miercuri, 15 decembrie 2010

Dictionar de numismatica, pentru colectionarii de monede

A
ACCEA - monedă de aramă sau bronz,emisă de Ioan Voda cel Cumplit in 1573,numele este imprumutat de la moneda turceasca contemporana.

AES,AS - monedă romana de arama sau bronz (=12 uncii).Greutatea ei s-a redus treptat in sec.III-I a.chr. de la libra romana (asul libral) pana la 1/12 parte dintr-o libra (27,3g=asul uncial) si asul semiuncial (13,6g) dupa reforma din timpul lui Augustus a cantarit 11,37g (10scripula=1/29libra=2semis=4quadrans,16asi=1 denar)

AES GRAVE-lingou rotund turnat din bronz,care cantarea o libra (sau asul libral=aproximativ 27,28g) utilizat de romani ca mijloc de plata (bani) pentru schimb.El se diviza potrivit sistemului duodecimal,in semis(1/2),triens(1/3),quadroons(1/4),sextans(1/6),uncial(1/12).

AKCE-vezi aspru.

ALTAN,ALTUN-moneda turceasca de aur (3,55g) echivalenta cu ducatul,emisa la inceput de Mahomed al-II-lea in 1477.

ANEPIGRAFA-moneda fara legenda (text scris) care are numai reprezentari iconografice. (in poza se poate observa o tetradrahma fara nici o legenda)

ANTONIANUS-moneda romana de argint create in timpul lui Caracalla (215) dar a carui titlu va scadea treptat,desi valora 2 denari ea avea greutate de aproximativ 5g,corespunzand la 1,5 denari.prin reforma monetara a lui Diocletianus va fi inlocuita cu follis-ul.

ARGENTEUS-moneda romana de argint create de Diocletionus (3,4g=1,96 din libra) sau moneda aparuta in vremea lui Constantin cel Mare cunoscuta sub numele de siliqua.

ARGYRONOM-verificator de monede in lumea greaca si elenistica.

ASPRON TRACHY-moneda bizantina de electron sau billon numita si stamenon sau stamena.

ASPRU-moneda bizantina de electrum emisa de la Alexios I Comnenus in 1093,moneda bizantina de argint care a fost emisa in Imperiul de la Trapezunt (1235-1446),moneda de argint emisa in hanatele tatarasti (1266-1780),cea mai mica moneda turceasca de argint (=akce) emisa de la 1326 pana in 1780 si care valora 1/3 para sau 1/120 piastru,valoarea sa a scazut continuu
ASSARION-moneda greceasca de bronz din timpul Imperiului Roman (numele deriva de la as) avea multipli notati cu literele A,B,Г,Δ (tetrassarion),E (pentassarion)
AUGUSTALES-moneda medievala de aur care imita piese romane similare din vremea lui Augustus,dar care avea pe avers bustul lui Fredrich II Hohenstanfen,in timpul caruia se bate prima oara,la Messina si Brindisi (1231)

Aureus_Septimius_Severus-193-leg_XIIII_GMV

AUREUS-moneda romana de aur aparuta in vremea Republicii (la inceput cantarea 6,80g iar in sce.I a.chr. atinge 10,9g si care de la Augustus are greutatea de 7,96g (7 scripula=1/41 libra)=2 AV quinari=25AR=50Q de argint=100HS=200Dp=400AE=800S=1600Qd.In timpul lui Diocletian (295) 1 aureus va cantari 5,46g (1,60libra) iar de la Constantin cel Mare greutatea lui va scadea sub 6g si va fi inlocuit de o noua moneda de aur (solidus).Dintre cei mai cunoscuti submultipli sunt aureus quinarius,semis (=1/2 de la Caesar),triens (=1/3,de la Alexander Severus)

AUREUS QUINARIUS-moneda romana de aur,care de la Augustus cantareste 3,998g (3,5 scripula=1/82 libra) si valoreaza
1/2AV=12,5AR=25Q=50HS=200AE=400S=800Qd. Dispare la inceputul sec.IV.

AVERS-una din cele doua laturi (fete) ale unei monede care contine informatia cea mai importanta si pe care se afla insemnele autoritatii care garanteaza titlu,greutatea si valoarea emiterii (lat.aversus=opus).


B
BAIOCCO- moneda de argint si mai tarziu de bronz,batuta se pare la Bayeux (1725) de catre papii si prelatii din Bologna (11,80g)

BAKIR-moneda turceasca de bronz.

BAN-moneda de argint,initial echivalenta cu un denar,emisa de banii Slavoniei (1255-1325) si principii Tarilor Romane (3 bani=2 denari).A fost adoptat de sistemul monetary romanesc modern (prin legea din 1867) fiind considerat cea mai mica moneda (1/100leu).

BANCNOTA-ban de hartie confectionat prima data in China pe la 840.Marco Polo descrie astfel banknote emise in timpul dinastiei Yuan (Kublai Klan) din hartie de lemn de dud pe care se inscriau numele oficialilor si sigiliul sefului monetariei,era folosit nominalul Kwan (=1000).In Europa se emite o bancnota in 1661 (Suedia).Astazi bancnota reprezinta un insemn emis de autoritate cu valoare nominala obligatory.

BASILIKON-moneda bizantina care imita grosul Venetian de argint.

BATZ-moneda de argint din sec.XV (Berna,1492) in special din sudul Germaniei (=4Kreutzer)

BILLON-aliaj de argint (sub 500/1000) cu un metal inferior (arama,plumb) si a fost folosit la fabricarea unor monede antice si medievale.

BRACTEAT-moneda foarte subtire de argint (lat.bractea=foaie de metal) cu greutatea situate de obicei sub 1g si diametru intre 20mm-45mm ce a impus imprimarea numai pe una din fete:a aparut dintr-un pfenning foarte subtire intre 1120-1130/1140 si 1200 in timpul Hohenstanfenilor,continua si in sec.XIV-XVII sub numele de “pfenningi goi”. Reprezentarile cele mai utilizate au fost atributele sacre,Sf.patroni (Sf. Stefan la Holbenstadt,Sf.Mauriciu,patronul Sf.Imperiu),arcadele romanice si chiar inaltii ierarhi (episcopi) dar nu lipsesc si marii feudali (Reiterbracteate),uneori lipseste legenda,mai este cunoscut si sub numele pfennig-cruce sau leichte pfennige.

C
CARBOAVA-vezi rubla

CAMP-spatiul liber neimprimat (fara reprezentari si legenda) de pe o moneda atat pe Av cat si pe Rv

CENTENIONALIS-moneda romana mica de bronz (cu putin argint,de circa 10/1000-40/1000) din perioada 318-348 (dupa follis) la inceput avea greutatea de 2.5g,dupa 336 coboara la 1.7g si din 356 urca din nou la 2.59g,greutatea medie se incadra intre 1.98g (Roma) si 2.38g (Siscia).In urma reformei monetare din 348 nu va mai contine argint.A circulat alaturi de pecucia majorina (eventual o subdiviziune a a cesteia=1/2) si s-a mentinut pana la sfarsitul Imperiului.Este cunoscut si sub numele de nummus centenionalis.

CHO GIN-moneda medievala japoneza de argint sub forma de bara (gin=argint,cho=lung)

CISTOFOR-moneda aparuta in Asia Mica,dupa 188 a.chr. in valoare de 4 drahme attice sau 3 denari (11.5-12.5g) numele provine de la cysta mystica de pe avers,de unde scapa un sarpe,aluzie la Misterele dionysiace ale Pergamului.Marcus Antonius,Augustus si imparatii de mai tarziu (indeosebi Hadrianus) au emis monede de argint cu o greutate asemanatoare (cistofori imperiali)

CONTORNIAT-piesa avand forma unei monede de bronz,imprimate adanc,mai ales cu o linie marginala (37/38-42.45mm) aparuta in sec.I ,a fost folosita mai ales in a doua jumatate a sec.IV si in timpul celui urmator,pe avers erau imprimate efigiile unor imparati sau personalitati renumite ale Antichitatii (Homer,Alexandru cel Mare,Nero ,Traianus,etc.) iar pe Rv apar imagini din viata circului sau din mitologia referitoare la Alexandru cel Mare,pe Av dupa batere are gravate o ramura de palmier si monograma PE.Nu se cunoaste exact destinatia lui dar se presupune ca avea functia de jeton,ca distributie pentru invingatorul unei intreceri,ca billet de intrare la diversele spectacole sau ca amuleta/talisman,exista aproximativ 842 de tipuri.

CONTRAMARCA-semn mic variabil (scris sau imagine) imprimat de obicei sub forma unei stampile rotunde sau rectangulare (cu divinitati,simboluri,sigle,monograme,etc.) care se aplica in Antichitate pe unele monede.Contramarca avea rolul de o confisca puterea circulatorie (acceptare/repunere) a unei piese monetare sau de a o investi cu alta,noua intr-o anumita arie si intr-un anumit timp (in general autorizare ca mijloc de plata). Folosita la inceput in lumea greaca a fost adoptata si de cea romana apare si pe monedele celtice si dacice dar in acest caz a avut un rol decorative.

COROANA-unitate monetara aparuta in Evul Mediu dar folosita si astazi (Suedia,Cehia,Estonia)

CRAITAR-vezi Kreutzer

CUPELARE-procedeu empiric de eliminare a impuritatilor din metale pretioase,prin arderea (oxidarea) plumbului dintr-un amestec de plumb si metal pretios intr-o tigaie speciala sau cuptor (=cupelare) in limba germana semnifica argint ars.


D
DALER-moneda suedeza de bronz (sec.XVIII)

DAREIKOS/DARIC-moneda persana de aur (8.41g) sau de argint (5.6g) batuta prima oara la Darius I (521-485 a.chr.),1 dareikos aur=20 sigloi.

DENAR(ius)-moneda romana de argint aparuta in timpul Republicii (4.5g si apoi 3.97g) care de la Augustus (27 a.chr.) a cantarit 3.89g (3.4 scripula=1/84 libra=2Q=4HS=8Dp=16AE=32S=64Qd.Isi micsoreaza treptat greutatea (3.41g sub Nero) si titlu (500/1000 sub Septinius Severus),de la Caracalla este inlocuita tot mai mult de antoninianus.Denumirea se foloseste si in Evul Mediu pentru pfening (denari de Friesach) care valora 1/12 schilling (1/240 libra carolingiana),denarul unguresc era echivalent cu 2 oboli.Si in Tarile Romane este atestat de la Vlaicu,in Muntenia si in sec.XVI in Moldova.In zilele noastre Algeria,Iordania,Libia,Tunisia si alte tari arabe folosesc numele dinar pentru unitatea monetara curenta.

DENARIUS BANALIS-moneda de argint emise de banii Slavoniei dupa (1255) copiind modelul denarului cu o greutate de 0.927g si 875/1000 titlu.

DENERAL-greutate mica de sticla (1.810g) care avea forma unei monede si era utilizata la cantarirea monedelor de aur.

DENGA-moneda ruseasca medievala la inceput de argint si mai tarziu de cupru (1/2kopeica).

DICKEN-moneda de la sfarsitul Evului Mediu (Elvetia si sudul Germaniei) care copiaza moneda din Italia de Nord
DIRHAM-cunoscut si sub numele de dirhem era un nominal arab standard de argint (2g) care imita drahma sasonida si avea o greutate variabila dupa timp si loc,termen folosit si pentru monedele arabe de argint,dirhemul otoman a aparut la inceputul sec.al XVI-lea (4.8g si 666/1000) si la inceput valora 5 aspri.In Tarile Romane se numeste si padisah(iu) sau sah(iu) se folosea la plata tributului.

DOLAR-moneda folosita astazi in SUA,Australia,Canada,Noua Zeelanda,etc.A avut ca model thalerul german iar numele ii provine din olandeza (vezi thaler)

DRAHMA-moneda de argint greceasca folosita si in epoca elenistica.reprezinta 1/100 dintr-o mina si este egala cu 6 oboli.La inceput potrivit cu mina greababiloneana (8.40g) apoi 2.90g in sistemul ponderal corintic,4.37 in cel enboico-attic si in cel eginetic 6.24g.Ca multipli se pot enumera didrahma (2 drahme) si tetradrahma(4 drahme) iar ca submultiplu cel mai utilizat hemidrahma (1/2 drahma).Greutatea sa variaza potrivit cu diferitele sisteme ponderale antice si cu o anume perioada (=1/8ucia=3.411g)

DUCAT-moneda venetiana intai de argint (vezi si matapan) apoi de aur (vezi zecchin) intre 1284-1545.Din sec.XVI este imitat si in alte tari europene inclusive Imperiul Habsburgic si Transilvania,numele sau este folosit pentru a desemna si nominalul cel mai mare din sistemul monetar al Tarilor Romane (Vlaicu) care echivala cu 1.5 denari sau 3 bani.

