii spun ca aceste formatiuni naturale de cristal sunt extrem de complexe insa, in acelasi timp, foarte simple, si se asteapta sa mai descopere minuni naturale in pestera mexicana.
Daca bogatiile minei vor fi epuizate si mina va fi inchisa, se va opri pomparea apei de dinauntru si atunci cristalele isi vor relua cresterea.
Nimeni nu poate insa sa prezica viitorul pesterii minunate - poate va fi deschisa vizitarii la un moment dat, cine stie?
Pana atunci bucurati-va de aceste imagini inedite, dar si de videoclipurile de mai jos, care prezinta cateva filmari din aceasta pestera !
