Comorile de la Cetatea Zânelor din Covasna

Undeva, prin Muntii Brețcului, langa orasul Covasna, la o altitudine de 931 de metri, se inalta "Cetatea Zanelor". In jurul său sunt 3 piscuri la fel de impresionante. Accesul catre cetate durează aproximativ 2 ore pe nişte drumuri forestiere nemarcate, insă sunt şi porţiuni destul de abrupte, nefiind recomandat celor cu condiţia fizică buna.

Cetatea a fost insotita de-a lungul timpului de frica si admiratie, mai ales datorita legendelor care se leaga de existenta ei. Cateva povesti populare din zona arata ca aici ar fi locuit unele personaje feminine de o frumusete rara ( una dintre acestea ar fi fost corespondenta lui Ileana Cosânzeana, nume existent si in literatura populara si nu numai ),  probabil o "printesa antica" sau fiica unui important conducator din timpuri stravechi, care locuia aici impreuna cu surorile sale. Dar cele mai incitante sunt legendele despre comorile din zona, comorile acestor fete.

Se spune ca respectivele comori ar fi "ascunse intr-o cămară, in inima muntelui, si sunt pazite cu strasnicie de duhul cetatii", deci ar fi blestemate. Se mai spune ca o data la 7 ani, portile secrete se "deschid" si tezaurele pot fi vazute toata noaptea, pana la cantatul cocosilor. Daca pana la rasarit, curiosii sau cautatorii de comori care s-au aventurat pana in cămara adanca nu au iesit afara, un mecanism sau o forta necunoscuta inchide portile, iar nefericitul a ramas acolo blocat.

Localnicii povestesc despre un cioban care, in anul 1936, s-a  dus in cetate, a facut sapaturi ori i s-au deschis portile si a gasit adanc sub cetate o pivnita cu mult aur. Dar usile s-au blocat si nu a mai putut sa plece pana nu a pus la loc aurul cu care isi umpluse desagii si buzunarele. De asemenea, ca in multe alte legende despre comori, aici ar exista si blestemul sarpelui, adica bogatiile ar fi pazite si de un sarpe veninos, care musca mortal doar pe cei care reusesc sa scape de porti prin diverse trucuri si fug cu aurul furat.

Povestile din zona mai vorbesc de un cautator care a sapat in cetate si ar fi gasit un mar de aur si o cruce tot de aur, lanturi si ciocane de fier, despre care se spune ca le-ar fi predat unui muzeu, desi nu se mai stie nimic despre aceste relicve. Omului i s-ar fi aratat o fantoma sau un spirit, care i-a spus sa vina intr-o anumita noapte, pe o data exacta, cand se implinesc 7 ani, caci atunci usile cetatii se vor deschide singure, ca sa vada bogatiile. Dar respectivul nu a mai apucat acea zi, fiindca s-ar fi dus in lumea celor drepti intre timp.

Dar sa iesim din lumea basmului si sa revenim la realitate. Cetatea a intrat devreme in vizorul carturarilor si arheologilor timpurii. Pe la mijlocul secolului 19, un istoric ar fi gasit acolo cateva vase vechi din pasta grosiera, arse negru sau cenusiu. Prin anii 1942, un arheolog clujean, dorind sa clarifice originile cetatii, ar fi facut cateva descoperiri, dar acestea s-au pierdut odata cu uciderea arheologului in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-un articol al vremii se spune totusi ca acesta ar fi gasit acolo o locuinta din barne groase, cu piroane de pana la 1 metru lungime, ce avea in interior numeroase vase ceramice, o statueta romana si doua fibule din bronz si de argint.  Cetatea ar fi avut o "acropola" si 3 terase, inconjurate de ziduri de 3 ( TREI ! ) metri grosime. Datorita acestor artefacte gasite, cetatea a fost atribuita, mai tarziu, civilizatiei dacice sau chiar tracice. Insa lumea stiintifica avea mari indoieli asupra originii. Un grup de arheologi au mers in anul 1949 sa verifice la fata locului, dar cetatea parea sa fie asemanatoare ca marime si grandoare cu cetatile regale din Muntii Orastiei. Cercetarile au fost reluate in 1969, cand au fost estimate dimensiunile impresionante ale cetatii, zidurile de fortificare fiind fara precedent ca dimensiuni, in lumea dacica. Apoi totul a fost uitat....

Dar in noiembrie 1995, cand un vant sau o furtuna naprasnica a smuls copacii din radacini,s-au dezvaluit parti de ziduri si complexe de locuit in Cetatea Zanelor. Atunci au fost reluate cercetarile. Se pare ca totusi cetatea ar fi fost dacica, realizata de de stramosii nostrii printr-un efort considerabil, mai ales datorita greutatii de a ajunge la acest amplasament. Dimenisunile zidurilor depasesc 700 metri lungime, iar suprafata totala amenajata are 30.000 de metri patrati. In timp, aici au fost descoperite numeroase artefacte, monede romane si grecesti, bijuterii, vase autohtone si de import, unelte etc.

Pana la urma se crede ca aceasta cetate este una dintre cele mai impunatoare si bine conservate cetati dacice din afara Muntilor Orastiei, unicat in lumea dacica. Se pare ca cetatea ar fi fost construita in secolul al II-lea inainte de Hristos, apoi ar fi fost distrusa partial, probabil in timpul lui Burebista. Cetatea ar fi fost refacuta, fortificata si dezvoltata la sfarsitul secolului I inainte de Hristos. Apoi, in timpul primului razboi cu romanii ( anii 101-102 dupa Hristos ), ar fi fost incendiata, iar zidurile distruse. Din falnica cetate au ramas doar legendele aurului ascuns undeva in munte, pentru a fi protejat de  atacatorii romani, si intrebari care cauta si azi raspunsuri.

Comoara si cetatile dacice de la Stânceşti, Botoşani

La Stânceşti, sat de pe raza comunei Mihai Eminescu din judeţul Botoşani, s‑au descoperit două cetăţi geto‑dace, ridicate de strămoşii noştri pentru a proteja populaţia autohtonă împotriva invaziilor popoarelor nomade din stepele de la nordul Mării Negre. Cercetările efectuate în anul 1965 la una dintre aceste cetăţi, denumită convenţional Cetatea II de către arheologul ieşean Adrian C. Florescu, au condus la descoperirea - sub podeaua unei locuinţe de suprafaţă din cuprinsul fortificaţiei - a uneia dintre cele mai neobişnuite piese de orfevrărie din antichitatea noastră; este lungă de 47,80 cm, cu o lăţime maximă de 9,70 cm, cântăreşte 100 grame şi are o formă ciudată, de animal fantastic - capul de mistreţ, trupul acoperit cu solzi, asemenea unui peşte, coada asemănătoare celei a păsărilor. În acelaşi vas în care fusese ascunsă această piesă de aur, se aflau alte două obiecte tot de aur, însă de mai mici dimensiuni (unul foarte deteriorat), înalte de 18,50 cm, late de 8 cm şi cântărind doar 10 grame, alături de zăbale şi fragmente de pulpare din bronz.