DUPONDIUS-moneda romana de alama care de la Augustus a cantarit 13.64g (12 scripula)=1/24 libra)=2AE=4S=8Qd.

DUTKA-In Evul Mediu se numesc astfel monedele poloneze echivalente cu 3 grosi care circulau in Tarile Romane. Din 1594 a emis o moneda similara si Principatul Transilvaniei.


E
ECU-moneda farnceza medievala de argint,echivalenta cu thalerul.Unitatea monetara conventionala a U.E. din 1979 in cadrul Sistenului Monetar European (SME).

EFIGIE-reprezentare reliefata pe monede a unei efigii umane sau mitice intreaga sau partiala (cap,bust,etc.) din fata sau din profil
ELECTRUM-aliaj natural sau artificial de aur si argint (grecesc,latinesc:electron) din care s-au batut primele monede.

ESTERLINI-emisi de Henric III al Angliei (1216-1272) dupa modelul denarilor-pfenigi (sau pennies).

EURO-noua moneda europeana adoptata de catre Uniunea Economica si Monetara Europeana la 1 ianuarie 1999 si care este folosita de la 1 ianuarie 2002,(exclusive de la 1 martie 2002) in 12 tari member ale U.E. (Austria,Belgia,Finlanda,Franta,Germania,Grecia,Irlanda,Italia,Luxembourg,Olanda,Portugalia,Spania-date statistice anului 2002,ianuarie).Exista monede de 1,2,5,10,20,50 euro centi si de 1,2 euro.

EXAGIUM-unitate de greutate si pond folosit la cantarirea unui anumit tip monetar (mai ales de aur) Exogia (sau hexagia) erau confectionate din bronz (pentru cele din sticla vezi deneral) cu o forma rectangulara sau rotunda si cu efigii,monograme,sau inscriptionarea cuvantului respective (exagium).

EXERGA-parte inferioara a unei monede (cel mai frecvent pe revers) delimitate printr-o linie de restul campului si care cuprinde informatii suplimentare (sigla,simbol,monograma)

F

FILLER-moneda ungureasca marunta (billon) al carei nume deriva din cel al Heller-ului.Prima oara apare intre 1390 si 1427,cand este cunoscut si sub numele de micul ,,denar,, sau parvus cu un titlu de 335/1000.Cu acelasi nume este cunoscuta moneda ungureasca marunta (din 1893)

FLAN-vezi pastila monetara (starea bruta a unei monede)

FLORIN-moneda de aur fin (=3.5g,24 karate) emisa pe la 1252 la Florenta,pe Av are imprimata floarea de crin preluata de la stema orasului (fiorino d’oro).A fost imitat in numeroase tari europene si a servit ca model pentru ducatul (techin) Venetian sau guldenul olandez.Cu acelasi nume este cunoscuta si moneda de argint emisa in Imperiul Habsburgic in sec.XIX.

FOLLAR-moneda mica de bronz,batuta de orasele italiene (inclusiv coloniile genoveze de la Marea Neagra) in Evul Mediu.

FOLLIS-moneda romana grea de cupru (cca.9-11g) care a aparut dupa 294,ulterior greutatea sa a scazut pana la 4.48g si chiar 1.50g (Constantin cel Mare 335).La inceput a avut in compozitie si o cantitate scazuta de argint.Va fi inlocuita in sec.IV nominaluri mai mici dar va reaparea in urma reformei monetare initiate de Anastasius (498) cand o astfel de moneda va fi marca ta cu litera M (gr.cifra 40) echivalenta cu 40 nummia,exista si piese mai mici de 20 (K).10 (I) si 5 nummia-E,cele echivaland cu o unitate nu au marca de valoare,se va mentine pana in 1901.

FRANC-moneda de aur creata in 1360 de catre regele Frantei Ioan cel Bun,in urma eliberarii sale din captivitatea engleza (franc=liber).Din 1557 (Henri III) bate si de argint.Numele monedei de argint,recreate din 1798 si folosita pana nu demult in Franta (metal comun din 1920),Belgia,Elvetia,are 100 centime.

FRIEDRICH-pentru a inlocui ducatii olandezi,Friedrich II bate din 1750 o noua moneda de aur (=6.055g=16.89marci

G
GALBEN-numele folosit current in Tarile Romane pentru monedele de aur medievale sau moderne.

GRIVNA-unitate de cont si moneda folosita in Rusia medievala )1/2 pound rusesc=409.5g care echivala la inceput cu o rubla).Primele grivne aveau forma unor lingouri romboidale sau de ,,limba’’ pe care erau gravate semne si legende in caractere chilirice si se foloseau ca mijloc de plata.(moneda actuala a Ucrainei)

GROS-moneda de argint care valora 10-12 pfennige si a fost batuta prima data de Venceslav II in jurul anului 1300,la Praga (grosi de Praga).A fost imitate si in alte state medievale din Europa,inclusin in Moldova (Petru Musat)

GROS TOURNOIS-moneda de argint (lat.grossus=mare) valorand un sou care a fost batuta prima oara la tours de Sf. Ludovic (1266),a fost model pentru Grosch (Germania) si grosso (Italia)

GULDEN-moneda de aur emisa de Boemia pe la 1325 si care reprezenta varianta germana a florinului/zecchino cu aceeasi greutate (=3.5g),in locul florii de crin sunt reprezentari ale unor sfinti (mai ales Sf.Ioan Botezatorul),numele monedei olandeze inainte de 1 ianuarie 2002.

GRUS sau GURUS-vezi piastru.

H
HETCA-moneda care avea 1/6 (meris) din greutate si valoarea unei monede mai grele din seria respective (1/6 de stater sau diobol de aur.La Atena avea 1.40g

HELLER-moneda de argint batuta pentru prima oara la Hall in Suabia (1200) de obicei fara legenda.In Germania devine piesa de bronz din a doua jumatate a sec.XVIII ,moneda divizionara (1/10 coroana) austriaca intre 1893-1920.

HEMIHEKTA-1/2 hetca (0.77g) Atena

HEXAGRAMA-moneda de argint (=6 scripula=1/12 solidus) create de Heraclius (610-641)

HISTAMENON,(stamenon)-moneda de aur de la Nicephorus II (963-969) inlocuind solidus-ul,treptat devine mai subtire si mai plata iar mai tarziu este concave (trachy=scyphatos) ca o cupa mica din sec XI scade de la 24k la 8k.

HYPERPYRON,iperper,perper-moneda de aur create de Alexios I Comnenus (1092) care a avut la inceput 20.5k (4.42g=1.72 libra iar mai tarziu 12-14k.In 1376-1379 este inlocuit cu hyperperul de argint ca unitate de calcul,numele sau fiind preluat de taxa vamala in izvoarele medievale romanesti fiind cunoscuta sub numele de ,,parpar’’

HYPERPER TRACHYS-moneda de electron care a avut la inceput 6k,iar mai tarziu 3k.

I

ICOSAR-moneda otomana de aur valorand 20 de piastri (1822-1838)

IRMILIC-moneda turceasca de argint (=1/2 piastru=20 parale) intre 1703-1805.

J
JETON-piesa metalica de mici dimensiuni folosita in Evul Mediu pentru calcule contabile pet abele sau panze.In Franta (fr.jeter=a arunca),din timpul lui Ludovic XIV membrii Academiei primeau cate o piesa monetiforma din argint (jeton) pentru fiecare sedinta la care erau prezenti,care putea fi echivalenta in numerar (vezi si tessera).

K

KHALKOS- monedă grecească de bronz (între 8 şi 12 khalkos=obol), are subdiviziuni: dikhalkos, trikhalkos.

KLIPPE- monedă medievală rectangulară sau triunghiulară, termenul semnifică - tăiată. Majoritatea au fost monede de necesitate, în sec XVI au fost emise astfel de monede de aur şi de argint în Suedia în timpul războiului civil din anii 1568-1569 (klippings).

KOBAN - monedă medievală mică de aur japoneză care avea pe avers imprimat nominalul iar pe revers greutatea şi conţinutul.

KOPEICĂ - monedă rusească de argint care după 1689 pe avers reprezenta pe ţar călare cu o suliţă (kobje). În timpul lui Petru cel Mare devine piesă de aramă.

KOSON- monedă de aur care imită pe cele romane, deşi are greutatea staterului greco-macedonian, numită astfel după numele gravat pe ea. Au fost găsite aproape exclusiv în zona centrală a Daciei.

KREUTZER-la început se chema ZWANZIGER şi a fost emis de Meinhard al II-lea de Gorz(Tirol), în 1271, pe avers are o cruce cu dublă traversă - radkreutz, din sec. al XIV-lea s-a numit kreutzer, româneşte crăiţar sau creiţar, habsburgii o bat pentru Transilvania din 1710(Ag), între 1761-1765 este emisă de bronz.

KURUŞ - monedă turcească de Ag echivalentă cu thalerul. Moneda actuală a Turciei subdiviziunea lirei.

KWARTNIC- monedă poloneză de Ag, 1,5 g emisă de Cazimir al III-lea pentru halci în 1342-1370.

KINA- Papua Noua Guinee, este numele în limba papuană dat unor cochilii de scoici în formă de semicerc care au fost utilizate ca bani în schimburile comerciale în Noua Guinee, o kina =100 toea.

KUNA- moneda naţională a Croaţiei, în limba croată înseamnă jder, blănurile acestui animal erau folosite ca monedă de schimb în Evul Mediu.

KYAT- Myanmar, în limba burmesă kyat înseamnă rotund şi plat, kyot a fost în sec. XIX o unitate de greutate având cca 16,33 g.

KWACHA - moneda naţională în Zambia şi Malawi, în limba bembă înseamnă zori de zi şi îşi are originea în sloganul naţionalist zambian new down of freedom, adică noii zori ai libertăţii, 1 kwacha malawi=100 matambala în limba indigenă bantu înseamnă cocoşel, 1kwacha Yambia=100 ngwee în limba bantu ngwee înseamnă strălucitor.

KWANZA - Angola, provine de la numele râului Kwanza, iar subdiviziunea sa lwei de la un afluent al râului Kwanza.

L
LINGOU DE AUR- formă în care se vinde şi se păstrează în rezerve şi tezaure aurul ca marfă, standard cântăreşte 400 uncii adică 12,4414 kg. Există şi de alte greutăţi şi dimensiuni: 1 kg, 500 g, 100 g, 100 uncii, 10 uncii. Purităţile uzuale sunt 999,5 şi 999,9, acesta din urmă fiind considerat aur pur.

LÂSCAIE- monedă veche de aramă echivalând jumătate de para.

LEFT- monedă de Au sau Ag în componenţa unei salbe.

LEPTON- cea mai mică monedă grecească de bronz.

LEVĂ- unitatea sistemului monetar în Bulgaria.

LEU- sub acest nume este cunoscut talerul-leul olandez în ţările române în sec. XVII-XVIII. Monedă românească de cont în sec. XVIII care echivala cu 40 de parale, prin legea din 14/26 aprilie 1867 reprezintă unitatea monetară a sistemului monetar naţional al României, 1 leu avea 100 de bani. Şi unitatea monetară a Republicii Moldova foloseşte acelaşi nume(1993).

LIBRĂ- măsură romană de greutate şi valoare, libra canonică =327,45 g=12 uncii, mai este atestată şi libra romană de calcul târzie, logariki litra = cca 322,3 g, există şi libra romană de Ag =335,7 g. De curând s-a propus valoarea convenţională de 318,75 g pentru libra romană care corespunde mai bine greutăţii medii a monedelor de Au. Libra bizantină târzie sec XIV a avut cca 318 g. În timpul lui Carol cel Mare libra îndeplineşte şi rolul de unitate de cont cca 367 g, în evul mediu este unitatea de calcul şi în vestul Europei este egală cu 240 denari.

LIRĂ- monedă folosită în mai multe ţări:Italia, Turcia Marea Britanie, Irlanda, etc. La început a fost o unitate de cont- libra carolingiană.

LITRA- etalon ponderal şi monetar grecesc precursor al librei romane=1/2 mina attică=1/2 libră=12 uncii. Monedă de Ag care cântărea cca 0,86 g fiind asimilată obolului, se numeşte nomos când este de bronz.

