Cel mai mare smarald, o comoara neslefuita

Cel mai mare smarald din lume a fost expus recent, sub pază strictă, într-un muzeu din Columbia, ţara în care a fost găsit. Mineralul, inca neşlefuit, numit "Fura", cântăreşte 2,27 de kilograme, potrivit specialiştilor. Uriaşul smarald a fost descoperit în urmă cu 12 ani în Boyaca, la 47 de mile distanţă de Bogota. Smaraldul îşi păstrează forma originală, potrivit lui Jamie Rojas, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Smaralde din Columbia, citat de ITN.

Este o piesă unică şi nu are niciun sens să o spargi, pentru că este cea mai mare găsită vreodată. Spartă, ea şi-ar pierde valoarea, mai spune acesta. Fura este estimată având 15.000 de carate! Columbia este cunoscută drept una dintre cele mai mari exportatoare de pietre preţioase din lume.

Până în prezent, uriaşul smarald, o adevarata comoara bruta care a mai fost admirata la diferite expoziţii de profil din lume, nu a mai fost expus în Columbia, din motive de securitate.



Surse: http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/ 809804/Cel-mai-mare-smarald-din-lume- expus-pentru-prima-data-in-Columbia/; http://www.gandul.info/magazin/ cel-mai-mare-smarald-din-lume-a-fost-expus-in-premiera-la-bogota- columbia-specialistii-nu-pot-estima-valoarea-uriasei-roci -video-8356565

O noua tehnologie in detectia de metale

Astazi am ramas suprins de o noua tehnologie, relativ iefina, care permite imbunatatirea detectiei de metale cu ajutorul unui telefon mobil. Desi tehnologia va fi folosita la inceput in domeniul militar, se pare ca aceasta noua descoperire va aduce un mare avans si in domeniul arheologiei si a detectie de comori.
Lahiru Jayatilaka şi Krzysztof Gajos la Şcoala Harvard de Inginerie şi Ştiinţe Aplicate au dezvoltat o noua modalitate de a detecta minele explozive ingropate in actuale sau foste zone de război. Noul sistem utilizeaza un software instalat pe smartphone obisnuit, conectat la un detector de metale convenţional, folosind o conversie audio-video care ajuta la o vizualizare mai buna a semnelor detectarii.

Minelor terestre rămân printre cele mai distructive ramasite ale războaielor secolului XX, iar recuperarea si dezamorsarea lor este foarte dificila si riscanta
În timp ce protocoalele de deminare s-au îmbunătăţit substanţial de la al doilea război mondial, tehnologia folosită pentru a localiza minele îngropate s-a schimbat foarte putin: cei care cauta si identifica minele folosesc tot detectoarele de metale. Pe un câmp de luptă presărat cu resturi de metale, diferenţierea minelor letale fata de cutiile de conserve, fire şi carcase este mare consumatoare de timp si foarte imprecisa.

 Acum, cercetatorii de la Şcoala Harvard de Inginerie şi Ştiinţe Aplicate (SEAS) au proiectat un sistem software eficient, care clarifica si individualizeaza in clar semnalele provenite de la detectoarele de metale . Sistemul lor se numeste PETALE si a fost catalogat drept o inovatie importanta in tehnica detectiei de metale.
 
În cazul în care detectorul de metale trece peste un obiect metalic, in mod normal se emite un bip. Sistemul inventat permite ca feedback-ul auditiv creat de detectorul de metale sa fie tranformat intr-un contur al obiectului detectat .Cu fiecare trecere in plus peste un obiect îngropat, incepe sa se contureze o imagine din ce în ce completa a formei obiectului, oferind detectoristului o idee tot mai detaliată a ceea ce ar putea fi ascuns acolo. Soluţia lor a implicat o platformă ieftina şi omniprezenta: un smartphone obisnuit. Versiunea finală a softului este proiectata pentru a rula pe un dispozitiv mobil normal, cum ar fi de exemplu un iPhone nu neaparat de ultima generatie, un telefon care poate fi montat pe un detector de metale.

 În plus faţă de creşterea eficienţei la căutare, sistemul PETALE are potenţialul de a contribui la formarea de noi cautatori. In testele initiale, dintre cautatori incepatori care au testat sistemul, 80% dintre ei au avut eficienta mai mare folosind acest sistem de conversie din semnal audio in semnal vizual.