Ce semnificaţii are această descoperire?
Pornind de la cele trei reprezentări animaliere de pe piesa mare, atât A. Florescu cât şi Ştefan Burda consideră - în scurtele analize pe care le consacră - că ar fi vorba de însemne ale puterii sau de obiecte ce reprezintă o reflectare a credinţei despre structura Universului: capul de mistreţ ar simboliza pământul, corpul de peşte - apa, iar coada de pasăre - văzduhul. Cât priveşte celelalte două figurine, autorii citaţi le consideră antropomorfe, deopotrivă destinate cultului. În realitate, avem de‑a face cu piese de harnaşament, un frontal de cal - podoaba principală - şi două obrăzare în formă de ureche de cal, foarte stilizate, caracteristice artei popoarelor de stepă, în speţă scitice. Dealtfel, pentru originea scitică a acestor obiecte pledează şi analogiile ce se pot stabili cu piesele identice găsite în kurganul de la Soloha şi în alte descoperiri învecinate din sudul Uniunii Sovietice.
Asupra raportului dintre arta scitică şi cea geto‑dacică s‑au emis, cum arătam în alt articol apărut în revistă, mai multe opinii. Cercetările recente au dovedit că influenţa scitică asupra artei geto‑dacice a fost mult mai redusă decât se credea într‑o anumită perioadă. Constatare confirmată, dealtfel, şi de tezaurul de aur de la Stânceşti - unul dintre foarte puţinele tezaure de certă sorginte scitică ajunse pe pământul ţării noastre. Dar când? În secolul V î.e.n., când au fost confecţionate piesele componente, sau în altă perioadă?
Cum arătam, la Stânceşti, strămoşii noştri au creat un sistem de fortificaţii - Stânceşti I şi Stânceşti II - care, împreună cu alte importante cetăţi dacice din Moldova (Cotnari, Moşna etc.), alcătuia o puternică apărare împotriva atacurilor populaţiilor de stepă. Cea dintâi dintre aceste cetăţi, Stânceşti I - întinsă pe o suprafaţă de 22 hectare - a fost ridicată la sfârşitul sec. VI î.e.n. şi a dăinuit până la sfârşitul sec. III î.e.n.. A doua - acoperind 23 hectare - a fost construită în vecinătatea primeia, în sec. IV î.e.n., şi a fost abandonată tot la sfârşitul sec. III î.e.n., sub impactul invaziei bastarnilor - populaţie germanică ce locuia teritoriul de la nord de Carpaţi şi la est de Vistula.
Originea scitică a acestor obiecte ne sugerează următorul tablou istoric. Sub presiunea triburilor sarmate, sciţii din câmpiile nord‑pontice au exercitat, la rândul lor, o presiune asupra teritoriilor stăpânite de geţi. Pentru apărare, aceştia au construit fortificaţii ca acelea de la Stânceşti, Cotnari, Moşna etc. Una dintre luptele purtate de geto‑daci a prilejuit şi moartea căpeteniei scitice căreia i‑au aparţinut aceste piese, care astfel au trecut în posesia geto‑dacilor. Căci, în mod logic, asemenea podoabe de aur nu puteau constitui obiectul unor schimburi comerciale. Ulterior, în timpul invaziei bastarnilor, la sfârşitul sec. III î.e.n., obiectele au fost ascunse, dar distrugerea cetăţilor de la Stânceşti a făcut ca ele să nu mai fie recuperate de posesorul lor, dăinuind, astfel, până în zilele noastre.
Acest singur tezaur, de obiecte de aur scitice descoperite pe teritoriul ţării noastre, nu poate semnifica, desigur, o dominaţie a sciţilor asupra geţilor din Moldova, ci se constituie ca un element în plus în cunoaşterea evenimentelor istorice ale acelor vremuri despre care, în afara mărturiilor arheologice, nu avem nici un fel de izvoare scrise...

(Sursa acestei prezentari extraordinare: http://www.mihaigramatopol.ro/. Va recomand cu caldura sa accesati aceasta adresa pentru a studia opera unui mare scriitor si istoric de arta, Mihai Gramatopol, un adevarat loc de studiu pentru istorici si cautatori de comori dacice deopotriva. Aici veti gasi carti integrale precum: "Arta imperială a epocii lui Traian", "Arta și arheologie dacică și romană", "Arta monedelor geto-dacice", precum si alte lucrari complete de mare valoarea documentara si istorica. )

Si fiindca tot discutam despre carti foarte importante, dar si fiindca nu am mai adaugat de mult un articol in categoria Biblioteca, astazi m-am hotarat sa va recomand si o carte legata de subiectul cetatilor de la Stancesti: "Cetăţile traco-getice din secolele VI-VIII a.Chr. de la Stânceşti (jud. Botoşani)". Cumparati-o cat inca exista in stocuri, daca sunteti interesat de acest subiect.

Publicarea integrală a rezultatelor săpăturilor efectuate între 1960-1970 în complexul celor două cetăţi traco-geto-dacice de la Stânceşti-Botoşani reprezintă un moment important pentru arheologia acestei perioade. În ciuda dispariţiei principalului său autor – Adrian Florescu – au fost păstrate principalele linii directoare pe care s-a axat prezentarea materialului arheologic rezultat din săpături în diferite rapoarte de săpătură mai vechi.

Astfel, capitolul I pune accent pe raportul dintre cetăţile de la Stânceşi şi descoperirile similare din sec. VI-VII a.Chr. din Moldova. În cel de al doilea capitol sunt prezentate metodele de lucru şi etapele de desfăşurare a cercetărilor, punându-se accent pe observaţiile de natură stratigrafică. Capitolul III cuprinde descrierea complexelor de locuire iar cel de al IV-lea materialele arheologice din cele două cetăţi – tezaur, unelte, arme, obiecte de uz casnic. În capitolul V sunt surprinse aspecte ale vieţii spirituale. Capitolul VI analizează sistemul de fortificaţii şi sistemul defensiv. În fine, capitolul VII se constituie într-un fel de concluzii ale lucrării, prezentând două probleme principale ce rezultă din studiul siturilor arheologice amintite: structura economică a comunităţilor tribale de la Stânceşti şi locul şi rolul cetăţilor fortificate în cea de a doua jumătate a mileniului I a.Chr.

Comoara geto-dacica de la Sâncrăieni

Descoperita intamplator, în luna august, anul 1953, în zona unei cariere de piatră din localitatea Sâncrăieni, judeţul Harghita, comoara, a cărei greutate este de peste 3,5 kilograme de argint, conţine 18 obiecte. Din acestea, 13 piese sunt cupe cu picior de susţinere, al căror exterior este deosebit de bogat si frumos ornamentat. Celălalte obiecte gasite sunt: două vase tronconice, două brăţări din bară de argint şi o fibulă cu piciorul arcuit.