LUDOVIC/LOUIS- monedă franceză de Au emisă din 1640 care avea pe avers capul şi legenda cu numele regelui Ludovic. Greutatea acestei piese coboară treptat în 1709 la 7,02-7,28 g până la 6,78 g în 1743.

LARI- moneda naţională a Georgiei care a înlocuit rubla în 1993, când au apărut cupoanele lari care au fost retrase în 1995 şi introdusă moneda lari. Lari este un cuvânt georgian vechi care înseamnă o comoară, o avere, 1 lari =100 tetri, tetri înseamnă alb făcând referire la culoare monedelor de Ag.

LAT- Letonia este de fapt denumirea ţării în limba letonă, latvija, lati şi latu sunt formele de plural.

LEMPIRA- Honduras este numele unui şef indian care s-a opus stăpânirii spaniole.

LECA- moneda naţională a Albaniei, denumirea se pare că vine de la o prescurtare a numelui lui Alexandru Macedon. Altă ipoteză susţine că numele monedei naţionale a Albaniei îşi are originea în sec. XV şi provine de la numele unui prinţ albanez LEK DUKAGJINI (1410-1481), contemporan cu Skanderbeg care a luptat împotriva turcilor şi a lăsat albanezilor un cod de legi.

LIRĂ STERLINĂ- pound sterling, moneda naţională a Marei Britanii dar utilizată şi în alte ţări, denumirea de liră sau livră vine de la greutatea iniţială de o livră, pound a monedei. Pound provine de la cuvântul latin pondus, prima liră a fost bătută de William Cuceritotul regele normand care a cucerit Anglia în 1066. Lira iniţială a lui William Cuceritotul era bătută în Turnul Londrei astfel că era denumită şi lira din turn sau tower pound şi cântărea o livră de Ag. Lira era de cca o jumătate de kg şi greu s-ar fi putut folosi în circulaţie astfel că erau utilizate unităţi de greutate mai mici, cea mai utilizată fiind cea care corespundea la a 240- a parte dintr-o liră numită penny. Acest sistem propriu de diviziunea lirei în 240 de penny a fost utilizat în Anglia până în 1971 când s-a trecut la sistemul zecimal.

M
MAHMUDEA- monedă otomană de Au cu 2 valori, după greutate şi titlu=4,80g/4,70g= 25/16 piaştri.

MAJORINA- cunoscută şi ca pecunia majorina ea este o monedă mai mare de billon apărută în sec IV, avea 3,5 g -7,5 g şi care a înlocuit follis-ul uşor.

MAMEITĂ- monedă medievală mică japoneză sub formă de boabă, maneita= bob de fasole, folosită ca submultiplu al piesei cho gin.

MANGÂR- monedă turcească de aramă bătută iniţial de Osman(1299-1324) dar mai ales în sec.XVI. De regulă se băteau după un interval de trei ani când se schimba tipul monetar şi piesele anterioare erau devalorizate potrivit cu valoarea metalului( =3,20g=1 dirham de cupru=1/8 aspru) . O monedă asemănătoare bate şi Despot Vodă.

MARCĂ- unitate de greutate şi de cont din imperiul Carolingian, apărută în jurul anului 1000, marca de koln avea 234 g, cea de la Viena 280g iar cea din Erfurt era de 235g. În acelaşi timp moneda folosită de Germania şi Finlanda până în 2002.

MATAPAN – a fost o monedă de Ag veneţiană emisă de dogele Eurico Dandolo (cca. 1202) care cântărea 2,178g (puritate 965 la 1000 ) cu valoarea de 12 denari sau 26 piccoli.

MILLIARESION/MILIARCUSE – monedă romană de Ag creată în timpul li Constantin cel Mare (4,55g=1/14 solidus=1/72 libra) şi care durează până la Heraclius când este înlocuită cu o monedă mai mare, hexagrama.

MINĂ – unitate ponderală şi de cont folosită în lumea greacă, o mină =50 stateri=100 drahme, era variabilă potrivit cu diverse sisteme, attic=436,6g şi eginetic=623,7g. Conform calculelor metrologice în sec. V-II î.e.n. în lumea greacă se utiliza mina de 425g, provine probabil din Babilon unde cântărea 504g.

MONGO - moneda Mongoliei, în limba mongolă înseamnă Ag.

MALOTI – unitatea monetară a statului Lesotho, este echivalentă cu randul sud-african.

MARC BANCO – denumirea monedei de cont utilizată de banca din Hamburg, înfiinţată în 1619 pe aceeaşi bază ca băncile din Veneţia şi Amsterdam. În marc banco erau convertite potrivit cantităţii de metal preţios pe care o conţineau, lingourile şi monedele efective depuse de clienţi la bancă. Marc banco se subdiviza în 16 schilingi, la 15februarie 1873 marc banco a fost înlocuită cu Reichsmark.

N
NOMISMA/NOMISMATA – monedă bizantină de aur 4,413g, bătută în timpul împăratului Constantin II Copronymos( 741-745) şi care înlocuieşte complet solidus-ul din 963, titlul său scade mai ales la Nicephorus III Botaniates ( 1078-1081) când ajunge la 8K, după reforma monetară din 1092 va fi în locuită de hyperper sau perper.

NUMMUS/NOUMMION – monedă romană de bronz din sec IV şi V ( cca 1g=1/40 follis) nu mai este emisă din vremea lui Anastasius (498) când încep a se bate doar multiplii săi, follis. Prin nummus romanii înţeleg monedă în general.

NUMMUS CASTRENSIS – monedă romană de necesitate care a fost emisă de către generali în atelierele din taberele militare cu scopul satisfacerii nevoii urgente de plată a ostaşilor.

NUMISMATICĂ – disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul evoluţiei şi caracteristicilor monedelor şi medaliilor al tehnicii baterii acestora al sistemelor şi circulaţiei băneşti.

O
OBAN – monedă medievală japoneză de aur care avea înscrisă cu cerneală indiană pe avers semnătura gravorului.

OBOL – monedă şi unitate ponderală mică de origine grecească echivalentă cu 1/6 drahmă=1/48uncia=0,868g. Un obol de Ag cântărea 0,73g în sistemul attic sau 1,04g în cel eginetic. Mai târziu apar şi obolii de bronz, are multipli: diobol, triobol şi submultipli: hemiobol= 2 tertamorion. Numele său provine de la lingourile de fier cu greutatea determinată şi sub forma de frigăruie care se foloseau înainte de apariţia monedei în cadrul schimburilor intermediate. În evul mediu obol se numeşte moneda mică de Ag care era egală cu ½ denar.

ONLUC – monedă turcească de Ag echivalentă cu 10 aspri.

ORT – unitate ponderală medievală egală cu 1/8 marcă şi monedă poloneză de Ag, 1587 care valora ¼ thaler.

ORE – a suta parte dintr-o coroană suedeză, norvegiană şi a insulelor Feroe. Originea se află în cuvântul din norvegiană veche – eyrir – adică monedă de Au care îşi are rădăcinile în moneda romană aureus ( aurum în limba latină înseamnă aur)

P
PAISA – subdiviziuni a rupiei în India, Bangladesh, Nepal, Pakistan. Îşi are originea în cuvântul sankrit – padamsah – care înseamnă sfert. Până în 1959 în India şi Pakistan paisa era egală cu un sfert de anna şi 1/64 dintr-o rupee.

PESO – monedă naţională în Mexic, Columbia, Rep. Dominicană, Cuba, Uruguay, Chile, Guineea Bizau până în 1997, Argentina Philippine. Peso a fost introdus în Spania de regele Ferdinand şi regina Isabella care au reformat sistemul monetar spaniol în 1497. Iniţial peso se diviza în 8 reales, submultiplii peso au devenit baza sistemului monetar bazat pe Ag din timpul imperiului spaniol de după reforma monetară din 1772-1786.Peso a rămas moneda principală în cele mai multe colonii spaniole din continentele americane si după ce acestea şi-au obţinut independenţa . Când aceste ţări au trecut la sistemul zecimal,în unele,peso a fost înlocuit cu denumiri locale: sol-în Peru, bolivar - în Venezuela, sucre- în Ecuador, colon – în Salvador şi Costa Rica, balboa – în Panama, lempira – în Honduras, quetzal - în Guatemala, cordoba – în Nicaragua şi boliviano în Bolivia.

PULA- moneda naţionala a Botswana, chiar daca la prima auzire le stârneşte râsul multora dintre noi, acest cuvânt înseamnă ploaie în limba setswana. O pula =100 thebe.

PITAC- monedă divizionară austriacă din aramă cea a circulat odinioară pe teritoriul Romăniei de azi.

PIŢULĂ - monedă a Imperiului austro-ungar în valoare de 10 creiţari,ce a circulat în Transilvania şi Bucovina de nord păna la 1918.

POL – monedă (bancnotă) valorând 20 de lei echivalent cu un napoleon sau cu un imperial. Numele provine de talerul leu al ţărilor de jos folosit ca monedă de ca monedă de calcul în ţările române în sec XVI-XVII. Un pol reprezintă jumătate ( slavonă), prin extensiune denumirea ca desemna un instrument bănesc echivalent cu 20 de unităţi.

PARA – para/bara/fada înseamnă în turceşte Ag. Sau bătut nu numai monede de Ag. (1623) valorând 3 aspri (=1,10g=3aspri=1/40piastru) ci şi de aramă 1844.În Ţările Române paraua este o unitate monetară de calcul (=1/40 dintr-un leu de calcul) în timpul ocupaţiei ruseşti (1772-1774) se emit la Sadagura piese de aramă pentru ambele Principate care valorau 2 sau 3 parale, respectiv de 3 denghi şi 3 copeici.

PECUNIA – nume utilizat de romani pentru bani, în general, şi în special monedă, care provine din cuvântul pecus (limba latină – animal mic) amintind perioada premonetară dar şi aes signatum , pe care erau imprimate reprezentări de animale.

PENGO- monedă creată în 1927, în Ungaria (100 filler)

PENNY- cea mai mică monedă de argint , ulterior se bate din bronz.

PESETA- monedă spaniolă până la 1.01.2002, a fost adoptată prima oară ca monedă naţională în 1859.

PFENING DENAR – monedă de Ag. creată de Carol cel Mare (768-814) cântărind aproximativ 1,52g (1/240 libra), 12 denari valorau 1 sou , 20 de sous alcătuiau libra. Ea a constituit una dintre cele ami cunoscute monede ale Evului Mediu sub numele de penning (Suedia) Până de curând reprezenta 1/100 dintr-o marcă germană.

PHILIPEI – stateri de aur emişi de Filip al – II-lea regele Macedoniei.

PIASTRU – monedă turcească de Ag. bătută din 1867 (Soliman II) şi numită iniţial gruş =40 de parale=19,24g cu titlu de 835 are ca submultipli irmilicul ( =1/2) paraua, akce sau aspru iar ca multiplu iusluk ( 32,40g=2,5 piaştri=100 de parale).

POLGROS – monedă poloneză de Ag egală cu o jumătate de gros.

POLKER – monedă suedeză de Ag ( Gustav Adolf II) bătută la Elbing în 1632.

POLOTNIC – monedă mare rusească de Ag emisă de Petru cel Mare egală cu o jumătate de rublă egală cu 50 de copeici.

POLTORAK – monedă poloneză de Ag sau billon emisă din 1614.

POLTURA – în ţările române se mai numeşte astfel moneda de billon (=1,5 gros).

POND – echivalent al unei unităţi de greutate concretizat printr-o bucată de metal de formă rectangulară sau rotundă ( cu mâner sau perforată) cu diferite reprezentări, monograme,simboluri, inscripţii, numele magistratului sau localităţii şi indicarea valorii. El aparţine unui anumit sistem monetar cum au fost în antichitate cel babilonean, fenician, eginetic, emboic – attic şi roman.

PORTUGUES – monedă de Au emisă prima dată în sec XVI de către Portugalia şi care a avut drept model guldenul (=35g).

POTRONIC – numele sub care mai este cunoscut trojakul în Moldova.

Q
QUADRANS – unitate ponderală ( ¼ din libra sau din as) şi monedă romană de cupru care în timpul Republicii era echivalentă cu aes grave, iar de la Augustus este o piesă miă de bronz, s-a menţinut până în sec II.

QUINARIUS – monedă romană de Ag (=1/144 libra =2 scripula) cu valoarea iniţială de 5 aşi, de la Augustus a valorat ½ denarius sau 8 aşi şi a cântărit 1, 94 g( 1,7 scrupulum=1/168 libra), dispare treptat în timpul Imperiului.