Asadar, probabil in scurt timp, sistemul va deveni accesibil si publicului larg, iar un simplu detector de metale va putea fi transformat relativ usor intr-un detector de metale sofisticat, care in mod normal ar fi extrem de scump.

In Gold We Trust

Pentru ca anul trecut, exact astazi, in aceasta zi de 4 aprilie, crestinii sarbatoreau Pastele, si pentru ca nici nu mai este mult pana la sarbatorile pascale din acest an, care vor incepe pe data de 24 aprilie, adica peste mai putin de 3 saptamani, ne-am gandit sa corelam oarecum aceste evenimente de mare insemnatate pentru crestini, cu modul in care se desfasoara activitatea unui cautator de comori. Dar ce reprezinta aurul, acest fals idol care pentru multi a devenit deja o credinta?

Pentru un om obisnuit, aurul jefuit de pirati, strans si ascuns pe o insula secreta sau intr-o tainica pestera de pe malul oceanului, reprezinta substanta unei comori. Insa asemenea tezaure nu prea au fost descoperite de catre cautatorii de comori. La fel de negasit sunt si comorile cuceritorilor continentului american, care au jefuit aurul si giuvaerele din temple si palate.

Aurul, transformat in lingouri sau monede, ce trebuia transportat in cala corabiilor, scufundat din cine stie ce cauze, nu este nici pe departe doar o legenda. Aurul si argintul pretinse tribut au existat si ele cu adevarat. De asemena, si minele de aur, exploatate cu pricepere, valoreaza o adevarata avere.

Tot acest aur, dar si multe alte obiecte de valoare istorica si nu numai, constituie comorile ascunse, cautate de sute de ani in intreaga lume. Odoarele bisericesti furate sau puse la pastrare sunt de obicei, ca si podoabele regale, pierdute in vremuri de razboi. Nici comorile regilor de demult, adevarate tezaure nationale, si depre care astazi se vorbeste adesea in legende, nu sunt neaparat un rod al fanteziei. Undeva, in locuri de nimeni stiute, stau ascunze zeci de cufere pline cu pietre pretioase, cu dubloni de aur sau cu statuete de argint inchinate Lunii, apartinand incasilor. Sa nu uitam de lantul de aur al ultimului imparat incas Atahualpa (1502-1533), lant care masoara 350 de pasi lungime, este alcatuit din verigi groase cat mana unui om, incat era nevoie de peste 200 de barbati ca sa il ridice. Toate acestea si multe altele s-au pierdut.

Cele 20 de care incarcate cu fildes, cu sipete pline de monede de aur si casete cu diamante, apartinand regelui african Lobengula ( plecat in lumea celor drepti in anul 1894) nu au fost niciodata descoperite.

Nu au fost gasite nici legendarele mine de aur ale regelui biblic Solomon (cca 965-926 i. Hr ), pierdute undeva in tara acum de poveste Ofir, despre care cercetatorii cred ca ar fi situata undeva pe teritoriul Arabiei Saudite. Savantii americani presupun ca ar fi vorba despre mina Madh adh Dhahab.

Bogatiile templului Siwah, Egipt, si nici mormantul conducatorului mongol Ginghis-Han ( 1155 - 1227 ), cu uriasele sale comori, nu au fost gasite. Chiar daca Gingis-Han s-a crezut stapanul lumii, dupa ce a plecat in lumea celor drepti, comorile adunate nu i-au mai fost de folos: "Aşa cum nu există decât un singur zeu invizibil în Cer, tot aşa nu se află decât un singur stăpân pe Pământ, adică eu, Gingis Han…", spunea acesta.

In lacul Titicaca din Anzii sud-americani se spune ca s-ar afla o cantitate impresionanta de aur, oferit drept jertfa.

"In padurea de dincolo de muntele cu cap de caine", undeva prin Zimbabwe, Africa, se afla orasul disparut si aurul regelui Monomotapa, cu care portughezii din Sofala, Mozambic, au practicat schimburi comerciale incepand cu anul 1504.

Undeva pe domeniul Castelului La Malmaison, de langa Paris, se spune ca se gaseste ingropata o parte a averii imparatului francez Napoleon ( 1769 - 1821 )

Pe fundul marii, langa coastele americane, se afla inca numeroase galioane incarcate cu aur si argint.

In jurul Insulelor Scily, Anglia, s-au scufundat multe nave incarcate cu comori ale Spaniei, care nu au fost readuse la suprafata, cu mici exceptii.