Valoarea documentar-ştiinţifică a tezaurului este sporită şi de originalitatea ornamentelor ce îmbracă exteriorul cupelor, iar în câteva cazuri şi o parte din picioarele suporturi.

Decorul constă într-o gamă largă de motive florale stilizate şi geometrice, dispuse în registre paralele, astfel încât acoperă întregul corp al recipientelor. Motivele florale, cele mai complexe ca execuţie, constau în şiruri de frunzuliţe aşezate asemănător modului de îmbinare a şindrilei pe aco­perişurile caselor ţărăneşti, precum şi din frunze cu lobi mari (brusture?), plasate unele lângă altele. Fiecare registru circular de ornament a fost delimitat de fişele decorative formate din cerculeţe. Prin aceste gru­pări de decor se creează o armonie de an­samblu ce dă fiecărui vas un aspect atrăg­ător, neexistând două exemplare identice.

Cupele de la Sâncrăieni, prin complexul lor ornament, nu au asemanari cu alte obiecte de artă antică ieşite din ateliere de obiecte de lux, situate în mediul etnic greco-roman, celtic sau sarmato-persan. În schimb, sunt prezente motive geometrice sau vegetale în cadrul altor categorii de obiecte geto-dace orientale, ca de exemplu cuiele-discuri de la Grădiştea Muncelului (pe locul fostei capitale a statului dac condus de Decebal, Sarmisegetusa), pe mai multe fragmente de vase din lut ce poartă un decor realizat în culori, precum şi pe o serie de unelte din fier (îndeosebi cleşti).

Aceste detalii ornamentale similare artei geto-dace, în general, şi proprii grupului de cupe cu picior din cadrul tezaurului de la Sâncrăieni, pledează ferm pentru atribuirea lui civilizaţiei clasice a poporului geto-dac a cărei perioadă de maximă înflorire cores­punde perioadei secolului I î.e.n.

Sursa originala completa: http://www.jurnalul.ro/sc-nteia/jurnalul-national/tezaurul-din-obiecte-de-argint-de-la-sancraieni-521195.html

Comorile dacice de la Sălaj

Cercetătorii spun că zona Depresiunii Şimleului are cea mai mare densitate de tezaure dacice din ţară. Sunt cunoscute 24 de tezaure pe teritoriul Sălajului, descoperite în ultimii 150 de ani. Ultimul a fost descoperit de arheologul Horea Pop, în anul 2009 şi constă în 20 de monede de argint. Aceste informaţii au atras şi căutătorii de comori.

Acesti cercetatori arata că fenomenul braconajului arheologic a avut o mult mai mare amploare în Munţii Orăştiei, unde se afla nucleul statului dac, zona fiind mai cunoscută decât Sălajul, de aceea crede că densitatea tezaurelor găsite de arheologi este mai mare în zona noastră. Totuşi, nici zona Sălajului nu a scăpat de căutătorii de comori. Arheologii spun că la cetatea dacică din Marca au fost găsite 70 de gropi lăsate de braconieri. „Asta înseamnă cel puţin 70 de piese, dacă ar fi fost doar câte una în fiecare loc. Există şi martori care spun că au fost 10-11 campanii de braconaj în zonă”, precizează arheologul. Arheologul Horea Pop se plânge că situl, din care au fost scoase piesele metalice este compromis, nu mai poate face obiectul unei cercetări sistematice. Cu atât mai mult cu cât piesele metalice sunt cele mai folositoare în datarea obiectivelor.

„Un arheolog nu-şi poate permite, din punct de vedere financiar, să facă prospecţiuni în zone fără potenţial, pe când un braconier scanează tot, cu detectoare de metale. De cele mai multe ori, tezaurele nu sunt în aşezări, ci în afara lor”, precizează acesta.
Pe tot teritoriul Daciei au fost descoperite 230 de tezaure. Numai în Sălaj au fost găsite 23 de tezaure dacice (plus unul din perioada stăpânirii celţilor, la Stîna – secolele III-II î.Ch.), deci zece la sută din întreg numărul. Din punct de vedere cantitativ, e vorba de 13 kilograme de argint, mai mult de o zecime din toată cantitatea de piese descoperite în ţară.
Multe din tezaurele găsite în Sălaj se află la alte muzee din ţară şi din străinătate. „O parte din tezaurul de la Sărmăşag se află la Muzeul Naţional Maghiar din Budapesta. Mai sunt piese la Muzeul de Artă din Viena, apoi la Sfântu Gheorghe, Cluj, Oradea. Au ajuns acolo pentru că pe vremea când au fost descoperite, Sălajul nu avea muzeu.

Horea Pop a găsit unul dintre tezaure chiar în timpul Congresului Internaţional al Limesului, care s-a ţinut la Zalău, în 1997. Un cercetător austriac, prezent la congres, a comentat cu scepticism că românii au ajuns să se dedea la regizări, ca să impresioneze.

Sursa originala completa o gasiti aici: http://www.adevarul.ro/locale/zalau/Cea_mai_mare_densitate_de_tezaure_dacice_din_Romania-in_Salaj_0_419358423.html

Comoara din fantana cetatii Râșnovului

Batranii din Rasnov cred ca in adancurile fantanii din cetatea Râșnovului s-ar afla o comoara veche de cel putin 300 de ani. Legenda spune ca doi prizonieri au primit promisiunea ca vor fi eliberati daca sapa aceasta fantana. Astfel, ei au sapat o fantana cu adancimea de 147 de metri ( asa cum reiese din documente), adica cam cat ar avea inaltime un bloc cu 50 de etaje!

Comoara sau doar pretext pentru a atrage turisti, in curand cetatea Rasnovului va avea o atractie noua pentru turisti. De fapt, e una tot atat de veche precum zidurile ei: ati ghicit, este vorba despre fantana din incinta, pe care primaria orasului vrea s-o deschida vizitatorilor.

Cine va avea curajul sa coboare pe corzi in fantana va avea parte probabil de o priveliste istorica inedita, in adancurile fortaretei.



Dupa 3 secole de paragina, alpinistii brasoveni au explorat fiecare centimetru al fantanii din cetatea Risnov. Mai trebuie doar o expertiza foto si o aprobare de la Inspectia Muncii, inainte ca si turistii sa poata face aceeasi coborare.

Pe cei mai multi dintre turisti ii cuprinde groaza doar privind in adancul fintinii; altii insa abia asteapta sa coboare. Vor gasi oare vreo comoara ?

Deocamdata, in fantana alpinistii n-au gasit decat gunoaie - pe care le vor evacua treptat - si monede contemporane.

Sursa: http://stirileprotv.ro/exclusiv/travel/turism-in-adancuri-coborarea-pe-corzi-in-adancul-fortaretei-din-cetate.html

Piramide in Bosnia ?