QUETZAL – moneda naţională a Guatemalei, quetzal este denumirea unei păsări autohtone cu penaj verde-auriu foarte frumoasă devenită simbolul naţional al ţării.

R
REAL - monedă spaniolă de Ag emisă la început în Castilia apoi şi în Mexic.

ROMANAT – unitate a sistemului monetar proiectată în timpul lui Al.I.Cuza.
ROMÂN - unitate a sistemului monetar proiectată în timpul lui Al.I.Cuza.

RUBLĂ – unitate de cont şi monedă rusească de Ag, de la Petru cel Mare valorează 100 denghi.

RUPIA - monedă indiană de Ag( sf sec XVI) monedă actuală şi în Indonezia, Nepal, Sri LAnka.

RIAL – monedă de Au apărută în Anglia la sf "războiului celor două roze" (= 4 ducaţi=13,75 g).

RAND – moneda naţională a Africii de Sud care înseamnă Munţii Apelor Albe, care este un lanţ muntos din Africa de Sud unde se găseşte cca 40% din resursele de Au a planetei.

RAPPEN – subdiviziunea francului elveţian, derivă de la numele contelui Rappolstein care a emis în sec XIV un pfenning închis la culoare, numit pfenning negru.

REN MIMBI YUAN – denumirea completă a monedei naţionale a Chinei, în limba chineză înseamnă – banii poporului, 1 yuan=100 fen, fen în chineză înseamnă sutime.

RINGGIT – Malaezia, Brunei, în limba malay înseamnă crestat şi face referire la monedele spaniole de Ag care au fost utilizate în zonă.

S
SUSTAC – monedă poloneză de aramă de mică valoare care a circulat şi pe teritoriul de azi a României.

SCHILLING – unitate de cont şi monedă germană de Ag folosită în nordul Europei.
SCRUPULUM – cea mai mică unitate ponderală romană care a fost folosită în sistemul monetar, 1/288 libra=1/24 uncia=1,13g.

SCUDO – termen folosit în Evul Mediu pentru monedele spaniole şi italiene de Au sau Ag care aveau reprezentat un scut, în timpurile moderne valora 5 lire de Ag în Italia, a dat numele monedei portugheze-escudo.

SCYPHATOS – monedă concavă în formă de cupă mică cunoscută la celţi şi geto-daci, mai târziu acest gen de monedă reapare în Bizanţ în sec X şi la cele de bronz în timpul lui Alexius I Comnenus(1091-1118). Prin folosirea acestei tehnici se urmărea obţinerea unei stabilităţi mărite a pastilei monetare în timpul procesului de batere.

SEMIS – unitate ponderală şi monedă romană de (alamă)? Care de la Augustus cântăreşte 3,41g.

SERRATUS – monedă de metal preţios (denari) dinţate pe margini cu scopul de a arăta argintul bun din interior, conform altor cercetări imită monede celtice din nordul Italiei care aveau formă de rotiţă.

SESTERTIUS – monedă mică de Ag în timpul Republicii ( =2,5 aşi=1,13g), care a devenit de bronz la sfârşitul acesteia. În timpul imperiului este principala unitate de calcul.
SEXTANS – unitate ponderală şi monedă romană.

SICLU/SIGLOS – unitate ponderală babiloneană, 8,40g=1/60 din mina de 504 g, mai târziu monedă lidiană şi persană de Ag corespunzătoare drahmei.

SILIQUA – măsură de greutate romană ( 1/144 uncia=1/6 scripulum=0,189g) şi monedă de Ag în imperiul roman târziu în valoare de 1/24 solidus. În sec V devine numai monedă de calcul.

SITOKOKKON – cea mai mică unitate din sistemul ponderal târziu şi bizantin =1/196 hexagia=0,0466g.

SOLIDUS – monedă romană de Au bătută din vremea lui Constantin cel Mare – 309 în apus şi 324 în răsărit. Cântăreşte 4,55g şi valorează 24 silikua. De la Valentianus I capătă pe revers în exercă sigla OB=obrysum, adică aur pur(24K). Numele este folosit şi pentru monedele medievale de Ag cunoscute sub numele de schilling- 1580 – Polonia, 1589 – Transilvania.

SOU – unitate d cont în vremea lui Carol cel Mare, cca 18,35 g, un sou valora 12 denari şi 20 de sous formau o libră. Mai târziu se numesc astfel şi piesele franceze sau italiene de bronz.

SOVEREIGN – monedă engleză de Au apărută în timpul lui Henric VIII – 1489, cea mai cunoscută fiind cea a lui George IV – 1824 care avea pe avers capul regelui şi pe revers reprezenta Sf. Gheorghe omorând balaurul.

STATER – dublu unităţii monetare, de Au sau de Ag când este de Ag – didrahmă, când este de Au - stater şi cântăreşte cca 8 g. La început staterul de electron avea între 14-16,5 g. Moneda de Au cu acest nume are multipli – distater, tetrastater, pentastater şi submultipli – hemistater.

STUIVER – este moneda olandeză echivalentă cu un soldo.

SUBAERAT/PELLICULATUS/SUBFERRATUS – monedă fabrică dintr-un metal inferior- cupru bronz fier şi îmbrăcată cu o pojghiţă subţire de metal preţios, realizată prin presare sau prin scufundare în metalul preţios lichid. Ele au fost emise atât de către atelierele oficiale cât şi de cele particulare fiind introduse în circulaţie cu valoarea nominală autentică.

SURFRAPARE – imprimarea pe aceeaşi monedă a elementelor corespunzătoare unui tip monetar peste altele mai vechi, ale altui tip.

SZELAG – monedă poloneză iniţial de Ag care ulterior are tot mai puţin metal preţios.

SHEKEL – Israel, înseamnă greutate şi a fost o unitate care ava cca 12g, 1 shekel=100 agorot, agora de găseşte în Torah.

SOL – Peru, sol înseamnă soare iar în cultură încă este numele zeului Soare.

SOM – Kyrkistan, în limba kirkiză înseamnă pur, curat, despre aur.

SOMONI – Tadjikistan, nume dat în onoare lui Ismail YSomoni, fondatorul primului stat samoni.

SUCRE – Ecuador, Antonio Jose de Sucre a fost un revoluţionar sud american care a luptat împotriva spaniolilor.

SUM – Uzbekistan, în uzbekă înseamnă pur, curat referitor la aur.

SFANŢ – denumire pentru o veche monedă austriacă de Ag de 20 creiţari – zwangizer.

Ş
ŞALĂU – nume românesc al monedei poloneze de Ag, billon sau bronz, pronunţat şelong.

ŞTANŢĂ – bucată de metal rezistent – bronz, oţel pe care se grava amprente – efigii, steme, legende pentru a se imprima monedelor prin batere. Pentru a fi realizată o monedă erau necesare două ştanţe. Noţiunea de ştanţă se foloseşte şi pentru a desemna rezultatul operaţiunii de ştanţare.

T
TUGRIK – Mongolia, subdiviziunea monedei naţionale mongo.

TALANT – unitate ponderală monetară şi de cont folosită pentru Ag în lumea greacă, cântărea 29,196kg în sistemul attic şi 37,142 în cel eginetic, 1 talant=60 mine.

TESSERA – obiecte metalice - plumb cositor bronz monetiforme sau triunghiulare considerate că au fost precursorii banilor de hârtie. Cele romane datează din sec I-IV d.H., se crede că au fost confecţionate cu prilejul unor evenimente faste - victorii, aniversări sau cu scop propagandistic şi erau oferite de Împărat cetăţenilor sau soldaţilor romani.

TESSERA NUMMULARIA – bară mică de os au fildeş folosită la sigilarea sacilor cu monede.

TESTON – monedă de Ag de 9,5 g creată la Milano în 1474 de către ducele Galleazzo Maria Sforza( se numeşte diken în Germania de sud).

TETARTEMORION – cea mai mică subdiviziune grecească de Ag din sec V î.H.,( 0,187g±0,01g=1/4 obol).

TETARTERON – monedă plată de Au de la Nicephorus al II-lea – 963 cu valoarea unui solidus redus. După reforma lui Alexios I se numeşte tetarteron – monedă divizionară de cupru.

TETRADRAHMĂ – monedă grecească de Ag echivalentă cu 4 drahme, 17,2 g.

THALER – monedă de Ag bătută prima dată în Saxonia ( la Joachimstahl) în 1519 de către contele Von Schlick. Mai este cunoscut şi sub următoarele nume: rigsdaler în ţările scandinave, rijksdaker în Olanda, crown în Anglia, ecu în Franţa, peso în Spania, rublă în Rusia şi dolar în America. Thalerulleu a fost emis de provinciile unite din 1975 ( 27,64 g şi 750 la mie puritate). În olandeză se numea leuwen daalders deoarece pe avers era înfăţişat un leu rampant. A fost bătut de asemenea în Transilvania 1551-1690 şi în Moldova - Despot Vodă.

TITLU – conţinut de metal nobil într-un aliaj este redat printr-o valoare raportată la mie.

TALA – Samoa de Vest, unitate monetară a cărui denumire în limba samoană înseamnă dolar, 1 tala =100 sene .

TRACHY – monedă în formă de cupă mică când este de Au se numeşte hyperper iar când este de Ag billon, iar câne este de bronz sau cupru - aspron trachy.

TRAPEZĂ – masă folosită pentru desfăşurarea schimbului de monede în lumea greacă.

TREMISSIS – monedă romană de Au echivalată cu 1/3 din solidus, 1,5 g care a continuat să fie emisă până în 886.

TRES VIRI MONETALES – cei trei magistraţi monetari însărcinaţi de către senatul Romei să supravegheze emiterea monedelor. Pe monede se prescurtează cu III Viri A A A F F .

TROC – schimb comercial în natură.

TROJAK - monedă poloneză de Ag. – triplugros = 3 groşi .Monede cu valoare nominala de 3 groşi au fost emise şi în Ţările Române – Transilvania , Moldova.

TAKA- Bangladesh moneda naţională îşi trage numele de la cuvântul tanka utilizat pentru a denumi o monedă de Ag. care a circulat din Antichitate şi până în perioada medievală.

TENGE – Kazakstan înseamnă balanţă , cântar.

TOLAR – Slovenia are aceeaşi origine ca şi dolar , adică provine de la taler

Y
YEN – Japonia , provine dintr-un vechi cuvânt chinezesc care înseamnă rotund , primul yen a fost în 1869 şi a devenit oficial unitate monetară în 1871 , în urma reformei când a fost suspendată circulaţia banilor de hârtie emişi de diversele clanuri aflate în circulaţie din secolul XVI .

U
UGHI– nume sub care este cunoscut în Ţările Române ducatul unguresc.

UNCIA– unitate romana ponderală şi de cont 1/12 libra = cca. 27.25g.

V
VICTORIATUS – monedă romana de Ag. 3.14g = 3 scripula = 1/96 libra emisă din 213 î.e.n. până în 165 e.n.

W
WIPPERMUNZEN – monedă cu un titlu scăzut de Ag. apărută în timpul Războiului de 30 de ani , kipper sau wipper desemnează oscilarea îndoielnică a balanţei.

Z
ZLOT TURCESC – contrafacere otomană sau imitaţie genoveză a ducatului veneţian.

ZARAF – persoană specializată în operaţiuni monetare în special de schimbare a diferitelor monede.

ZECCHIN – monedă de aur 3.5g bătută pentru prima oară la Veneţia de câtre dogele Giovanni Damdolo 1284 , numele său provine de la zecca , insula în care se afla atelierul monetar al statului veneţian. A fost emisă până în vremea lui Napoleon 1797 şi reluată ţi de Franz Josef 1848 - 1916. În Ţările Române este cunoscut şi sub numele de galben venetic.

ZLOT – unitate de cont şi monedă de aur în Ţările Române , numele actualei monede poloneze.

ZLOT TĂTĂRĂSC – menţionat de documentele medievale româneşti se pare că desemna ducatul veneţian de aur, 8.75g.

Sursa: http://dorutzucoinsandpapermoney.blogspot.com/2008/10/dictionar-termeni-numismatica.html

Moneda Antoninianus

Moneda Antoninianus a fost o folosită în timpul Imperiului Roman. Se crede ca a fost evaluată la 2 denari. Aceasta a fost inițial de argint, dar a fost lent, devalorizată în bronz. Moneda a fost introdusă de Caracalla la începutul anului 215 și a fost o monedă din argint similară cu denarul, cu excepția faptului că a fost ușor mai mare și împăratul era reprezentat purtând o coroană radia, precizând că aceasta a fost evaluată la de două ori mai mult. Monedele antoninianus ilustrau femei (de obicei, soția împăratului), doar bustul pe o semilună.