In Pelopones, in Golful Pylos, care acum se numeste Navarino, s-a scufundat, in anul 1827, o intreaga flota turco-egipteana, care avea la bord aur in valoare de peste 100 de milioane de euro.

Unele tezaure de mare pret au fost descoperite totusi in trecut in intreaga lume, atat sub pamant, cat si in adancurile oceanelor si marilor, dar multe comori si aur asteapta inca sa fie scoase la lumina.

Acest aur a inflacarat imaginatia multor cautatori de comori, incat pentru unii aurul si cautarea acestuia a devenit o obsesie, mai presus decat credinta. De aceea am denumit acest articol "In Gold We Trust"... Parerea noastra este ca un cautator de comori ar trebui sa demistifice substanta comorilor, adica in principal aurul, studiind mai degraba, in cercetarile sale asupra posibilei locatii a unei comori,  elemente stiintifice, istorice si arheologice, iar legendele sa fi doar un vag punct de plecare in cautarea unei comori. Nu trebuie ca pasiunea pentru cautarea comorilor sa inlature umanitatea si buna-credinta a cautatorului de comori, ci din contra, sa fie imbinata aceasta cercetare cu stiinta si buna-intelegere intre partenerii la cautare. Pentru ca pana la urma, oricat aur ar gasi, lucrurile nu se vor termina cu happy-end pentru nimeni, daca nu exista o farama de umanitate sau credinta in inima cautatorului de comori. Probabil nu putine au fost cazurile cand odata descoperita o comoara, "norocosii" si-au facut rau unul altuia, in speranta de a capata pentru sine intreagul tezaur.

Astfel, lipsa de credinta a avut ca rezultat direct o fatalitate creata chiar de catre descoperitori, prin intentiile si comportamentul lor malitios, iar mai tarziu aceste evenimente neplacute au fost fals atribuite blestemului comorii. Nu blestemul comorii, aruncat de cel care a ingropat-o asupra vitorilor posibili descoperitori, a adus necazurile asupra descoperitorilor, ci chiar ei au abatut nenorocirile asupra lor, prin deciziile rau-voitoare pe care le-au luat fiecare dupa descoperirea tezaurului. Probabil asemenea evenimente neplacute au facut ca unele comori descoperite sa fie iar pierdute, prin disparitia in urma unor tragice evenimente a celor care le-au gasit, la scurt timp de la descoperire.

Deci cautati comorile, daca nu cu credinta in Dumnezeu, cel putin cu pace sufleteasca si buna intelegere. Pentru ca viata nu e nesfarsita, pana la urma aceste valori materiale nu vor mai avea nici o insemnatate la sfarsitul calatoriei pe Pamant, iar aurul, masinile si casele fastuoase pe care cautatorul spera sa le achizitioneze cu banii de pe comoara vor fi inutile. Vor apartine unei epoci apuse, asa cum averile dacilor, romanilor, ale imperiilor otomane sau austro-ungare, ale incasilor, casele si automobilele, pe atunci de lux,  ale anilor 1900-1950, au disparut in nefiinta pentru totdeauna. Sau cel putin in ceea ce ii priveste detinatorii lor de drept. Pentru ca vrem, nu vrem, indiferent daca suntem credinciosi sau atei, zicala populara ca " Pe lumea cealalta nu iei nimic cu tine" ramane valabila...

Pentru individ in sine, comorile si aurul devin obiecte perisabile. Mai bine sa speram ca daca vom reusi sa evoluam ca spirit in timpul vietii, asa cum ne invata de fapt toate credintele, inclusiv cele scientologice, vom avea sansa unei vieti in continuarea celei pe care o avem pe aceasta planeta.

Si descoperirea acestei nemuriri a sufletului, a continuitatii existentei logice, cognitive si individuale a fiintei umane, fara nevoia unui trup fizic, trup care pana la urma cu siguranta ca va capata defectiuni si va deveni inutilizabil, ar fi bineinteles cea mai mare comoara.

PS: Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva cu aceste mici pareri personale, dar trebuia sa aduc in discutie si acest subiect. Acestea fiind spuse, sfatuiesc crestinii sa se pregateasca spiritual pentru un Paste Fericit si Curat, celor de alta credinta sau ateilor le doresc tot binele din lume, iar detectoristilor le urez si spor la cautat de comori, dar pe principii umane, cu bunatate si intelegere intre semeni.