Piramide in Bosnia ? Desi pare mai mult o supozitie, se pare insa ca ultimele cercetari contureaza ideea existentei unor piramide in Bosnia ! Nu concretizam in mod afirmativ aceasta deductie, totusi va oferim cateva informatii legate de cazul respectiv, iar concluziile le faceti dumneavoastra.

Cativa arheologi a descoperit in anul 2006 mai multe blocuri de piatra netezite care, sustineau ei, compun baza unei piramide in terase ascunse sub un deal din Bosnia, singura piramida descoperita vreodata pe teritoriul Europei.

La fata locului au sosit mai multe echipe de cercetatori si arheologi, care au inceput sapaturile in zona localitatii Visoko din centrul Bosniei, pentru a studia teoria care enunta ideea ca unul dintre dealurile din zona, ce masoara aproximativ 650 de metri, ar ascunde o piramida in trepte. Dealul era oricum subiectul a numeroase legende locale, precum si in centrul atentiei cautatorilor de comori.

"Acestea sunt fragmente din blocurile de piatra ce compun baza piramidei", a declarat Semir Osmanagic, un arheolog bosniac specializat in studierea piramidelor sud-americane. "Putem observa ca suprafata acestora este perfect plana, fapt ce constituie o prima dovada ca avem de-a face cu descoperirea primei piramide de pe teritoriul european", a mai adaugat el.

Osmanagic crede ca, dupa ce va fi descoperita in intregime, aceasta piramida se va dovedi cu cel putin o treime mai inalta decat Marea Piramida a lui Keops de pe platoul Giza din Egipt.



Giganticele blocuri de piatra descoperite miercuri sunt taiate in cuburi si foarte bine netezite pentru o cat mai buna imbinare. "Este evident ca suprafetele netede ale acestor blocuri de piatra sunt facute de oameni", a mai completat arheologul bosniac.

Fotografiile realizate din satelit asupra zonei au mai identificat doua dealuri mai mici in forma unor piramide in valea Visoko, fapt care ar putea duce la descoperirea primului complex european de piramide ce ar rivaliza cu cele egiptene si sud-americane. De asemenea, intre aceste trei dealuri pare sa existe un sistem de galerii subterane de comunicare.



Unul dintre aceste tunele a fost deschis si explorat pe o anumita portiune, facandu-i pe arheologi sa afirme cu certitudine ca este vorba din nou de o constructie si nu de rezultatul unui proces natural.



Acest loc ar putea fi un caz clasic in care civilizatiile au construit peste ruinele celor anterioare. Se spune ca arheologii au gasit deja artefacte neolitice si urmele unor asezari de acum 7000 de ani. Imperiul Roman ar fi construit un post de observatie peste ruinele asezarii antice, iar apoi, in Evul Mediu, regii bosnieci ar fi construit peste asezarea romana o fortareata, care a devenit apoi capitala Bosniei. Se crede ca posibila piramida ar avea o vechime de 12.000 de ani.

Pura imaginatie, asa cum au afirmat unii arheologi, sau conspiratie de ascundere a adevarului ?

O serie intreaga de arheologi s-au simtit jigniti si au reactionat fata de povestea 'piramidei' bosniece. Ei spun ca dealul de langa Visoko, ce arata asemenea unei piramide, este exact asta: un deal care arata ca o piramida. Insa povestea este atat de grozava incat aproape toate agentiile de stiri au scris articole pe tema ei sau au preluat pur si simplu stirea de la Associated Press. Ar fi cazut in aceasta capcana chiar si cele mai respectabile dintre ele, precum ABC, BBC, CBS, NBC etc. (se pare ca exceptia a fost CNN).'



Povestea a infuriat insa si comunitatea internationala de arheologi. "Aceste articole mass-media sunt o dovada de iresponsabilitate din partea jurnalistilor", a acuzat Curtis Runnels, un specialist in preistoria Greciei si Balcanilor de la Universitatea Boston. "Aceste presupuneri nu sunt sustinute de nici un fel de dovada empirica, precum artefacte sau fotografii ale pretinselor arhitecturi. Nu au fost confirmate de arheologi care sa aiba competenta sa le evalueze. Persoana care sustine aceste lucruri [Semir Osmanagic] nu pare sa aiba vreo pregatire in arheologie si nu si-a prezentat descoperirile intr-o maniera in care sa poata fi verificate de experti. Acesta este pur si simplu senzationalism, iar jurnalistilor care au raspandit aceste fapte fara sa le verifice si fara sa se consulte cu arheologi profesionisti ar
trebui sa le fie rusine. Oamenii care cred aceste povesti, mai ales daca sunt prezentate fara nici o dovada, sunt prosti! " ...  sau "piramidioti" - dupa cum au ajuns sa fie numiti cei care au capatat o fascinatie nefondata fata de ceste piramide.

Anthony Harding, presedintele Asociatiei Europene a Arheologilor a scris revistei London Times (care a prezentat si ea 'descoperirea'): "Managementul profesionist al patrimoniului cultural al Bosniei-Hertegovina se gaseste, de la razboiul bosniac, intr-o stare foarte proasta, existand un numar mic de oameni care incearca sa protejeze de hoti si de lucrari fara autorizatie un patrimoniu bogat. Situatia nu este decat inrautatita atunci cand vin outsideri si cheltuiesc sume mari de bani in cautarea unor comori si teorii absurde (constructia unei piramide colosale, atat de mari incat le depaseste chiar si pe cele din Egipt sau Mesoamerica? De acum 12 000 de ani?), intr-o maniera care nu ar fi posibila in cele mai multe tari, in loc sa-si cheltuiasca banii pentru protejarea situsurilor si monumentelor reale care se gasesc in pericol si care abunda in Bosnia-Hertegovina."

In Bosnia, Enver Imamovic de la Universitatea Sarajevo si fost director al Muzeului National din Sarajevo, a reactionat si el impotriva operatiunilor care au loc in prezent in Visoko: "Acesta este echivalentul situatiei in care m-ati lasa pe mine sa fac operatii in spitale". Arheologii se tem ca excavatiile lui Osmanagic vor deteriora sit-uri reale, din cauza ca dealul pe care el il numeste "Piramida Soarelui" ar putea fi plin de ramasite medievale, romane si ilire.

Motivul principal datorita caruia arheologii nu cred aceasta poveste e ca pare extrem de implauzibil ca acum 12 000 de ani (dupa cum pretinde Osmanagic) sa fi fost realizate niste constructii uriase. Runnels explica: "Intre acum 27 000 si 12 000 de ani, Balcanii s-au gasit intr-un maxim glaciar, o perioada cu o clima extrem de friguroasa si de uscata, cu ghetari in unele lanturi muntoase. Singurii ocupanti erau vanatori si culegatori din Paleoliticul Tarziu, care au lasat dupa ei numai urmele unor popasuri in aer liber si in pesteri. Aceste urme constau in unelte de piatra simple, urme de foc si ramasitele unor plante si animale pe care le-au mancat. Acesti oameni nu aveau uneltele sau tehnica pentru a se apuca de constructii arhitectonice monumentale."