Rândul 1: Elagabalus (argint 218-222), Decius (argint 249-251), Gallienus (253-268) Rândul 2: Gallienus (cupru 253-268), Aurelian (270-275), imitații (cupru), imitații (cupru)

Dar chiar și după introducerea în conținutul ei argintului, moneda a fost egală numai cu 1,5 denari. Acest lucru a ajutat la crearea inflației -oamenii au tezaurizat rapid denarii, în timp ce cumpărătorii și vânzătorii au văzut că noile monede au o valoare mai mică intrinsecă și de aceea au compensat prin ridicarea prețurilor. Livrările de lingouri de argint au scăzut deoarece Imperiul Roman nu a mai cucerit un teritoriu nou, și pentru că o serie de împărați soldați și rebeli aveau nevoie de monedă pentru a plăti trupele lor și a le cumpăra loialitatea. Deci, fiecare nouă monedă de antoninianus a avut mai puțin de argint în ea decât ultima, și fiecare a contribuit la inflație. Până la sfârșitul secolului al III-lea monedele au fost aproape în întregime din bronz topit, acesta provenea de la monedele vechi ca sestertius. Vaste cantități au fost produse, o proporție mare a stocurilor de astăzi sunt falsuri contemporane, adesea cu desene și modele greșite. Monedele individuale au fost de atunci, practic, fără valoare și au fost pierdute sau aruncate de milioane. Situația nu a fost diferită de hiperinflația Republicii de la Weimar din 1920 în Germania când banii de hârtie au fost tipăriți nechibzuit în abundență. Moneda a încetat să mai fie folosită până la sfârșitul secolului al III-lea când o serie de reforme monetare au încercat să oprească declinul prin emiterea de noi tipuri de monedă.

Numismații moderni folosesc acest nume pentru monedă, deoarece nu se cunoaște cum a fost numită în antichitate. Numele i-a fost dat așa, pentru că un vechi document roman numit Historia Augusta (de fiabilitate, în general, scăzută) se referă la monede de argint numite după un "Antoninus", în mai multe ocazii (mai mulți împărați romani de la sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului al III-lea au purtat acest nume, printre altele). Pentru că moneda lui Caracalla de argint a fost o nouă problemă, și el a luat Antoninius ca parte din numele lui imperial, o asociere a numelui a fost facută cu moneda, și, deși asociere este cu siguranță falsă, denumirea a rămas.

Diamantele si efectele lor miraculoase

Diamante, puteri miraculoase, blesteme, mai valoros decat aurul... Nu aprob, dar nici nu contest efectele miraculoase pe care multi le confera diamantelor, fiindca nu am probe impotriva acestor fenomene care le sunt atribuite, poate ca este doar ... stiinta nedescoperita. Sau poate e doar efectul psihologic al purtarii acestora. Cert este ca multi cred in aceste "puteri" atribuite diamantelor. Si mai adevarat este ca o bijuterie cu diamante poate fi mult mai valoroasa financiar decat o mare comoara. Asadar, sa vorbim despre aceste diamante si "puterilor" lor miraculoase.



Diamantul a fost descoperit în anii 800-500 î.Ch. în zona Indiei, dupa cum cred unii cercetatori. Numele de „diamant” vine din grecescul „adamas”, care înseamnă „de necucerit” – sugerând eternitatea iubirii. Încă de la grecii antici diamantul este simbolul tradiţional al iubirii. În acea vreme se credea că diamantele sunt picaturi de rouă întărite sau aşchii din stele sau fulgere cristalizate.

Poate fi confundat cu cristalul de stanca, zirconul, safirul alb, topazul transparent, cuarţul fumuriu (diamantul negru).

Conform scrierilor vedice, vechea scriptură hindusă, diamantele nu aduc decât nenorociri femeilor datorită energiilor negative acumulate în diamant de-a lungul timpului din cauza invidiilor altor persoane care ar dori să fie proprietarii respectivei pietre. Energia negativă este acumulată în diamant, de aceea se spune că ar fi aducătoare de ghinion.




Piatră recomandată pentru:

Zodii: Berbec, Taur, Leu, Balanţă

Luna: martie, aprilie, august, septembrie, noiembrie

Ziua: Sâmbăta

Planeta dominantă: Venus

Aniversarea de: 10, 30, 60, 75 de ani

Chakre: 3, 7


Efectele asupra purtătorului:

Piatră a perfecţiunii.

Măreşte încrederea, credinţa, claritatea mentală, deschiderea spirituală, claritatea gândirii, spiritualitatea, speranţa, dragostea, veselia, sinceritatea, fidelitatea.

Conferă durabilitate relaţiilor inter-umane, bun liant relaţional.

Deschide accesul spre divinitate, pune în contact cu îngerii protectori.

Aduce noroc, bunăstare, prosperitate, abundenţă, dragoste, generozitate, alinare după eşecuri în dragoste.

Piatră a succesului financiar, a vieţii îndestulate, a luxului, a prosperităţii.

Sănătate: benefic pentru auz şi artrită, energizează.



Si acum sa revenim la lucruri mai "serioase", prezentand diamantul pe o scara a aventurii acestuia, dar din punct de vedere istoric.

800 î.Hr. - descoperirea primelor diamante.

320-296 î.Hr. - Cea mai veche mărturie scrisă asupra diamantului ce face parte dintr-o însemnare budistă, numită" Anguttara Nikaya"( un fel de cod al impozitelor asupra pietrelor prețioase). Cam tot în această perioadă diamantul este cunoscut și de greci, de la care ne-a rămas o statuetă de bronz care are, încrustate, în chip de ochi, două diamante neșlefuite, obiectul putînd fi admirat astăzi în vitrina de la British Museum din Londra. În această perioadă diamantele erau folosite ca si talismane.

327 î.Hr. - Alexandru Macedon aduce primele diamante în Europa din India.

1074 - Crearea unuia din primele exemple de bijuterie cu diamante, coroana reginei ungare.

1456 - Lodewyk van Berken, un tăietor de diamante din Anvers, creează primul diamant tăiat in fațete.

1477- Maximilian de Austria face cadou un inel cu un diamant Mariei de Borgogna, începând astfel tradiția inelului de logodna.

1642 - reapare în Europa diamantul Hope, adus de un negustor francez, Jean-Baptiste Tavernier.

1726 - Diamantul este descoperit în Brazilia, ce devine principalul producător de diamante din lume.

1797 - Chimistul englez Smithson Tennant descoperă că diamantul este format din carbon, "arzând" un diamant într-un mediu de oxigen și găsind doar resturi de dioxid de carbon.

1867 - Depozite de diamant sunt descoperite la Kimberly în Africa de Sud.

martie 1888 - "South Africa's Kimberley Central Mining Company" și "De Beers Mining Company" se unesc și formează "De Beers Consolidated Mines Limited."

26 ianuarie1905 - Se descoperă în Africa de Sud cel mai mare diamant din lume, Cullinan. În stare brută cântărea 3.025 carate.

1958 - diamantul Hope este donat Institutului Smithsonian din Washingtonde către Harry Winston. Valoarea actuală a acestui diamant, considerat ca fiind un purtator de ghinion, este estimată în jurul cifrei de 250 milioane de dolari

1958 - Diamantul se descoperă în Siberia.

1967 - Diamantul Darya-i-Nur, un diamant de culoare roșie ce cântărea între 175-195 carate este purtat de ultimul șah al Iranului la încoronarea sa.

1990 - Numeroase depozite de diamant sunt descoperite în nord-vestul Canadaei.

mai 2000 -După o serie de reuniuni interguvernative, guvernul din Africa de Sud creează "Kimberley Process" pentru a discuta și a înfrunta problema "diamantelor de conflict"( numite și "diamante de sânge")

5 iulie 2000 - Consiliul de Siguranță al Națiunilor Unite votează pentru a impune un control riguros al comerțului cu diamante provenite din Sierra Leone, cu scopul de a reduce utilizarea diamantelor în susținerea războaielor din zonă.

Lege nr. 258/2006 din 23/06/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national

Lege nr. 258/2006 din 23/06/2006 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 603 din 12/07/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national


Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Art. I. - Ordonanta Guvernului nr. 43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 352 din 26 aprilie 2005, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. Articolul 1 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1. - Prezenta ordonanta reglementeaza regimul juridic general al descoperirilor si al cercetarii arheologice, precum si protejarea patrimoniului arheologic, parte a patrimoniului cultural national."
2. Articolul 2 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 2. - (1) In intelesul prezentei ordonante:
a) regimul juridic general al descoperirilor si al cercetarii arheologice cuprinde ansamblul de masuri juridice, administrative, financiar-fiscale si tehnice menite sa asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea si restaurarea, asigurarea pazei, intretinerea si punerea in valoare a bunurilor arheologice, precum si a terenurilor in care se gasesc acestea, in vederea cercetarii sau, dupa caz, clasarii acestora ca bunuri culturale mobile ori ca monumente istorice;
b) patrimoniul arheologic reprezinta ansamblul bunurilor arheologice care este format din:
1. siturile arheologice inscrise in Repertoriul arheologic national, cu exceptia celor distruse ori disparute, si siturile clasate in Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: asezari, necropole, structuri, constructii, grupuri de cladiri, precum si terenurile cu potential arheologic reperat, definite conform legii;
2. bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestarilor umane, impreuna cu terenul in care acestea au fost descoperite;
c) prin cercetare arheologica se intelege ansamblul de masuri avand caracter stiintific si tehnic, menite sa asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin sapaturi arheologice, investigarea, recoltarea, inregistrarea si valorificarea stiintifica, inclusiv publicarea, patrimoniului arheologic;
d) cercetarile arheologice sistematice sunt cercetarile de intindere si durata, executate conform unui proiect de cercetare multianual;
e) cercetarile arheologice preventive sunt:
1. determinate de lucrarile de construire, modificare, extindere sau reparare privind cai de comunicatie, dotari tehnico-edilitare, inclusiv subterane si subacvatice, excavari, exploatari de cariere, constructia de retele magistrale, amenajari pentru imbunatatiri funciare, retele de telecomunicatii, amplasarea de relee si antene de telecomunicatii, lucrari de cercetare si de prospectare a terenurilor - foraje si excavari - necesare in vederea efectuarii studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor si a sondelor de gaze si petrol, precum si orice alte lucrari care afecteaza suprafata solului si subsolul, in zonele cu patrimoniu arheologic reperat, indiferent daca se executa in intravilanul sau extravilanul localitatilor si indiferent de forma de proprietate a terenului;
2. intreprinse in zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut si cercetat, precum si cele care sunt determinate de lucrarile de restaurare partiala sau totala a monumentelor istorice, desfasurate potrivit legislatiei in vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;
f) prin descoperire arheologica se intelege evidentierea, prin intermediul sapaturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor si urmelor manifestarilor umane, care constituie marturii ale epocilor si civilizatiilor disparute;
g) prin descoperire arheologica intamplatoare se intelege evidentierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a actiunii factorilor naturali sau a actiunilor umane, altele decat cercetarea arheologica atestata;
h) prin zona cu patrimoniu arheologic cunoscut si cercetat se intelege terenul in care, ca urmare a cercetarii arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevazute la lit. b);
i) prin sit arheologic declarat zona de interes national se intelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice ale caror cercetare stiintifica, protejare si punere in valoare sunt de importanta exceptionala pentru istoria si cultura nationala, prin marturiile materiale, bunurile mobile sau imobile care fac parte ori sunt propuse sa faca parte din categoria Tezaur al patrimoniului cultural national mobil sau, dupa caz, din categoria monumentelor istorice aflate in Lista patrimoniului mondial;
j) prin zona cu patrimoniu arheologic reperat se intelege terenul delimitat conform legii, in care urmeaza sa se efectueze cercetari arheologice pe baza informatiilor sau a studiilor stiintifice care atesta existenta subterana ori subacvatica de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile sa faca parte din patrimoniul cultural national; pana la finalizarea cercetarii arheologice si luarea masurilor corespunzatoare de protectie si punere in valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protectie a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform legii, sunt totodata si zone cu potential arheologic reperat;
k) prin zona cu potential arheologic evidentiat intamplator se intelege terenul in care existenta bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidentiat, in mod neprevazut, ca urmare a:
1. actiunilor umane, altele decat cercetarea arheologica atestata, cum ar fi: lucrari de constructii, lucrari de prospectiuni geologice, inclusiv teledetectie, lucrari agricole, precum si alte tipuri de lucrari si cercetari efectuate subteran sau subacvatic;
2. actiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme, alunecari de teren, inundatii, eroziunea solului si altele, si in cazul carora este necesara o cercetare arheologica in vederea inregistrarii si valorificarii stiintifice a acestora.
(2) Cercetarile arheologice preventive sunt parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila, economico-sociala, turistica, urbanistica si de amenajare a teritoriului, la nivel national si local.
(3) Normele privind procedurile si standardele arheologice se instituie prin ordin al ministrului culturii si cultelor in conformitate cu prevederile prezentei ordonante si se aplica tuturor tipurilor de cercetari arheologice.
(4) Toate etapele cercetarii arheologice sunt parte integranta a activitatii de cercetare stiintifica, asa cum este definita de legislatia in domeniu.
(5) Toate etapele cercetarii arheologice, constand in inventariere, diagnostic, sapatura, supraveghere si interventii asupra materialului arheologic, vor fi intreprinse folosindu-se toate acele metode, tehnici si practici specifice, considerate necesare pentru a obtine maximum de informatii referitoare la patrimoniul arheologic din zona cercetata.
(6) Toate etapele cercetarii arheologice se realizeaza numai pe baza unui proiect aprobat de Comisia Nationala de Arheologie si se vor finaliza prin rapoarte ce cuprind datele esentiale pentru justificarea metodei si tehnicilor folosite, a resurselor utilizate, precum si a concluziilor la care s-a ajuns.
(7) Etapele de diagnostic, sapatura sau supraveghere arheologica pot fi necesare in urmatoarele cazuri:
a) punerea in practica a unui proiect de cercetare arheologica sistematica;
b) ca parte a unui studiu de impact asupra mediului, in conditiile prevazute de legislatia privind protectia mediului;
c) ca urmare a unei preconizate interventii asupra solului, care poate reprezenta o amenintare pentru potentialul arheologic al unei zone delimitate sau al unui sit arheologic;
d) ca parte a fazelor de realizare si avizare a documentatiilor urbanistice, in cadrul legal stabilit de documentatiile de urbanism nationale, regionale, locale si/sau in stadiul elaborarii acestora;
e) ca urmare a unor procese naturale care pun in evidenta bunuri de patrimoniu arheologic;
f) ca urmare a unor actiuni umane, altele decat cercetarea arheologica, si a lucrarilor prevazute la art. 6;
g) in cazul elaborarii de planuri investitionale si de dezvoltare initiate la nivel privat, local, regional, national sau international.
(8) Etapele cercetarii arheologice pot fi initiate sau desfasurate ca urmare a cererii unei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat.
(9) Cercetarea arheologica prealabila este obligatorie in toate cazurile de emitere a acordurilor de mediu pentru zone cu patrimoniu arheologic, constituind unica modalitate de identificare, descriere si evaluare a efectelor directe si indirecte ale proiectelor investitionale asupra patrimoniului arheologic.
(10) Emiterea acordului de mediu se face numai dupa emiterea avizului Ministerului Culturii si Cultelor, pentru aplicarea principiului conservarii integrate.
(11) Costurile cercetarilor arheologice necesare acordului de mediu sunt in sarcina titularului de investitie.
(12) Evaluarea rezultatelor cercetarii arheologice, concretizata in raportul arheologic elaborat conform standardelor in vigoare, sta la baza stabilirii statutului juridic de protejare a descoperirilor arheologice sau, dupa caz, a descarcarii de sarcina arheologica a zonei.
(13) Zona cu patrimoniu arheologic evidentiat intamplator se delimiteaza in jurul locului descoperirii arheologice intamplatoare, dupa caz, astfel:
a) pe toata suprafata terenului care face obiectul autorizarii de construire;
b) pe o raza de 50 de metri fata de locul descoperirii, in cazul in care descoperirea s-a facut ca urmare a lucrarilor agricole sau a altor lucrari care nu au nevoie de autorizatie de construire;
c) pe toata suprafata terenului afectat de actiunea factorilor naturali."
3. La articolul 3, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmatorul cuprins:
"(2^1) Cercetarea arheologica se realizeaza, in conditiile prezentei ordonante, de catre personalul de specialitate atestat si inregistrat in Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului sapaturilor arheologice din Romania, precum si cu respectarea normelor privind standardele si procedurile arheologice si in acord cu principiile Codului deontologic al arheologilor din Romania."
4. Articolul 4 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 4. - (1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integranta a patrimoniului cultural national si pot fi clasate si protejate drept bunuri de patrimoniu cultural national mobil, drept situri arheologice sau ca monumente istorice, conform legii.
(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasarii in patrimoniul cultural national mobil, realizate ca urmare a cercetarilor arheologice, se anunta de catre titularul autorizatiei de cercetare serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, in termen de 72 de ore.
(3) Bunurile mobile, descoperite in conditiile prevazute la alin. (2), revin de drept institutiilor participante la cercetare, conform protocolului incheiat intre parti si conform standardelor si procedurilor arheologice.
(4) Descoperirile arheologice intamplatoare se anunta, in termen de cel mult 72 de ore, primarului localitatii de catre persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului in cauza."
5. La articolul 5, alineatele (1), (5), (6), (13), (15) si (16) vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 5. - (1) Prin protejarea bunurilor de patrimoniu arheologic si a terenurilor din zonele definite la art. 2 alin. (1) lit. j) si k) se intelege adoptarea masurilor stiintifice, administrative si tehnice care urmaresc pastrarea vestigiilor descoperite intamplator sau ca urmare a cercetarii arheologice pana la clasarea bunurilor respective ori pana la finalizarea cercetarii arheologice, prin instituirea de obligatii in sarcina proprietarilor, administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care contin ori au continut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum si prin reglementarea sau interzicerea oricaror activitati umane, inclusiv a celor autorizate anterior.
.....................................................................................................................
(5) Certificatul de descarcare de sarcina arheologica, prevazut la alin. (3), este emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, cu obligatia acestora de instiintare a directiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor, in termen de 10 zile.
(6) Cercetarile arheologice preventive si supravegherea arheologica sunt obligatorii in cadrul proiectelor de restaurare; supravegherea arheologica este inclusa in devizul constructorului, urmand ca decontarea sa se realizeze pe baza raportului de cercetare intocmit de arheolog.
.....................................................................................................................
(13) Accesul cu detectoare de metal si utilizarea lor in situri arheologice, in zonele de interes arheologic prioritar si in toate zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizarii prealabile emise de Ministerul Culturii si Cultelor.
.....................................................................................................................
(15) Autorizarea lucrarilor de construire sau de desfiintare din zonele cu patrimoniu arheologic se aproba numai pe baza si in conformitate cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor.
(16) In cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidentiat intamplator, in conditiile prevederilor alin. (8), pana la descarcarea de sarcina arheologica, autorizarea de construire se suspenda sau, dupa caz, primarul localitatii dispune intreruperea oricarei alte activitati, in conformitate cu avizul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, si se instituie regimul de supraveghere sau sapatura arheologica."
6. La articolul 6, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
"(3) Institutiile organizatoare pot folosi si alti specialisti pentru efectuarea de cercetari, studii sau alte lucrari, care isi vor desfasura activitatea pe baza de contract incheiat in conditiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare; contractul contine clauze cu privire la termenul de predare a raportului de cercetare, precum si cu privire la cesionarea dreptului de autor asupra rezultatelor stiintifice ale cercetarii, studiului sau lucrarii efectuate."
7. La articolul 6, dupa alineatul (4) se introduc doua noi alineate, alineatele (5) si (6), cu urmatorul cuprins:
"(5) In vederea emiterii certificatului prevazut la art. 5 alin. (5), pentru siturile aflate in zone de interes arheologic prioritar, siturile clasate in grupa A din Lista monumentelor istorice si pentru toate investitiile, cu exceptia locuintelor particulare aflate in alte zone, rapoartele de cercetare se trimit spre aprobare Comisiei Nationale de Arheologie.
(6) Certificatele de descarcare de sarcina arheologica emise in lipsa aprobarii Comisiei Nationale de Arheologie sunt nule de drept."
8. La articolul 7, litera a) va avea urmatorul cuprins:
"a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investitiei si prin proiectul tehnic, a masurilor ce urmeaza sa fie detaliate si a necesarului de fonduri pentru cercetarea preventiva sau supravegherea arheologica, dupa caz, si protejarea patrimoniului arheologic sau, dupa caz, descarcarea de sarcina arheologica a zonei afectate de lucrari si aplicarea acestor masuri;".
9. Articolul 8 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 8. - (1) Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si oficiile din subordinea sa au obligatia sa includa zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza Repertoriului arheologic national, in planurile cadastrale si in hartile topografice; lista cuprinzand aceste zone se preia de la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor.
(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, inregistrate in Repertoriul arheologic national, se includ in cadastrul de specialitate al zonelor protejate naturale si construite.
(3) Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si oficiile din subordinea sa au obligatia sa furnizeze la cerere, cu titlu gratuit, pe orice tip de suport, documentele necesare Ministerului Culturii si Cultelor si serviciilor sale deconcentrate, pentru realizarea Listei monumentelor istorice si a Repertoriului arheologic national."
10. Articolul 10 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 10. - Bunurile mobile rezultate in urma descoperirilor arheologice intamplatoare vor fi predate de catre descoperitor, in termen de maximum 72 de ore, serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor."
11. Articolul 12 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 12. - In domeniul protejarii patrimoniului arheologic Ministerul Culturii si Cultelor indeplineste, direct sau prin institutiile sale subordonate, urmatoarele atributii:
a) asigura aplicarea strategiei nationale, elaborarea normelor si metodologiilor specifice si urmareste respectarea prevederilor legale din domeniu;
b) asigura indeplinirea angajamentelor referitoare la protectia patrimoniului arheologic la care Romania este parte, asumate prin conventiile internationale referitoare la protectia patrimoniului arheologic la care Romania este parte;
c) reprezinta statul in relatia cu proprietarii imobilelor, terenurilor sau ai constructiilor din zonele cu patrimoniu arheologic si din zonele in care se evidentiaza descoperiri arheologice;
d) elibereaza autorizatia de sapatura arheologica sistematica, prin compartimentul sau de specialitate, in urma consultarii Comisiei Nationale de Arheologie;
e) elibereaza autorizatiile de diagnostic, sapatura arheologica preventiva si supraveghere arheologica, prin compartimentul sau de specialitate, in conditiile prezentei ordonante;
f) actualizeaza standardele si procedurile arheologice si urmareste respectarea acestora si a Regulamentului sapaturilor arheologice din Romania;
g) instituie, prin ordin al ministrului culturii si cultelor, modelele stampilelor, ale cererilor de autorizatie, ale autorizatiilor, certificatelor, avizelor si fiselor tehnice necesare cercetarii arheologice;
h) elaboreaza metodologia de planificare, executare si control privind sapaturile preventive, care se aproba prin ordin al ministrului culturii si cultelor;
i) elaboreaza metodologia de selectare a proiectelor arheologice in vederea finantarii;
j) stabileste un sistem de norme, pe baza caruia se realizeaza devizele estimative si un model de contract pentru fiecare tip de cercetare arheologica, ce se aproba prin ordin al ministrului culturii si cultelor;
k) administreaza baza de date care alcatuieste Repertoriul arheologic national;
l) administreaza baza de date cuprinzand Registrul arheologilor si asigura actualizarea acestuia;
m) finanteaza sau cofinanteaza, impreuna cu autoritatile si institutiile publice, cu persoanele fizice ori juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului arheologic, conform strategiei proprii in acest domeniu;
n) asigura editarea si publicarea anuala de catre Comisia Nationala de Arheologie a Cronicii cercetarilor arheologice, precum si a altor publicatii de specialitate;
o) organizeaza si finanteaza anual sesiunea nationala de rapoarte arheologice."
12. La articolul 13, partea introductiva si literele a) si d) vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 13. - Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor indeplinesc, in domeniul protejarii patrimoniului arheologic, urmatoarele atributii:
a) urmaresc respectarea autorizatiei de sapatura arheologica, a Regulamentului sapaturilor arheologice si a standardelor si procedurilor arheologice in unitatea administrativ-teritoriala de competenta;
.....................................................................................................................
d) emit Certificatul de descarcare de sarcina arheologica, conform prevederilor prezentei ordonante;".
13. La articolul 14, alineatele (1), (3) si (6) vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 14. - (1) Comisia Nationala de Arheologie functioneaza ca organism stiintific de specialitate, fara personalitate juridica, cu rol consultativ in domeniul patrimoniului arheologic, pe langa Ministerul Culturii si Cultelor.
.....................................................................................................................
(3) Comisia Nationala de Arheologie propune aprobarea, prin ordin al ministrului culturii si cultelor, a programelor nationale de cercetare, a metodologiilor, a normativelor si a reglementarilor tehnico-stiintifice din domeniul cercetarii arheologice.
.....................................................................................................................
(6) Secretarul Comisiei Nationale de Arheologie este numit prin ordin al ministrului culturii si cultelor din cadrul compartimentului de specialitate din structura Ministerului Culturii si Cultelor."
14. La articolul 15, alineatul (1) si partea introductiva a alineatului (2) vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 15. - (1) Componenta nominala a Comisiei Nationale de Arheologie este aprobata prin ordin al ministrului culturii si cultelor, dintre specialistii in domeniu, propusi in conformitate cu prevederile prezentului articol.
(2) Membrii Comisiei Nationale de Arheologie au un mandat de 4 ani, care poate fi reinnoit consecutiv o singura data, si sunt propusi conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii si cultelor, de catre:".
15. La articolul 15, alineatul (3) se abroga.
16. Articolul 16 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 16. - Comisia Nationala de Arheologie are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza strategia nationala in domeniul cercetarii arheologice;
b) propune avizarea planului anual al cercetarilor arheologice sistematice din Romania;
c) propune avizarea proiectelor de cercetare arheologica;
d) propune avizarea normelor si metodologiilor din domeniul cercetarii arheologice;
e) elaboreaza metodologia de atestare a institutiilor care au dreptul de a efectua cercetari arheologice, in vederea evitarii oricarui conflict de interese;
f) elaboreaza si actualizeaza Regulamentul sapaturilor arheologice;
g) analizeaza solicitarile cu privire la eliberarea autorizatiilor de sapaturi arheologice sistematice, indiferent de sursa lor de finantare;
h) elaboreaza metodologia de clasare a siturilor arheologice in Lista monumentelor istorice, care se aproba prin ordin al ministrului culturii si cultelor;
i) propune clasarea siturilor arheologice;
j) stabileste criteriile si avizeaza atestarea specialistilor si expertilor din domeniul cercetarii arheologice, inscrisi in Registrul arheologilor;
k) propune avizarea documentatiilor de urbanism si amenajare a teritoriului, care cuprind situri arheologice clasate in categoria A a Listei monumentelor istorice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;
l) propune avizarea studiilor de fundamentare pentru definirea, instituirea si delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniul arheologic;
m) formuleaza prioritatile cercetarii arheologice in vederea alocarii sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, conform criteriilor stabilite prin ordin al ministrului culturii si cultelor;
n) propune Ministerului Culturii si Cultelor sau autoritatilor administratiei publice locale achizitionarea de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic;
o) analizeaza contestatiile din domeniul sau de competenta;
p) propune avizarea programelor de pregatire a specialistilor si a planurilor de specializare in domeniul cercetarii arheologice;
r) reprezinta Romania in cadrul organismelor internationale de specialitate similare;
s) propune avizarea proiectelor cercetarilor arheologice efectuate de misiunile arheologice romane pe teritoriul altor state, precum si protocoalele de colaborare cu parteneri straini privind cercetari arheologice din Romania;
s) propune actualizarea Listei cuprinzand siturile arheologice de interes prioritar;
t) indeplineste si alte atributii din domeniu, in conditiile legii."
17. Articolul 17 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 17. - (1) Repertoriul arheologic national este administrat de Ministerul Culturii si Cultelor, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii si cultelor.
(2) Institutul de Memorie Culturala asigura administrarea bazelor de date privind inventarierea informatizata a patrimoniului arheologic, prin Repertoriul arheologic national.
(3) Toate drepturile asupra datelor privind patrimoniul arheologic apartin de drept Ministerului Culturii si Cultelor, care reglementeaza modul lor de utilizare.
(4) Repertoriul arheologic national cuprinde date stiintifice, cartografice, topografice, imagini, planuri, precum si orice alte informatii privitoare la:
a) zonele cu potential arheologic cunoscut si cercetat, zonele cu potential arheologic cunoscut si necercetat, precum si zonele al caror potential arheologic devine cunoscut intamplator sau ca urmare a cercetarilor arheologice preventive;
b) monumentele, ansamblurile si siturile istorice in care s-au efectuat sau sunt in curs de desfasurare cercetari arheologice;
c) informatii stiintifice privind bunurile mobile descoperite in zonele sau la monumentele istorice prevazute la lit. a) si b);
d) situri arheologice distruse sau disparute."
18. Articolul 18 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 18. - Monumentele, ansamblurile si siturile arheologice clasate in Lista monumentelor istorice, in grupa A sau B, se inscriu si in Repertoriul arheologic national."
19. La articolul 19, literele b), f) si g) vor avea urmatorul cuprins:
"b) asigura protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca urmare a cercetarilor arheologice sistematice sau preventive si a descoperirilor arheologice intamplatoare, aflate in domeniul public ori privat al unitatilor administrativ-teritoriale respective, alocand resurse financiare in acest scop;
.....................................................................................................................
f) aproba documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, in conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii si Cultelor, si elaboreaza sau modifica astfel de documentatii in scopul stabilirii de masuri de protejare a patrimoniului arheologic evidentiat intamplator ori ca urmare a cercetarilor arheologice preventive, potrivit legii;
g) colaboreaza cu serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, transmitand acestora informatii actualizate cu privire la cererile de autorizare de construire in zonele de patrimoniu arheologic reperat;".
20. La articolul 19, dupa litera f) se introduce o noua litera, litera f^1), cu urmatorul cuprins:
"f^1) elibereaza autorizatia de construire si desfiintare numai pe baza si in conformitate cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor, pentru lucrari in zone cu patrimoniu arheologic cunoscut si cercetat, descoperit intamplator sau de interes arheologic prioritar;".
21. La articolul 20, literele a) si c) vor avea urmatorul cuprins:
"a) dispune suspendarea autorizatiei de construire si oprirea oricaror lucrari de construire sau de desfiintare de constructii, in situatia descoperirii de vestigii arheologice ori de alte bunuri pentru care s-a declansat procedura de clasare, anunta in cel mai scurt timp serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor si organizeaza paza descoperirilor arheologice intamplatoare;
.....................................................................................................................
c) asigura paza si protectia descoperirilor arheologice aflate in proprietate publica, aparute ca urmare a cercetarilor sistematice sau preventive, semnaland de urgenta serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor orice nerespectare a legii."
22. La articolul 21, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
"(3) Cheltuielile necesare in vederea elaborarii planurilor de management, a cercetarilor arheologice, conservarii, restaurarii si punerii in valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura, prin cofinantare, in conditiile legii, din bugetele autoritatilor administratiei publice locale pe al caror teritoriu se afla aceste situri."
23. La articolul 22, alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
"(4) Avizarea documentatiilor de urbanism si amenajare a teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de catre Ministerul Culturii si Cultelor."
24. Articolul 23 se abroga.
25. La articolul 24, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
"(2) Ca urmare a protectiei speciale a siturilor arheologice inscrise in Repertoriul arheologic national, in conditiile prevazute la art. 22, proprietarii sau arendasii, persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt indreptatiti la plata unor despagubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul sapaturilor arheologice pentru perioada in care se desfasoara acestea, in cuantumurile si in conditiile stabilite prin metodologia aprobata prin hotarare a Guvernului."
26. Articolul 26 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 26. - (1) Efectuarea oricaror lucrari care pot afecta siturile arheologice, in absenta certificatului de descarcare de sarcina arheologica, se considera distrugere a monumentelor istorice si se pedepseste potrivit prevederilor legii penale.
(2) Echipa de cercetatori care isi desfasoara activitatea intr-o localitate are obligatia de a salubriza locul in timpul si la finalizarea lucrarii."
27. La articolul 27, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
"Art. 27. - (1) Accesul cu detectoare de metale si utilizarea lor in zonele cu patrimoniu arheologic, fara autorizarea prealabila prevazuta la art. 5 alin. (13), constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani si confiscarea detectoarelor."
28. La articolul 29 alineatul (1), literele a)-i) vor avea urmatorul cuprins:
"a) desfasurarea, fara autorizatia emisa in conditiile prezentei ordonante, de cercetari arheologice, precum si a oricaror alte activitati care afecteaza integritatea sau pun in pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amenda de la 10.000 lei la 50.000 lei;
b) neanuntarea descoperirilor arheologice prevazute la art. 4 alin. (2), de catre titularul autorizatiei de cercetare, cu amenda de la 2.500 lei la 10.000 lei;
c) neanuntarea de catre persoanele prevazute la art. 4 alin. (4), in termenul stabilit de prezenta ordonanta, a descoperirilor arheologice intamplatoare, cu amenda de la 2.000 lei la 50.000 lei si confiscarea bunurilor descoperite;
d) incalcarea prevederilor art. 7 lit. a) si b), cu amenda de la 25.000 lei la 75.000 lei;
e) nerespectarea avizului Ministerului Culturii si Cultelor sau emiterea autorizatiei de construire in absenta acestui aviz pentru lucrarile de construire sau de desfiintare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, cu amenda de la 10.000 lei la 50.000 lei;
f) neindeplinirea atributiilor prevazute la art. 13 lit. a) si c), cu amenda de la 2.000 lei la 10.000 lei;
g) detinerea de detectoare de metale, fara autorizatia prevazuta la art. 5 alin. (10), cu amenda de la 25.000 lei la 75.000 lei si confiscarea detectoarelor;
h) detinerea de detectoare de metale, fara avizul prevazut la art. 5 alin. (12), cu amenda de la 25.000 lei la 75.000 lei si confiscarea detectoarelor;
i) incalcarea prevederilor art. 9 alin. (1) si ale art. 24 alin. (1), cu amenda de la 5.000 lei la 25.000 lei."
29. La articolul 30, alineatul (1) litera a) si alineatul (2) vor avea urmatorul cuprins:
"a) specialistii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor;
.....................................................................................................................
(2) Contraventiile prevazute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) si i) se constata, iar sanctiunea se aplica de catre specialistii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, de catre primar, respectiv de primarul general al municipiului Bucuresti, sau de presedintele consiliului judetean, precum si de catre imputernicitii acestora."
30. Dupa articolul 32 se introduce un nou articol, articolul 33, cu urmatorul cuprins:
"Art. 33. - Neanuntarea descoperirilor arheologice prilejuite de lucrarile de construire ori de desfiintare constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 4.000 lei la 80.000 lei."
Art. II. - Pentru aplicarea principiului conservarii integrate a patrimoniului arheologic si pentru integrarea in politicile nationale si locale de protejare a mediului, Ministerul Culturii si Cultelor elaboreaza, impreuna cu Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor si cu Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, Metodologia aprobarii cercetarilor arheologice din zonele naturale protejate si parcurile nationale si naturale, care se aproba prin ordin comun al celor trei ministri si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. III. - Prima lista cuprinzand zonele de interes arheologic prioritar va fi elaborata in cel mult 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
Art. IV. - Ordonanta Guvernului nr. 43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national, republicata, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, se va republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR PRESEDINTELE SENATULUI
BOGDAN OLTEANU NICOLAE VACAROIU