De ce exista comori ?

Obiectele de valoare de mare valoare in viata omului - bijuteriile, aurul, argintul, pietrele preioase si chiar armele - au fost ascunse dintotdeauna, din diverse cauze. Mereu oamenii si-au ascuns averile. Tot astfel s-a intamplat si cu marile comori, acelea ale Bisericii sau statului, care de obicei erau ingropate sau ascunse tainic in vremuri de razboi.

Din timpurile stravechi ale omenirii lipsesc insemnarile despre comorile ascunse. Dar din perioadele de inflorire romana, greaca sau egipteana s-au pastrat astfel de insemnari, insa indicatiile pe care le ofera sunt atat de inexacte, incat mai nimeni nu stie unde ar trebuie sa caute acele comori. Indicatiile sunt atat de neinteles, de parca s-ar referi la presupusul imperiu scufundat al Atlantidei, cu toate bogatiile sale, despre care oamnii de stiinta nici pana astazi nu au gasit un raspuns exact.

Alte relatari despre comori fabuloase de aur, de pilda aurul regelui gotilor Alaric I, din perioada 370 - 410 d. Hr., au doar caracter de legenda si nu contin indicatii precise. Se spune ca exista cantitati uriase de aur si argint, asezate in mormant alaturi de rege. Supusii sai ar fi deviat cursul raului Busento din Italia, regele fiind ingropat impreuna cu bogatiile sale, in albia raului. Dupa aceea, apele au fost readuse pe vechiul curs, mormantul si comoara fiind astfel acoperite de ape.

Indicatii mai precise despre locatia comorilor provin in marea majoritate din perioada cuprinsa intre Evul Mediu si Epoca Moderna, cand aceste locuri erau consemnate si in scris. Dar chiar daca locul ingroparii comorii a fost consemnat prin scriere, aceste documente s-au pierdut in mare mare de-a lungul timpului sau au fost distruse accidental. Multe comori consemnate in scrierile pierdute au ramas astfel ingropate si astazi sau au fost descoperite intamplator. Dar chiar daca exista indcatii exacte in scrierile vechi, s-ar putea sa cautam in zadar, deoarece pe locul indicat, in zilele noastre poate au fost ridicate orase, albiile de rauri au secat ori poate comoara a fost dezgropata de proprietar sau gasita de altii.

Dreptul de proprietate asupra comorii se pierde de obicei in negura timpului. Rar exista posibilitatea de a atribui cu siguranta un obiect ( de exemplu o bijuterie ) unei personailitati istorice. Cine mai poate sti astazi cui au apartinut bijuteriile care au fost jefuite de pirati, sau cine a purtat o coroana cu pietre pretioase, inainte de a fi ingropata de vartejul unui razboi din vremuri pierdute ?

La fel stau lucrurile si in cazul depozitelor de monede, de exemplu cele din epoca romana. Cu siguranta ca istoria comorilor se impleteste cu dorinta de inavutire. De aceea, tezaurele sunt strans legate de razboaie, jafuri, crime, cuceriri. Din cauza ca aurul si argintul sunt metale rare ( specialistii considera ca in scoarta terestra concentratia de aur se situeaza in medie la doar 0,005 grame pe tona de pamant ), oamenii l-au ravnit intotdeauna. Pentru aur au fost urzite razboaie, au fost distruse imperii, au fost tarate popoare intregi in sclavie, orase si sate au fost pustiite, s-au comis genocide abominabile.

Chiar si relatarile despre mine de aur parasite, odoare bisericesti ascunse, tezaure puse la pastrare, despre bunuri de pret aflate in morminte, toate sunt legate de obicei, intr-un fel sau altul, de fapte violente. Dorinta omului de a acapara cat mai multe posesiuni efemere, dar si puterea conferinta in timpul vietii de catre aceste posesiuni, reprezinta principalele imbolduri ale goanei dupa aur. Bineinteles, exista si situatii cand obiectele de pret s-au pierdut pur si simplu, au disparut in urma unor intamplari sau au fost ascunse din alte motive. Asemenea lucruri sunt descoperite din intamplare, deoarece despre ele nu exista de obicei nici o insemnare.

Dar sa revenit la intrebarea initiala: de ce exista comori ?

