Aur cât să acopere întreg Pământul cu un strat de 4 metri grosime !

Ce ati zice daca cineva v-ar spune ca exista undeva in Pământ aur cât sa acopere intraga planeta cu un strat de 4 metri grosime ? Probabil ca nu l-ati crede, din cauza ca nici toate comorile gasite si negasite nu ar putea sa ajute la realizarea unui strat atat de gros din aur. Asadar, de unde ar proveni atat de mult aur ? Si de aici se naste intrebarea: cum a ajuns aurul atat de indispensabil comorilor, pe planeta noastra ?



Cu ajutorul analizelor de înaltă precizie ale câtorva dintre cele mai vechi roci de pe Pământ, cercetătorii Universității din Bristol au descoperit dovezi clare ale faptului că rezervele accesibile de metale prțioase ale planetei sunt rezultatul bombardării Terrei cu meteoriți la peste 200 de milioane de ani după formarea sa.

În timpul devenirii Pământului, fierul topit de pe suprafața acestuia s-a scufundat în centrul planetei pentru a-i crea miezul. Acest fenomen a luat cu sine și majoritatea metalelor prețioase ale Terrei – cum ar fi aurul și platina. De aceea, se estimează că există destul metal prețios în miezul Pământului pentru a acoperi întreaga suprafață a planetei cu un strat gros de petru metri.

Asimilarea aurului în miezul Pământului ar fi trebuit să lase exteriorul planetei fara strălucirea acestui metal prețios. Totuși, în mantaua de silicați există de zeci până la de mii de ori mai mult minereu aurifer decât se credea. Există o teorie mai veche conform căreia această abundență este rezultatul impactului cu o ploaie cataclismică de meteoriți care a lovit Pământul după formarea miezului. Prin urmare, toată cantitatea de aur din meteoriți s-a depus în manta în loc să se piară în centrul planetei.

Pentru a proba această teorie, cercetătorii Grupului Izotop din cadrul Școlii pentru Științe Geologice a Universității Bristol au analizat roci vechi de patru miliarde de ani din Groenlanda. Acestea au furnizat o perspectivă unică asupra compoziției planetei noastre la scurt timp după formarea miezului, dar înaintea presupului bombardament cu meteoriți.

Experții au determinat compoziția izotopilor de tungsten din aceste roci. Tungstenul (W) este un element foarte rar (un gram de rocă are circa zece milionimi de gram de tungsten) și, asemenea aurului și altor elemente prețioase, ar fi trebuit să ajungă în miezul planetei atunci când acesta s-a format.

Asemenea celor mai multe elemente, tungstenul este compus din câțiva izotopi, atomi cu aceleași caracteristici chimice dar cu mase vag diferite. Izotopii reprezintă urme solide ale originii unui material, iar adăugirea adusă de meteoriți Pământului ar fi lăsat un semn distinctiv asupra izotopilor de W din compoziția sa.

Doctorul Matthias Willbold, responsabil de cercetare, a observat o diminuare de 15 părți la million în abundența izotopului 182W între rocile din Groenlanda și cele din zilele noastre. Această schimbare mică, dar semnificativă, reprezintă o foarte bună confirmare și o explicație a excesului de aur accesibil din Pământ ca urmare fericită a bombardamentului cu meteoriți.

Meteoriții (aproximativ 20 de miliarde de miliarde de tone) care au lovit Pământul au fost absorbiți în mantaua acestuia prin procese de convencție uriașe. Interesant de descoperit pe viitor este cât de mult a durat acest mecanism. Ulterior, procesele geologice au format continentele și au concentrat metalele prețioase (și tungstenul) în depozite de zăcăminte care sunt minate astăzi. Sursă partială: http://www.stiintasitehnica.com/ de-unde-se-trage-tot-aurul-de-pe-pamant-_631.html

Mistere ale graiului dacilor, descifrate ?