Bucuresti, 23 iunie 2006.
Nr. 258.

Ordinul Nr. 251/409/2275/M 115 din 31 mai 2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind deţinerea şi comercializarea detectoarelor de metale

Ordinul Nr. 251/409/2275/M 115 din 31 mai 2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind deţinerea şi comercializarea detectoarelor de metale


EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
Nr. 251 din 31 mai 2004
MINISTERUL ECONOMIEI ŞI COMERŢULUI
Nr. 409 din 1 iulie 2004
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR
Nr. 2.275 din 8 iunie 2004
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
Nr. M 115 din 9 iulie 2004
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 704 din 4 august 2004

Având în vedere prevederile art. II din Legea nr. 462/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional,
în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, al art. 5 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Comerţului, al art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 742/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor şi al art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, aprobată şi modificată prin Legea nr. 389/2001,

ministrul de stat, ministrul administraţiei şi internelor, ministrul de stat, ministrul economiei şi comerţului, ministrul culturii şi cultelor şi ministrul apărării naţionale emit următorul ordin:

ART. 1
Se aprobă Normele tehnice privind deţinerea şi comercializarea detectoarelor de metale, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul de stat,
ministrul administraţiei şi internelor,
Toma Zaharia,
secretar de stat

p. Ministrul de stat,
ministrul economiei şi comerţului,
Georgeta Moloşaga,
secretar de stat

Ministrul culturii şi cultelor,
Răzvan Theodorescu

Ministrul apărării naţionale,
Ioan Mircea Paşcu

ANEXA 1

NORME TEHNICE
privind deţinerea şi comercializarea detectoarelor de metale

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Persoanele fizice şi juridice care deţin şi/sau comercializează detectoare de metale sunt obligate să obţină, în prealabil, autorizaţia inspectoratului de poliţie al judeţului, respectiv a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, sediul, şi să se înregistreze la aceste autorităţi.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică unităţilor şi formaţiunilor Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Protecţie şi Pază.
(3) În vederea deţinerii detectoarelor de metale de către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor, acesta are obligaţia ca, înainte de a obţine autorizaţia prevăzută la alin. (1), să obţină avizul prealabil emis de Ministerul Culturii şi Cultelor.

CAP. 2
Eliberarea autorizaţiei de deţinere

ART. 2
(1) În vederea obţinerii autorizaţiei de deţinere a detectoarelor de metale, persoana fizică trebuie să fi împlinit vârsta de 18 ani şi să depună la unitatea de poliţie prevăzută la art. 1 alin. (1) următoarele documente:
a) cerere-tip, completată conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme tehnice;
b) buletinul sau cartea de identitate (xerocopie şi original);
c) actul cu care se dovedeşte că solicitantul este proprietarul detectorului de metale (xerocopie şi original);
d) chitanţa emisă de unităţile C.E.C., din care să reiasă că a fost achitată suma de 100.000 lei reprezentând taxa pentru autorizaţie;
e) certificat de cazier judiciar.
(2) Nu se eliberează autorizaţia prevăzută la alin. (1) persoanei care este cercetată sau arestată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 23^2 şi 23^3 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 462/2003, sau care a suferit condamnări pentru asemenea infracţiuni.
(3) Detectorul de metale va fi deţinut şi utilizat numai de titularul autorizaţiei.
(4) Înstrăinarea detectorului de metale se va face numai după ce a fost radiat din evidenţele unităţii de poliţie.
ART. 3
(1) Eliberarea autorizaţiei de deţinere a detectoarelor de metale de către persoanele juridice se face pe baza următoarelor documente:
a) cerere-tip, completată conform modelului prevăzut în anexa nr. 2 la prezentele norme tehnice;
b) buletinul sau cartea de identitate a reprezentantului legal al instituţiei, precum şi ale angajaţilor care vor utiliza detectorul de metale pentru executarea sarcinilor de serviciu (xerocopie şi original);
c) statutul societăţii (original şi xerocopie);
d) actul cu care se dovedeşte că solicitantul este proprietarul detectorului de metale (xerocopie şi original);
e) chitanţa emisă de unităţile C.E.C., din care să reiasă că a fost achitată suma de 200.000 lei reprezentând taxa pentru autorizaţie;
f) certificat de cazier judiciar pentru persoanele prevăzute la lit. b).
(2) Autorizaţia va cuprinde denumirea, sediul şi datele de stare civilă ale reprezentantului legal al instituţiei, precum şi caracteristicile de identificare ale detectorului de metale şi va fi însoţită de tabelul nominal privind angajaţii autorizaţi să utilizeze detectorul de metale.
(3) Detectorul de metale deţinut de către o persoană juridică va putea fi înstrăinat în condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (4).
ART. 4
Autorizaţia de deţinere a detectoarelor de metale se eliberează solicitantului după 10 zile de la depunerea documentaţiei prevăzute mai sus şi are forma şi conţinutul conform anexei nr. 4 sau 5, după caz, la prezentele norme tehnice.

CAP. 3
Eliberarea autorizaţiei de comercializare

ART. 5
Agenţii economici care comercializează detectoare de metale trebuie să aibă prevedere în acest sens în obiectul de activitate al societăţii şi să fie autorizaţi conform legii.
ART. 6
În vederea obţinerii autorizaţiei pentru comercializarea detectoarelor de metale, agentul economic solicitant va depune la unitatea de poliţie prevăzută la art. 1 alin. (1) următoarele documente:
a) cerere-tip, completată conform modelului prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme tehnice;
b) actul de înregistrare a societăţii, împreună cu statutul (copie şi original), din care să rezulte că are ca obiect de activitate comercializarea detectoarelor de metale;
c) actul de identitate al administratorului societăţii, precum şi ale tuturor persoanelor angajate ca vânzători de detectoare de metale (copie şi original);
d) chitanţă din care să reiasă că a fost plătită la C.E.C. suma de 300.000 lei reprezentând taxa pentru autorizaţie;
e) certificatele de cazier judiciar ale persoanelor prevăzute la lit. c).
ART. 7
(1) Spaţiul destinat comercializării detectoarelor de metale trebuie să aibă un afişaj stradal cu denumirea agentului economic şi a obiectului de activitate şi totodată să fie prevăzut cu sistem de alarmă ori să se încheie contract de prestări de servicii cu o societate de pază şi securitate sau să aibă pază proprie permanent.
(2) Spaţiul de comercializare trebuie să fie folosit în exclusivitate pentru comerţul cu detectoare de metale.
(3) Ofiţerul de poliţie căruia i-a fost repartizată lucrarea de eliberare a autorizaţiei va verifica, inclusiv prin deplasare la faţa locului, îndeplinirea de către solicitant a criteriilor minime de autorizare, întocmind o notă în acest sens.
ART. 8
Autorizaţia de comercializare a detectoarelor de metale se eliberează în termen de 10 zile de la depunerea documentaţiei complete şi se emite conform modelului prevăzut în anexa nr. 6 la prezentele norme tehnice.
ART. 9
(1) Orice modificare privind sediul sau obiectul de activitate pentru care s-a emis autorizaţia trebuie comunicată unităţii de poliţie care a eliberat autorizaţia, în termen de 5 zile de la data producerii acesteia, în scopul efectuării modificărilor în baza de date.
(2) Autorizaţia de comercializare poate fi retrasă, pe o perioadă nedeterminată, prin dispoziţie a şefului unităţii de poliţie competent, atunci când se constată că nu sunt respectate prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 462/2003, şi ale prezentelor norme tehnice.
ART. 10
Autorizaţia de deţinere sau de comercializare a detectoarelor de metale este emisă de ofiţerul de poliţie care îndeplineşte atribuţii pe linia protejării patrimoniului cultural naţional, numit prin dispoziţie a şefului unităţii de poliţie competent, iar înregistrarea se face în registrul special constituit.
ART. 11
Anexele nr. 1 - 6 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.

ANEXA 1
la normele tehnice

CERERE
formulată de persoana fizică pentru obţinerea autorizaţiei de deţinere a detectoarelor de metale

Subsemnatul/Subsemnata ...................................................., domiciliat/domiciliată în localitatea ........................................., judeţul ......................................., telefon ......................, posesor/posesoare al/a B.I./C.I. seria ................. nr. .................., eliberat/eliberată de ............................................ la data de ..............., CNP ..................................., pe baza documentelor prevăzute în Normele tehnice privind deţinerea şi comercializarea detectoarelor de metale, pe care le anexez la prezenta cerere, vă rog să îmi eliberaţi autorizaţia de deţinere a detectorului de metale marca ........................, seria .............. nr. ......................., pe care l-am cumpărat de la ..................................., cu sediul în ............................., dovedind cu actul ............................................................., urmând să-l folosesc la ...................................................... .
Menţionez că am luat cunoştinţă de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, modificată şi completată prin Legea nr. 462/2003.

Data întocmirii .................. Semnătura ........................

ANEXA 2
la normele tehnice

CERERE
formulată de persoana juridică pentru obţinerea autorizaţiei de deţinere a detectoarelor de metale

Subsemnatul/Subsemnata ...................................................., domiciliat/domiciliată în localitatea ........................................., judeţul ................................., telefon ............................, posesor/posesoare al/a B.I./C.I. seria .............. nr. ....................., eliberat/eliberată de .............................................. la data de ..............., CNP ..................................., reprezentant legal al Societăţii ......................................................., pe baza documentelor prevăzute în Normele tehnice privind deţinerea şi comercializarea detectoarelor de metale, pe care le anexez la prezenta cerere, vă rog să îmi eliberaţi autorizaţia de deţinere a detectorului de metale marca ........................, seria ................... nr. ......................., care a fost cumpărat de la ..................................., cu sediul în ..................................., dovedind cu actul ........................, urmând să fie folosit la ..................................................... .
Manipularea lui se face de către .......................................... .............................................................................., angajaţi cu contract de muncă ai societăţii.
Menţionez că au luat cunoştinţă de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, modificată şi completată prin Legea nr. 462/2003, atât reprezentantul legal al societăţii, cât şi cei care manipulează detectorul de metale.

Data întocmirii .................. Semnătura ........................

ANEXA 3
la normele tehnice

CERERE
formulată de agenţii economici pentru obţinerea autorizaţiei de comercializare a detectoarelor de metale

Subsemnatul/Subsemnata ...................................................., domiciliat/domiciliată în localitatea ........................................., judeţul ................................, telefon ............................., posesor/posesoare al/a B.I./C.I. seria .............. nr. ....................., eliberat/eliberată de .......................................... la data de ..............., CNP ..................................., reprezentant legal al Societăţii ...................................................................., pe baza documentelor prevăzute în Normele tehnice privind deţinerea şi comercializarea detectoarelor de metale, pe care le anexez la prezenta cerere, vă rog să îmi eliberaţi autorizaţia de comercializare a detectoarelor de metale de către societatea comercială sus-menţionată, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, modificată şi completată prin Legea nr. 462/2003.
Menţionez că avem magazine de comercializare la adresele:
...............................................................................
...............................................................................
...............................................................................
...............................................................................
Gestionarii acestor magazine sunt numiţii:
...............................................................................
...............................................................................
...............................................................................
...............................................................................
...............................................................................
...............................................................................

Data întocmirii .................. Semnătura ........................

ANEXA 4
la normele tehnice

Antet
Nr. ......... din ............

AUTORIZAŢIE
de deţinere a detectoarelor de metale de către persoanele fizice

În baza prevederilor art. 5 alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, modificată şi completată prin Legea nr. 462/2003, se autorizează pentru deţinerea detectorului de metale marca .............................., seria ........................, domnul/doamna ..............................................................................., posesor/posesoare al/a B.I./C.I. seria ............... nr. ...................., eliberat/eliberată de ........................ la data de ....................., CNP ..................................... .

Inspector-şef al inspectoratului de poliţie judeţean
(Director general al Direcţiei Generale de
Poliţie a Municipiului Bucureşti),

ANEXA 5
la normele tehnice

Antet
Nr. ......... din ............

AUTORIZAŢIE
de deţinere a detectoarelor de metale de către persoanele juridice

În baza prevederilor art. 5 alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, modificată şi completată prin Legea nr. 462/2003, se autorizează pentru deţinerea detectorului de metale marca ..................., seria ........................, persoana juridică ..............................................................................., cu sediul în ..................... ...................., înregistrată la ............................... sub nr. ...................., reprezentată prin domnul/doamna ......................................., domiciliat/domiciliată în ............................................, judeţul ........................., posesor/posesoare al B.I./C.I. seria .................. nr. ..................., eliberat/eliberată de ............................. la data de ................, CNP ..................................... .

Inspector-şef al inspectoratului de poliţie judeţean
(Director general al Direcţiei Generale de
Poliţie a Municipiului Bucureşti),

ANEXA 6
la normele tehnice

Antet
Nr. ......... din ............

AUTORIZAŢIE
de comercializare a detectoarelor de metale

În baza prevederilor art. 5 alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, modificată şi completată prin Legea nr. 462/2003, se autorizează pentru comercializarea detectoarelor de metale persoana juridică ...................................................................., cu sediul în .............................................................., înregistrată la ................................... sub nr. .................., reprezentată prin domnul/doamna ..........................................................., domiciliat/domiciliată în .............................., judeţul ............, posesor/posesoare al/a B.I./C.I. seria .............. nr. ...................., eliberat/eliberată de ............................................. la data de ......................, CNP .......................... .

Inspector-şef al inspectoratului de poliţie judeţean
(Director general al Direcţiei Generale de
Poliţie a Municipiului Bucureşti),

---------------