Realitate zguduitoare musamalizata sau doar imaginatia unor visatori, ramane ca viitorul sa decida care este adevarul acestor posibile piramide din Bosnia. Oricum, pana atunci ramane un punct de atractie pentru turistii curiosi si nu numai.



Surse: http://www.google.ro/images?hl=ro&gbv=2&tbs=isch:1&&sa=X&ei= dNhPTbLXD8XzsgbaxpWsDw&ved=0CDAQBSgA&q=pyramids+bosnia& spell=1&biw=1659&bih=848, http://news.softpedia.com, youtube.com.

Scrisori din Cairo

Se intampla multe in lume: razboaie, revolte, revolutii. Oamenii isi cer drepturile, manevrati sau nemanevrati de "agenturile straine"...

Tavalugul istoriei insa poate sterge istoria. Din pacate, multe vestigii arheologice din Cairo, Egipt, pot fi in pericol, din cauza evenimentelor din aceasta tara. Sa speram ca vor ramane neatinse...

"Daca Muzeul Egiptean din Cairo este in siguranta, atunci si Egiptul este in siguranta", a scris joi, pe pagina sa web, nou numitul ministrul egiptean al Antichitatilor, Miriam Seco. Cu toate acestea, in Egiptul acestor zile nimic nu este sigur, iar muzeul este in prima linie a frontului  luptei dintre manifestanţii anti-guvernamentali şi cei loiali preşedintelui Hosni Mubarak.

Ce la fel de protecţie poate fi asigurata sit-urilor arheologice din Egipt? Ca în orice revoltă populară, zvonurile zboara mai repede decât pietrele şi gloanţele. Arheologii locali şi străini se anunta reciproc, in fiecare zi, despre situatia acestor site-uri. Se aude ca diverse sit-uri au fost jefuite, dar nimic nu este sigur. Declaraţiile oficiale spun că doar două obiective de patrimoniu au fost avariate: Muzeul Cairo şi Quntara în Sinai.

"În Quntara, hoţii au pătruns în depozit, dar au fost recuperate mai târziu 288 statui.". "Credem că nimic altceva nu lipseşte. Hotii au patruns in Muzeul Cairo vineri, 28 ianuarie, deteriorarand mai multe artefacte, inclusiv o statuie din lemn din mormantul lui Tutankamon (?) şi au fost decapitate două mumii. De asemenea, s-a confirmat ca tot ce a fost deteriorat poate fi restaurat şi că armata şi alte forţe de securitate protejeaza acum muzeul.

Exista informaţii despre daune la alte sit-uri din întreaga ţară, cu toate acestea, procentul nu este mare, deoarece multe echipe arheologice sunt in pauza de lucrari şi numai inspectorii locali sunt în apropiere.

"Am fost în contact cu cei care au grija de Muzeul din Cairo şi multi au dormit acolo noaptea. Armata se află afara, dar ingrijitorii stau si ei in muzeu pentru a proteja antichitatile. In Luxor au existat avertismente pe 29-30 ianuarie cu privire la posibile jafuri armate, astfel încât arheologii egipteni, care locuiesc pe malul de Est, au traversat râul ca sa stea de pază cu bâte şi orice alte arme albe disponibile, pentru a proteja obiectivul arheologic. Multumesc divinitatii ca nu au existat astfel de atacuri. "

Seco a spus că trebuie protejata munca echipei din Medinet Habu - un pământ sfânt unde se crede ca au fost ascunsi primii patru zei din mitologia egipteană primitivă . De asemenea, trebuie protejate săpăturile la templul Tutmose III din Luxor. O echipa franceză lucreaza inca la Karnak (un vast complex de temple dedicate în principal zeului Amun ) şi o echipă poloneză continuă săpăturile de la Deir el Bahri (locul unui complex templu şi palat construit de Hatshepsut în secolul 15 î.Hr.)

Singurul sit care a avut o intarziere in asigurarea securitatii este sit-ul funerar din Saqqara, unde a existat un decalaj de 36 de ore înainte ca armata sa se pozitioneze în jurul site-ului. Hawass insistă asupra faptului că nu a avut loc jafuri. Unele lacate de la morminte au fost rupte, dar intrusii nu au cauzat nici un prejudiciu, nici din interior nu a fost furat nimic. "Dacă s-ar fi întâmplat ceva, ar fi fost un dezastru", a spus el.

Mai multi arheologi de la Saqqara, care au solicitat anonimatul, au confirmat această evaluare. Dar au adăugat că spatiile de depozitare au fost jefuite, ceea ce Consiliul Suprem al Antichităţilor a negat. S-a cerut evaluarea prejudiciului la sit sub protectia armatei, deoarece ar putea fi jefuitori înarmaţi. Sit-ul este acum închis pentru public.

Un arheolog de la misiunea franceză, care lucrează la Saqqara şi a fost si în Cairo, a spus: "Am auzit o mulţime de poveşti create de acest conflict din Egipt şi multe articole citite pe internet sunt greşite. Multi au spus ca sit-ul meu de la sud Saqqara a fost distrus, dar, în realitate, doar două corturi au fost distruse. Trebuie doar sa asteptam si sa vedem ce se va intampla, deoarece acum avem ordin sa stam departe de sit. Duminică, jefuitorii au fost fotografiaţi de catre inspectori, care au fost foarte curajosi. Jafurile din Saqqara nu reprezinta ceva nou, dar înainte ca armata sa soseasca, sit-ul fusese lasat nepăzit. "

Egiptul va suferi probabil multe schimbari in urmatoarele luni. Din punct de vedere politic, este greu sa ghicesti viitorul unei tari. Arheologic, va trebui să asteptam pentru echipele de cercetare să-şi reia munca, înainte de a sti exact care sunt daunele sit-urilor arheologice. Sa speram ca aceste extraordinare vestigii si artefacte, celebre in  intreaga lume, vor ramane neatinse si intacte, pentru a putea fi admirate si studiate si de cei care nu le-au vazut inca.

Articol in premiera in Romania oferit de hartacomorii.blogspot.com ( sursa: http://www.archaeology.org/news/articles/cairo.html )

Update Video:

Comoara uriasilor din satul Berindu, Cluj

Aproape toate satele, comunele sau orasele din Ardeal au legende, transmise din generatie in generatie, povesti care amintesc despre comori nebanuite, ascunse în locuri greu accesibile, de către aşa-zişii „uriaşi”, soldaţi ai triburilor nomade despre care se spune au cutreierat multă vreme aceste părţi ale ţării.

Dintre poveştile bătrânilor ardeleni, cea a comorii din satului clujean Berindu este cu adevărat extraordinara. Ea aduce în prim-plan aventura a doi oameni obişnuţi, care s-au tranformat în vânători de aur sub influenţa unei femei care pretindea că are puteri paranormale.