In loc de introducere
Astazi va vom prezenta cateva articole scrise si oferite pentru site-ul nostru de catre domnul Florin Croitoru, idei  pe care le-am comasat intr-un articol mai complex, pentru o mai buna imagine de ansamblu a teoriei lingvistice si istorice a autorului. Sursele originale ale acestor articole ( unde se gasesc bineinteles mult mai multe articole pe aceasta tema ) sunt: http://florincroitoru.tripod.com/ si http://florin15.blogspot.com/ . Precizam inca o data ca fotografiile si ideile de aici sunt citate in totalitate din articolele domnului Florin Croitoru, nu ne apartin si nici nu avem pregatire in aceasta arie de studiu, deci nu avem posibilitatea sa confirmam daca sunt teorii corecte sau gresite. Noi doar am publicat cateva informatii ( ca simplu canal de comunicare media ) oferite de catre domnul Florin Croitoru, autor pe care il puteti contacta accesand link-urile sursa de mai sus.

De asemenea, nu ne intereseaza sa promovam si nici sa incurajam animozitatile personale dintre cei care studiaza aceste teorii. Pur si simplu, am oferit un spatiu in care am publicat informatii oferite de o persoana pasionata de un anumit subiect. Comentariile acestui articol trebuie sa ramana la nivel de studiu obiectiv, nicidecum sa devina comentarii asupra personalitatii autorului. De asemenea, oferim cu cea mai mare placere aceeasi facilitate ( adica de publicare a unor teorii si pe site-ul nostru ) oricui doreste sa ne trimita un articol.

Dar sa incheiem aceasta scurta prezentare si sa citam articolele oferite de catre autor, iar dumneavoastra, dupa ce veti avea creata o imagine generala asupra teoriilor discutate, puteti concluziona la comentarii parerea dumneavoastra despre ideile sintetizate de catre domnul Florin Croitoru.

O placuta dacica descifrata ?

Codex Argenteus de la Upsala

În multe locuri citesc despre Codex Argenteus de la Upsala că ar fi copia Bibliei lui Ulfila scrisă în limba gotă în sec 4 la Dunărea de Jos. Este o minciună. Codexul e scris în limba germană. A fost jefuit din Germania de către mercenari suedezi în timpul războiului de 30 de ani, 1618-1648 şi acesta este un lucru dovedit. La Upsala se află o jumătate din el. Nu este limba vorbită în sudul Scandinaviei ci un dialect german.

Orice limbă germanică ar fi, nu a dovedit nimeni că respectiva Biblie din Germania secolului 17 este copia unei Biblii din sec 4 adusă din afara teritoriului german de atunci. Iar nu a dovedit nimeni că s-a vorbit vreo limbă germanică în sec 4 sau în alt secol la Dunărea de Jos, adică prin Bărăganul de azi.

Antigona lui Lozanis

Aceasta sta scris pe o piatră de mormant descoperită la Constanţa, România. De remarcat forma numelui; romanească. Este aceeaşi formă cu aceea de pe placa de plumb 120 care cuprinde mai multe nume dacice. A fost datata in secolul I i. Hr .