Cum am mentionat, oamenii au incercat sa-si apere averea de lacomia semenilor. Adesea, lucrurile de valoare au fost ingropate intr-un loc aparent sigur, mai ales in vremuri de razboi. Deoarece bancile nu exista decat de mai putin de cateva sute de ani, omul nu putea face altceva decat sa-si puna bunurile de valoare la adapost cat mai bine cu putinta, adica prin ingroparea in pamant sau ape.

Daca proprietarul comorii era alungat, inchis in temnita pe viata sau isi gasea sfarsitul intr-o lupta, de cele mai multe ori secretul ascunzatorii comorii pierea odata cu proprietarul. Sau daca de exemplu murea singurul om care cunostea pozitia unei mine bogate in aur, aceasta nu mai putea fi exploatata pana nu o redescoperea intamplator alta persoana. Daca un principe isi ascundea lucrurile de pret si ii inlatura pe cei care ii cunosteau taina, fiindca il ajutasera la ingroparea comorii, aceasta disparea odata cu el. Daca un legionar roman isi ingropa solda acumulata de-a lungul timpului si apoi pierea intr-o batalie, monedele se pierdeau si deveneau o comoara pentru cautatorii din zilele noastre.

Dar exista desigur si alte motive. Cei mai multi talhari, haiduci sau pirati, dupa ce erau prinsi, nu dezvaluiau niciodata locul unde isi ascundeau prazile, nici macar sub amenintarea spanzuratorii, oricum probabil pana la urma tot erau executati. Credinta ferma a calugarilor intr-o viata mai buna dupa moarte ii ajuta sa sufere cele mai ingrozitoare torturi, fara sa tradeze locul unde au pus la pastrare odoarele bisericesti.

Iar cand s-au descoperit consemnari sau harti privitoare la comori ascunse, toate erau criptate si nu au putut fi deslusite si folosite de catre neinitiati. Hartile vechi referitoare la comori contin adesea indicatii incomplete sau inutile, deoarece intre timp relieful s-a modificat, ori geografia, ca stiinta , era la inceputurile sale. In descursul timpului numele oraselor sau locatiilor s-a schimbat, multe repere ( "pomul rotat", "stanca alba" etc ) nu mai exista, asadar hartile devin oarecum inutile.

In cazul navelor maritime incarcate cu bunuri de pret, lucrurile nu se schimba deloc. Vechile harti de navigatie erau inexacte. Recifurile, bancurile de nisip si zonele de mica adancime abia daca erau marcate pe harti, iar navele erau voluminoase si greu manevrabile. Cunostiintele de navigatie limitate si instrumentele primitive faceau ca multe corabii incarcate cu comori sa se zdrobeasca de stanci si sa se scufunde, sau sa intre in zone in care piratii atacau cu predilectie.

Ce este o comoara?

In legislatia multor tari democratice prin comoara se intelege un obiect care a stat mult timp ascuns, incat nu mai poate fi determinat proprietarul sau. Tocmai in aceasta consta diferenta dintre un obiect gasit, a carui proprietar poate fi inca stabilit, si o comoara, diferenta determinata tocmai de perioada de timp care a trecut pana la descoperirea ei.

Ca semnificatie, prin comori intelegem asadar obiecte care au stat vreme indelungata ascunse, scufundate in ape, ingropate in pamant sau alte locatii, care au o valoare considerabila. Aceasta valoare considerabila este insa relativa ca notiune: pentru unele persoane 200 de euro reprezinta o valoare mare, iar pentru altii 50.000 de euro reprezinta o valoare financiara mica.

Comorile nu sunt neaparat din aur, argint, compuse din pietre pretioase sau din bijuterii. Pentru arheologi, chiar si obiectele din bronz sau fier din perioade stravechi sunt comori poate mai valoroase decat orice alta comoara din aur, daca aceste obiecte ajuta la deslusirea istoriei.

Ca si recompensare, de exemplu in Germania, jumatate din comoara apartine proprietarului terenului care a adapostit comoara de-a lungul anilor si care este proprietar in momentul descoperirii acesteia, iar jumatate din valoare este oferita cautatorului de comori care a gasit-o. Asadar, daca a fost gasita comoara intr-o plantatie de pomi, jumatate revine proprietarului livezii, iar cealalata jumatate descoperitorului. Daca a fost gasita intr-o proprietate publica apartinand statului, de exemplu o padure, jumatate din valoarea comorii apartine statului, iar cealalata descoperitorului.