Berindu este un sat obişnuit, aflat la 31 de km de Cluj-Napoca, pe drumul spre Zalău. Oamenii de aici, ţărani gospodari cum găseşti în tot Ardealul, îşi trăiesc viaţa muncind pământul şi crescând animale. Aparent nimic nu deosebeşte mica localitate de alte zeci de aşezări asemenea ei, care împânzesc dealurile Clujului. Dar o întâmplare neobişnuită, cu iz de aventură şi supranatural petrecută înainte de cel de-al doilea război mondial, a scos din anonimat mica localitate ardeleană. Evenimentul este surprins în monografia satului Berindu.

Potrivit tradiţiilor păstrate în localitate, în punctul numit Şantul Grecii ar fi fost îngropată o comoara a „grecilor” sau a „uriaşilor”. „Comoara se zice că au îngropat-o oamenii din vechime. Este un răzor mare acolo şi pe strunga aia o venit grecii şi o fost oareceva urieşi acolo. Şi când o vinit năvălirea barbarilor, aia or dispărut şi se zice că acolo s-or îngropat banii uriaşilor. Aveau intrare printre pereţii aia, pe unde e acuma Şanţul Grecii. De către Cristorel îi intrarea, şi către Băbuţ îi ieşirea. Şi mai mulţi oameni or visat că acolo ar fi averi, şi s-or dus acolo şi-o săpat”, se povesteşte în monografia amintită.

Astfel de istorioare pot fi auzite de la aproape orice bătrân al Berindului. În anii '30, aceste descrieri ale locului comorii au stimulat chiar imaginaţia unor intelectuali locali, care au dat peste cap viaţa liniştită a Berindului prin organizarea unui adevărat şantier arheologic în căutarea comorii. În scenă a intrat şi un aşa-zis medium, care indica săpătorilor locul comorii. Aventura este relatată pe larg într-o monografie a satului mai veche. Principalul protagonist al acestei aventuri a fost învăţătorul satului, care a predat aici prin anii 1930. Acest învăţător era un adept al experimentărilor cu şedinte oculte de spiritism, pe care le studia în colaborare cu preotul satului.
Ei au acţionat „în temeiul unor ştiri culese din popor, din care s-ar deduce că în Şantul Grecii s-ar găsi comori îngropate în pivniţele subterane rămase acolo încă de la turci, de pe timpul când armata lor a înaintat prin Ardeal spre a ajunge în Ungaria".

Echipa condusă de către cei doi intelectuali ai satului era îndrumată de către "o femeie pe care au adus-o dânşii de la Cluj, în calitate de „medium”, prin care, la chemarea lor cu metode spiritiste a unor spirite dorite, acele spirite le vor spune prin gura acestui (...) medium încotro să sape".
Toată vara anului 1931, voluntari şi muncitori angajaţi deopotrivă au săpat întregi galerii subterane. "În câte zile săpau, de atâtea ori îi îndrumau cu săpăturile în alte direcţii. În felul acesta, au săpat mai multe văgăuni întortocheate fără să găsească nimic, cheltuind bani mulţi şi material lemnos de legătură, precum şi timp pierdut, dar mai ales prestigiu în faţa sătenilor", povesteşte monografistul, care a fost şi martor ocular la cele întâmplate.
"Individa (...) glasuia în numele unor spirite ale celor mai însemnate foste personalităţi pe când erau în viaţă, ca de exemplu: spiritul lui Avram Iancu, Napoleon, Tudor Vladimirescu etc., considerate spirite bune ce dau îndrumari la ţintă, zic în numele acestor spirite sfătuia pe aceşti oameni creduli încotro să sape, precum şi distanţa ce trebuia săpata în ziua respectivă", mai relatează monografia.

După doi ani de săpături zadarnice, cei doi aventurieri intelectuali au renunţat la căutări. Dar ce s-a intamplat cu cei doi căutători de comori ai satului, învăţătorul şi popa ?

Profesorul şi-a cerut transferul de la şcoala din Berindu. După cum dascălul s-a mutat imediat din sat pentru a scăpa de ruşinea planului nebunesc pe care l-a avut, nici preotul satului din perioada interbelică nu şi-a lăsat, se pare, urmaşii pe meleagurile Berindului. "A plecat de la noi preotul, a plecat în Baciu. Aici nu are alte rude. Nu s-a mai auzit de el", a povestit o localnica. Ea îşi aminteşte de săpăturile din Pădurea Grecii: "Ştim că au săpat oamenii acolo. Unul a găsit nişte trepţi (trepte – n.r.) frumoase de piatră pe care le-a dus acasă. A pus un par ca să menţină deschisă gaura, însă a doua zi parul a dispărut. Apoi i-a fost frică să mai sape, dar trepţile le mai are", ne-a istorisit bătrâna.

Pentru a ajunge însă la locul cu pricina trebuie un ghid. Locul comorii se află ascuns adânc în pădurea Grecii. "Acolo s-au ascuns nemţii de armata rusă. Când eram copil intram pe burtă pe o gaură îngustă şi după câţiva metri puteam să stau în picioare. Dacă aruncam o piatră în partea dinspre deal nu se auzea nimic, aşa de înalt era", spunea un localnic. Se intelege clar de ce locul era folosit pentru ascunzătoare: se afla în inima unei păduri dese, fără cărări, camuflat de arbori înalţi şi verdeaţă. Groapa unde s-au început săpăturile era uriaşă. Văzuţi de pe buza gropii, oamenii sunt nişte furnici. Dimensiunile acesteia ne spun multe despre pasiunea pusă de cei doi aventurieri în urmărirea visului lor.

Aparent, locanicii nu mai sunt interesati de comoara. Şi totuşi, în treacăt, unii spun: „Acolo,în Pădurea Grecii, ar merita să se facă nişte săpături ca lumea...".

Pentru mai multe informatii cititi articolul original si complet, direct de la sursa : http://clujeanul.gandul.info/saptamanal/comoara-ascunsa-de-la-berindu-2639886

Piramide subterane stravechi, in jungla amazoniana

Tumulii impresionanti de înmormântare, cu camerele lor subterane acoperite cu multe straturi de pamant si de istorie, au fost mult timp o trăsătură distinctivă a descoperirilor de pe coasta arida din Peru. Dar astazi va prezentam pe site-ul nostru Harta Comorii, in premiera in Romania, o descoperire senzationala, demna de eroul Indiana Jones!

Descoperirea a două complexe vechi tip piramidă, în apropierea oraşului Jaen, pe marginea de vest a şesului Amazonului, arată că arhitectura monumentala a piramidelor era răspândita în Anzi si în jungla cu mii de ani înainte de sosirea spaniolilor pe aceste taramuri. Cu foarte mult timp inainte de a calca cotropitorii europeni pe acest continent, cea mai mare dintre piramide, cu o baza de peste 4000 de metri patrati, fusese acoperita de vegetatie, de pamant si de timp, incat apartinea deja subteranului. Pana cand un cunoscut cercetator a scos la lumina, dupa mii de ani, dovezi de construcţie la scară largă : ziduri groase de până la trei metri, rampe şi semne de constructii in faze succesive, care se intind pe o perioada de cel puţin 2.800 ani ! Stim, pare de domeniul fantasticului, dar este una dintre cele mai importante descopeiriri arheologice ale anului 2010 !