Piatră de mormînt secolul  I i. Hr., Dobrogea

Placa dacica 120 si transcrierea lui Branislav Stefanovski

PLAKA 120
ΡΟΤΩ ΠΕΝΕ ΟΜ Θ
ΠΟ ΥΔΕΟ ΟΝΤΟΥΡΝΙΕ ΝΕ ΔΩΕ ΖΑΒΕΛΗΟ / ΛΕΩ ΔΩΕ ΧΗΛΕΑΡΧΙ ΛΩΡΟ ΨΕΩ ΣΟΨΕΟ /
ΑΡΜΩΣΟ ΣΩ ΣΥΕ Ο ΑΨΕΖΟ ΩΝΣΟΛΕΘΩΛΕ ΩΝ ΓΑΛΗ/ ΠΙ ΨΕΛΩΕ ΔΑΒΟ ЏΕΘΩ/ ΦΑΞΤΟ ΩΝ
ΑΝΨΕΟ ΝΩΣΕΘΡΟ + Μ – ΒΩΕΡΟΒΥΣΕΘΟ ΩΝ ΣΑΡΜΗЏΕΤΟΥΖΩ ΚΟΥΕ ΑΡΜΩΣΟ/
Χ ΕΡΙΕЏΕΡ ΔΑΠΗЏΕΟ ΛΩ ЏΕΝΟΥΚΛΟ ΧΧΧΧΧΧ
ΧΕ ΩΡΟΛΥΕΟ ΛΩ ΕΛΥ Α ΚΑΡΣΕΟΥ ΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧ
ΧΕ ΖΟΡΑΣΕΟΥ ΛΩ ΜΟΛΕΟ ΔΑΒΟ ΧΧΧΧΧΧΧΧ(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΓΟΥΕΡΩ ΛΩ ΔΙΝΩ ЏΕΘΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΖΑΠΥΕΩ ΛΟ ΖΟΥΡΟ ΔΑΒΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΚΩΡΜΥΟ ΛΩ ΝΟΒΥ ΔΟ ΥΝ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ЏΕΥΖΟ ΛΩ ΣΙЏΙ ΔΟ ΝΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΜΑΝΗΣΟ ΛΟ ΖΙΔ ΩΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΒΕΡΥΣΟ ΣΑΥΧ ΔΑΒΟ ΠΑΝΟΝΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΔΩΥΕΓΩΕ ΠΟΛΘΩ ΔΑΒΟ ΣΑΡΜΑΤΗΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΚΑΡΠΩΔΟ ΛΩ ΣΑΡΤΑΠΙΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ –.
Χ ΠΑΡΙΩΖΟ ΛΟ ΕΡΜΥ ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ
Χ ΜΟΝΓΑΙΩ ΛΩ ΝΑΠΩΚΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) – –
Χ ΓΟΥΡΩΕ ΛΟ ΚΟΜΙΕΟ ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΠΑΛΟΕ ΛΩ ΣΑΡ ΔΑΒΟ ΣΕЏΕ ΣΤΟ ΙΙ – (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
ΚΩΤΩ
ΠΟΛΕΟΥ

ΨΕΝΕΟΥ
ΜΑΕΡΟ ΒΗΡΕΩ – Θ – Α –

Inel Ezerovo traducere

Alfabetul cu care este scris acest text pe inel nu este grec, ci trac. De aceea nu citim numele Rolisteneas, ci Polisteneas. Paciea, nu RAZEA or RAZE ; vii, nu VP sau YP . 

Polisteneasne, Penea ţil tea. Nieskoa paciea Do mea nţileci vii ta miiee paci(iea ta) Alfabetul nu e grec.Unele litere au valori fonetice diferite de cele din alfabetul grec.

P=P ca in alfabetul latin,nu R ca in alfabetul grec.

H=IE

Z=CI; cine, cinci

V=V

Pe rândul 6, ceea ce pare un P grec reprezinta de fapt doi de "i" care se citesc legat ca in "vii" sau "mii"

Textul e scris în limba română.

Polisteneasne ! Penea (o să) ţi-l dea. Nască-o-a paciea ! Dă-mi-nţelegi vei da mie paciiea ta.

Vezi expresiile populare actuale:"dă-i înţeleg....(nevoia,grija etc.); "dă-ţi inţeleg....Exemplu:

"dă-mi înţelegi nevoia mă vei ajuta"; "dacă îmi inţelegi nevoia mă vei ajuta"

Pe text sint două semne diacritice: T cu liniutză lingă el. Se citesc Ţ ca în ţar, ţăran.

Polisteneas; nume masculin grecesc. Polisteneasne e o formă populară romînească de vocativ. Formă posibilă: Polistene.