In concluzie, o comoara poate fi un obiect care pentru un necunoscator nu are o valoare financiara mare. Dar poate fi ce ceva si mai pretios, o moneda foarte rara din bronz, sau o cutie cu bijuterii aparinand unei personailitati istorice. O comoara poate fi si o coroana de aur, un sfesnic de argint sau o argintarie de bucatarie, o mica bratara batuta cu pietre pretioase, un lingou de aur, o unealta de bronz, un obiect de arta sau chiar o punga plina cu diamante.

Aurul joaca ? Iata o explicatie care poate distruge acest mit !

Multi dintre dumneavoastra ati auzit povesti in care se spune ca aurul ingropat "joaca", adica emite flacari de culori diverse care se vad mai ales noaptea sau doar in anumite nopti sacre. Poate multi ati vazut personal astfel de flacari misterioase. Dar daca totul nu este decat o iluzie a sperantei de a gasi comori? Daca este doar un simplu fenomen natural care nu are legatura cu comorile strabunilor ?

Explicatia care distruge acest mit ar putea fi gasita chiar in Romania ! Am gasit pe cateva site-uri informatii si fotografii interesante, care m-au pus pe ganduri: oare acest fenomen natural va explica definitiv legenda aurului  care "joaca" ?

Declarata rezervatie naturala inca din 1967, a anumita zona din Romania, care ocupa in inima satului Andreiasul de Jos o suprafata de 37,8 ha, este cel mai extins camp de "focuri vii" din Romania atat ca intindere, cat si ca debit de metan (50 tone/an)

Perimetrul care prezinta emanatii de gaze are o suprafata de aproximativ 400 m2. Hidrocarburile ajunse la suprafata ard singure sau pot fi aprinse. Flacarile sunt colorate, prezentand diverse nuante de albastru, rosu sau galben.

Numarul locurilor de iesire a hidrocarburilor nu este exact, ele se schimba pe masura ce apar noi orificii sau se inchid altele. Flacarile cu inaltimi de circa 30-40 cm sunt greu observate ziua, dar noaptea spectacolul acestora este feeric.

Inaltimile variaza foarte mult, de la cativa cm la aproape o jumatate de metru. Numarul, intensitatea, durata si inaltimea focurilor sunt foarte variate temporal (diurn, saptamanal, sezonier, anotimpual), conform observatiilor indelungate ale localnicilor. In timpul unor mici cutremure de pamant focurile au insa inaltimi de peste 2 metri. In perimetrul "Focurilor Vii" se intalnesc uneori si mici baltoace, care bolborosesc si din care iese de asemenea gaz metan dar care nu arde spontan.

Caile de acces sunt drumul national DN 2M Focsani - Odobesti - Andreiasu de Jos si, in continuare, dupa traversarea podului peste Milcov, drumul comunal spre Andreiasu de Sus. Coordonatele GPS ale campului de "focuri vii" sunt: N45 45.042 E26 49.986. Altitudinea relativa (distanta masurata pe verticala pana in albia Milcovului) este de 65m.

Asadar, aceste focuri vii pot fi o explicatie solid documentata stiintific a fenomenului aurului care "joaca", distrugand in mare parte, din pacate, acest mit.

Surse partiale: http://www.flickr.com/photos
/bogdangoim/4897232770 /sizes/o/in/photostream/ si http://foculviu.biodiversitate.ro/

Petra - Orașul comorilor sculptate în stâncă

Astazi va invit sa vizitati un loc care ar trezi admiratia oricui : Petra, orasul antic iordanian, o comoara arhitecturala sculptata in stâncă. Petra, cu arhitectura sa surprinzatoare, din gresie de culoare rosiatica, se gaseste la trei ore de mers in sud de Amman, Iordania. Accesibila numai printr-un defileu îngust, Petra a fost unul dintre cele mai uşor de aparat orase ale lumii antice.

Locuitorii acestuia au devenit foarte bogati datorita comerţului pe care il practicau, bunei aprovizionari cu apă şi taxelor de trecere aplicate caravanelor. Aurul si pietrele pretioase se simteau la ele acasa.

Bogatiile orasului antic au nascut multe invidii, dar si legende despre comori, multe dintre acestea pastrundu-se pana in zilele noastre. Petra a avut zilele sale de glorie în secolul de dinaintea nasterii lui Hristos. Când Roma a anexat Petra în secolul al II-lea, orasul sculptat in stanca avea circa 30.000 de locuitori.