Piramida descoperita in Peru, intr-o faza avansata a dezgroparii

"Arheologii care au descoperit monumentala arhitectura din Peru nu cautasera niciodată în junglă, fiindca credeau ca acolo nu exista asa ceva. Această descoperire a noastra arată că s-au inselat", spune cercetatorul Olivera. "Pentru a construi aceste structuri, oamenii trebuie să fi avut cunoştinţe de inginerie şi proiectare, dar şi o forţă mare si stabila de muncă. Pana acum, noi credeam ca acesti antici au trăit în bordeie din trunchiuri de copaci şi frunze."

Scheletul descoperit in piramidă

În acelaşi timp, in piramida a găsit mormântul unui personaj din înalta societate a acelor vremuri. Acesta fusese inmormantat în jurul anului 800 î.Hr., iar trupul fusese acoperit cu scoici si cochilii de melci. Acesta fusese probabil un preot vindecator, spune Olivera. Scoici marine s-au găsit si într-un alt mormânt din apropiere, marturie a relaţiilor comerciale dintre locuitorii de pe coasta, prin Anzi, cu cei din junglă.

Drumul prin jungla catre Jaen, spre locul descoperirii piramidei

Oricum, uluitoarea descoperire, datorita arhitecturii sofisticate, sugerează că a existat o civilizatie misterioasa, destul de dezvoltata tehnologic pentru acea perioada, cu mult inainte de civilizatiile cunoscute pana acum de catre cercetatori.

La inceputul lucrarilor, cand piramida abia incepuse sa fie dezgropata

Nu s-au precizat inca daca au fost gasite si alte comori, artefacte de aur sau pietre pretioase, in aceasta piramida subterata, dar cu siguranta ca o asemenea constructie, care a necesitat , la realizarea ei, un mare consum de resurse si forta de munca, adapostete asemenea bogatii arheologice, ca de altfel toate constructiile de acest gen. O sa revenim cu mai multe detalii, cand vor fi publicate in revistele sau pe site-urile de specialitate din strainatate.

Denominatiile monedelor romane sau ce se cumpara cu un aureus, denar sau sestert ?

Chiar si in era televiziunii, radioului si internetului, a gasi unele informatii despre diverse momente ale Imperiului Roman nu este intotdeauna usor. Sa luam ca exemplu urmatoarea intrebare: Ce se putea cumpara in anul 1 dupa Hristos, cu  cativa denari ? Cam grea intrebarea, stiu... Am gasit totusi cateva informatii pe care le-am concluzionat ( sper ca nu cu multe greseli, intrucat in multe surse denarii erau confundati cu moneda as ), preturi pe care vi le prezint in exemplele de mai jos, in acest articol in premiera in Romania.

Denari romani ( din diverse perioade ale secolului I-II dupa Hristos )

Cursul de schimb

De exemplu

1 Aureus = 25 Denari
1 Denar  =   4 Sesterti
1 Sestert =  2 Dupondii
1 Dupondius = 2 Cupru AS

Sau alt exemplu din acea perioada: 1 aureus = 25 denari de argint = 50 quinari de argint =100 sesterti de bronz = 200 dupondii de bronz = 400 as de cupru

Preturi la inceputul sec. I - II dupa Hristos 

Preturile nu sunt exacte, intrucat inflatia isi facea simtita prezenta de-a lungul secolelor. Oricum, viata era foarte grea pentru saraci sau pentru cei care nu aveau de munca, preturile fiind destul de mari, daca am face comparatie cu preturile din ziua de astazi. Probabil nici metalele pretioase nu aveau in sine mare valoare, mai ales argintul. Oricum, aceste preturi pot parea mult diferite fata de preturile existente in prezent, dar sa nu uitam ca anumite produse erau foarte rare, nu exista industria de astazi, iar anumite meserii erau foarte apreciate ( nu orice om era educat sa fie pictor de exemplu ) :

Imbracaminte si incaltaminte
O pereche de incaltaminte la moda = 9 denari
O pereche de incaltaminte model senatorial = 6 denari
O pereche de incaltaminte standard, pentru femei = 3-4 denari
O jumatate de kilogram de matase alba = aproape 1 denar
O jumătate de kilogram de mătase mov autentica = 9 denari

Angajari
Un secretar = 15 denari pe luna
O persoana care citea = 12 denari pe luna (probabil un fel de abonament, cateva ore pe zi)
Un mesager = 9 denari pe luna (probabil un fel de abonament)
Un Haruspex (ghicitor sau ghicitoare ) = 10 denari pe luna (probabil un fel de abonament)
Un soldat legionar, folosit ca garda de corp privata  = 20 denari pe luna plus mancare
Un Praetorian, folosit ca si garda de corp profesionista = 60 denari pe luna plus mancare
Un Centurion ( soldat profesionist din legiuni ) = 300 de denari pe luna
Lucrator la munca in ferma = 25 denari pe luna plus mancare
Zugrav si decorator, care prepara si vopselele cu tehnica sa, secreta probabil pentru cei din afara breslei) = 75 denari pe luna, plus mancare
Pictor sau sculptor = 160 denari pe luna, plus mancare
Caraus cu camila sau magarul = 25 denari pe luna
Taxa anuala pentru profesori generalist = 180 denari
Taxa lunara pentru profesor meditatii in  particular, per elev, invatamant elementar = 50 denari
Grammaticus (limba latina sau greaca si literatura, geometrie, meditatii in  particluar), per student, lunar = 200 denari
Baiat insotitor pentru baie, pentru a ajuta la spalat = un sfert de denar pentru ajutor la fiecare 2 insotiri

Alimente
O jumatate de litru de vin Falernian, de cea mai buna calitate = aproape 2 denari
O amfora de vin obisnuit = 4-5 denari
8 kilograme de struguri de masa = 1 denar
O masura de carne = 6-7 denari
O masura de fasole = 6-7 denari
O halba de ulei de masline proaspat = 2 denari si jumatate
O halba de miere de cea mai buna calitate = 2 denari si jumatate
1 kilogram de carne de porc =  aproape 1 denar
2 kilograme de carne de vita = 1 denar
2 kilograme de peste de apa dulce =  1 denar
1 modius de grau ( aproximativ 9 litri, ca volum ) = 6 denari
1 modius de orz ( aproximativ 9 litri, ca volum ) = aproape 4 denari
1 sextarius ( aprox. 600 mililitri ) de condiment sarat = o jumatate de denar
1 sextarius ( aprox. 600 mililitri ) de vin bun = aproape 2 denari
1 modius ( aproximativ 9 litri, ca volum ) de sare = 6 denari

Sclavi
O fata frumoasa, tanara, sclava pentru placeri = 2000 - 6000 denari
Un sclav obisnuit = 500-1500 denari
O sclava care stia sa cante = 4000 denari
Un sclav priceput la munca in podgorie = 2000 denari

Tunelul catre mormantul lui Hecatomnus si comoara disparuta

Asa cum va promiteam la sfarsitul anului trecut, in articolul dedicat celor mai mari descoperiri arheologice din anul 2010, va vom prezenta mai pe larg toate aceste dezvaluiri senzationale. Dar sa incepem cu inceputul,  adica cu descoperirea mormantului lui Hecatomnus, in Milas, Turcia, prezentandu-va astfel un nou articol in premiera in Romania.