Templele lui Petra, mormintele, teatrele si alte cladiri sunt împrăştiate pe o suprafata imensa. Nu este neobişnuit pentru turisti să işi petreacă de la o săptămână până la 10 zile pentru a explora zona.

Dar si dacă aveţi la dispozitie doar o zi pentru vizită, veti avea cu siguranta o experienţă de neuitat.

Pentru a intra în oraşul antic, trebuie sa mergeti pe jos aproximativ 2 kilometri, printre stânci înalte de gresie.

Dacă preferaţi alt mijloc de transport, puteti alege dintre a calari un cal sau de a calatori intr-o șaretă pentru doi pasageri, trasa de cai.

In aceasta plimbare nu chiar scurta, ghizii iti vor prezenta cu siguranta santurile sculptate în părţile laterale ale stâncilor. Inginerii spun ca locuitorii antici au fost "genii absolute" in privinta controlului apei de ploaie, canalele avand dublu rol: de preventie a inundaţiilor şi si de asigurare a apei în perioadele de secetă.

"Trezoreria", cunoscuta ca si "Locul comorii", de fapt fațada primei constructii sculptate pe care o zaresti cum intri Petra, este faimoasa datorita faptului ca aici s-a turnat scena momentului culinant din filmul "Indiana Jones - The Last Crusade".

 "Locul comorii" poarta acest nume deoarece în partea de sus a structurii enorme de piatra este o sculptat un obiect care arata ca o urnă.

Conform legendei, urna conţine una dintre comorile ascunse in Petra. Ciobliturile de pe urna sunt rezultatele incercarilor nereusite de a o distruge urna, ramase de la gloanţe şi pietre.

"Trezoreria", ca şi multe alte clădiri din Petra, au fost construita pentru a fi folosita ca mormânt. Insa un mormant care nu si-a atins destinatia. Pentru ca unul dintre misterele uriase din Petra este că in nici unul dintre morminte nu a fost gasit vreodata vreun corp uman. Multi cred ca totusi ar fi existat in antichitate, dar ca mormintele acestor bogati nefericiti au fost praduite de-a lungul istoriei, din cauza comorilor cu care erau ingropati proprietarii maiestuoaselor constructii, iar corpurile le-au fost inlaturate, pentru folosi locatiile in alte scopuri.

Unele dintre morminte au interioarele colorate. Stropii şi spiralele roz, albastrul ca in miezul nopţii sau ocrul elegant creaza pe podele mozaicuri care rivalizeaza cu acelea din cele mai frumoase muzee.

Dar "capodoperele" nu sunt neaparat create de artizani, ci sunt si rezultatul sculptarii incaperilor in culorile naturale ale gresiei.

Rătăcind în jurul orasului antic gasesti beduini sau copii care incearca sa iti vanda absolut orice, de la cărţi poştale si pietre şlefuite pana la plimbari cu camila.

Familiile de beduini s-au folosit de pesteri pentru a trăi în Petra, dar în 1984 guvernul i-a mutat în locuinţe mai moderne. Acum beduinii revin aici doar pentru a-si vinde marfurile si serviciile catre turisti.

Ca urmare a declinului orasului Petra, la câteva secole după naşterea lui Hristos, cele mai multe dintre clădirile sale au fost îngropate de nisip, care a acoperit in mare parte orasul sculptat in stanca, de-a lungul secolelor.

Pasionatii cautatori de comori din zona, precum si numarul de "curiosi" care se perindau in jurul orasului, a facut ca Petra sa fie "redescoperita" în anul 1812. Acum, fără protecţia nisipului şi din cauza numărului tot mai mare de turisti, a aparut preocuparea guvernului cu privire la modul în care să conserve cat mai bine zona pentru generaţiile viitoare.



In sfarsit, dupa o atat de uimitoare vizita in orasul antic sculptat in stanca, cand te vei intoarce ostenit si multumit catre hotelul tau, cu siguranta te vei izbi de un nor de nispi ridicat de vant. Poate te vei opri, sperând să-l eviti, dar, chiar daca iti vei acoperi chipul, tot vei fi invaluit pentru cateva clipe. Atunci vei intelege cum a lungul secolelor valurile de nisip au acoperit Petra pentru a ascunde şi proteja comorile sale.

Articolul a fost prezentat in premiera de catre site-ul nostru Harta Comorii, la sugestia unei bune cititoare.