Totul a inceput cand autorităţile turce au arestat cativa cautatori de comori,suspectati ca ar fi sapat un tunel sub un sit arheologic, sit datat ca apartinand antichitatii. Cautatorii sapasera tunelul pe ascuns, incercand sa ajunga sub templul lui Zeus, care se afla situat în apropierea oraşului Milas. Toate sapaturile galeriei au fost efectuate in secret, pornind din interiorul unei locuinte private aflata in aproprierea templului, deci nimeni nu banuia nimic de lucrarile efectuate de acestia. Norocul a lovit din plin cautatorii, care probabil erau oricum aproape siguri de existenta unei comori sub templu: au gasit camera mortuara a lui Hecatomnus !

Oamenii de ştiinţă sunt de parere că acesta este mormântul lui Hecatomnus, din secolul al IV-lea inainte de Hristos, domnitor al Cariei, un regat care era situat undeva in sud-vestul Turciei de astazi. Hecatomnus fusese tatăl lui Mausolus, care a fost înmormântat în Mausoleul din Halicarnas, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice ( inclusiv cuvantul de mausoleu se crede ca provine de la numele lui Mausolus ) .

O statuie a Mausolus, expusa la British Museum pare să aibă o asemănare de familie cu personajul bărbos reprezentat pe sarcofag.

Dar sa revenim la cautatorii de comori. Cand au descoperit camera, au vazut ca peretii mormantului erau decoratii cu fresce colorate. Deodata, au vazut in camera subterana un personaj barbos ! Cand s-au utat mai atent , era doar silueta in basorelief a unui om,  sculptata pe un sarcofag din marmura, probabil sarcofagul lui  Hecatomnus.

Dupa spaima initiala, se crede ca au luat tot ce au gasit pe rafturile de pe pereti si din restul camerei subterane si s-au intors prin tunel, probabil de mai multe ori, pana au transportat intreaga comoara inapoi in casa din vecinatate.Potrivit jurnalistului Özgen Acar, care urmarea de zeci de ani comerţul ilicit cu antichităţi din Turcia, cautatorii au intrat probabil in mormântul descoperit,  în primăvara anului 2008 şi de atunci erau în căutarea unui cumpărător si pentru sarcofagul gasit. Poliţia insa a aflat de aceasta posibila descoperire si a arestat 10 suspecti, într-un raid din august 2010. Cinci dintre inculpaţii au ramas in arest preventiv, pana la hotararea sentintei, acestia fiind banuiti ca fusesera cei care golisera camera de comori, pe care le vandusera apoi pe piata neagra.

ziaristul Özgen Acar crede că desi echipamentele de foraj folosite pentru a sapa tunelul catre mormantul lui Hecatomnus au fost sofisticate, cautatorii de comori nu au fost profesionişti. "Ei nu au avut nici o experienţă", spune Acar. "Au fost doar niste simpli localnici." Dar ministrul culturii din Turcia, Ertugrul Gunay, este de alta parere. "Aceasta nu a fost o vanatoare de comori obişnuita. Au fost foarte bine organizati. Este evident că au primit ajutor economic şi ştiinţific", a declarat acesta catre Anatolia News Agency, adăugând că Turcia va investiga conexiunile suspectilor cu eventuale persoane din strainatate.

Din cauza ca ancheta poliţiei este în curs de desfăşurare, detaliile despre descoperire sunt încă incomplete. Dar, fara îndoială, mormântul descoperit de cautatorii de comori este de o mare importanţă pentru înţelegerea artei si maiestriei mesterilor sculptori din Carian, cei care probabil participasera si la realizarea Mausoleului din Halicarnas. Creat de către cei mai buni arhitecti si sculptori de atunci, o parte din Mausoleul Halicarnas a rezistat pana in secolul al XV-lea.

Mausoleul din Halicarnas

Ce detector de metale sa cumpar ?

Ce detector de metale sa cumpar ? Pare o intrebare simpla, dar de fapt are un raspuns greu de dat in mod corect, mai ales pentru un incepator, debutant in acest hobby.

Ce intrebari isi pune posibilul cumparator al unui detector de metale ? Pai sa ne imaginam....

- Sa cumpar un detector de metale de la o firma din Romania sau din strainatate ?

- Sa cumpar de pe internet sau sa merg direct la magazin pentru teste? Dar cum o sa testez acest detector ?

- Oare detectorul pe care l-am ales este performant, este stabil in functionare, are o detectie in adancime la fel de buna ca cea prezentata in oferta pe care am vazut-o ? Are o discriminare corecta?

- Este greu de utilizat acest model de detector de metale?

- Este original sau o copie chinezeasca ? Sau nu este nici o diferenta?

- As putea sa cumpar la aceeasi bani un detector mai bun ?

- Ce firma producatoare de detectoare e mai buna ? Parca am auzit ceva despre Fisher, Garret Metal Detectors, MineLab Detectors, Tesoro, Whites Metal Detectors... Sau mai sunt si altele ?

- Sa cumpar un detector ieftin sau unul foarte scump ? Cu ce ma ajuta daca e mai scump ? Ce dezavantaje am daca e mai ieftin ?

- Pe ce principii de functionare ar fi mai bine sa cumpar acel detector ?

Of... cate intrebari...

Sunt sigur ca acestea sunt doar o parte din intrebarile pe care si le pune un posibil cumparator de detectoare de metale. Mai sunt desigur si altele. Si da, nu am un raspuns perfect. Nimeni nu are. Dar fiecare cautator de comori are cel putin o mica experienta cu detectoarele de metale, poate unii cititori ai site-ului nostru au chiar o vasta experienta. De ce sa nu dam fiecare cate un mic sfat, mai jos, la comentarii, pentru un model de detector care v-a placut si pe care l-ati incercat ? O parere a unuia, o ideea a altuia, cu siguranta ca pana la urma raspunsul corect se va contura. Poate raspunsul final, care va fi concluzionat, vă va surprinde atat pe dumeavoastra, cititorului, cat si pe noi, cei care administram acest site dedicat cautatorilor de comori.

Deci, sa raspundem la intrebare, la comentariile acestui articol:

CE DETECTOR DE METALE SA CUMPĂR ?