Penea; nume masculin rominesc.Vocativul este: Peneo. Dacă textul ar fi fost scris cu literele alfabetului clasic grec el ar fi fost descifrat de mult. Tracii au scris puţin altfel. Nu are nimeni in Europa aşa ceva; un text vechi din antichitate care sa fie inţeles de oamenii de azi . Daca ar gasi in limba germană numai 3 vorbe scrise pe vremea lui Arminus, nemţii ar scrie sute de carti. Textul de pe inel dovdedeşte că savanţii crezuţi de noi mari s-au înşelat cînd au scris că dacii s-au romanizat lingvistic. Aşa ca noi au vorbit şi dacii. Penea care a scris pe acest inel este strămoşul nostru, dar şi al urmaşilor lui din Bulgaria de azi, din Macedonia şi din Serbia. Numele lui îl mai poartă încă mulţi contemporani de ai noştri El a scris pe acest inel într-o vreme cînd regiunea dintre Grecia şi Munţii Carpaţi era numită de greci Evropa. Avem dovada că neamul nostru nu s-a format după sclavia romană, din imigranţi, militari romani şi din rămăşiţe autohtone. Noi eram şi atunci cînd Roma era un sat.

Înscris Sânnicolau Mare

Placa de marmura de la Tomis

Inelul de la Apahida, Cluj

Datat in secolul al IV-lea, inelul are un simbol creştin şi 7 litere de tip grecesc. A fost "descifrat" de unii: OMAHARUS, care ar fi după părerea lor un rege gepid, aceasta fiind o dovadă a existenţei unei populaţii germanice pe acest teritoriu. Pentru aceasta ei au modificat literele greceşti în litere latine. Pe inel scrie de fapt OMIELCUŞ, adică predicator. Omilie se mai spune la predică. Litera H, care la greci a avut valoare E lung, nu poate avea aceeaşi valoare aici pentru că limba noastră nu are E lung, în schimb are i,  rostit legat de e ( ca în iepure, omielcuş, ienupăr ). Conform acestei scrieri cuvîntul OMILIE s-ar fi scris cu IE pentru că sunetele nu sînt legate ; sunt 4 silabe, adica O-MI-LI-E. Dar în omielcuş sunt legate O-MIEL-CUŞ, de aceea în scrierea dacică în acest cuvînt apare H.
Inelul constituie o dovadă a continuităţii limbii dacilor.

Omilie este sinonim pentru predică,

iar omielcuş este sinonim pentru predicator.

Acestea sînt literele de pe inel. Ultima literă a avut la greci valoarea J. Aici are valoarea Ş. 

Despre metoda de lucru folosita de catre Florin Croitoru, așa cum o descrie chiar dumnealui

Este eronat să se izoleze de la început anumite cuvinte lungi pe motiv de asemănare cu cuvinte din unele limbi.Intr-un text de 60-100 de litere putem izola sute de cuvinte care au asemănări cu cuvinte din diverse limbi. Finalul va fi însă un text neinteligibil în vreo limbă , aşa cum au făcut toţi cei care au separat textul de pe inelul de la Iezerovo (iaz, iazuri şi iezer, iezere în româneşte înseamnă lac. În bulgară iezer). Este bine de căutat in text grupuri de litere care ar putea forma cuvinte de legătură într-o limbă, pronume, numerale, terminaţii verbale şi orice semn care ar putea indica locul în care se termină un cuvânt. Adică este bine a se încerca la început izolarea unor forme fixe ce apar relativ des într-o limbă. În cazul acestui text am încercat izolarea grupului MIHE cu ideea MIHE pronume echivalent românescului MIE. Pe inel e scris cu H, care la greci era pentru E lung. Am luat în calcul varianta că limba de pe inel nefiind greacă, H nu a fost scris pentru E lung, dar trebuie să fi fost scris pentru ceva asemănător. Deci avem MIHE şi PAZ. Deocamdată nu ştim ce este aceasta, deşi am izolat pe MIHE cu aceeaşi valoare pe care o are în limba română. Observăm că mai sus există din nou combinaţia PAZ iar după ea urmează EA care se află în unele cuvinte româneşti. Aşa că am luat ca încercare din nou PAZ, dar şi PAZEA. In text. mai sus, observăm un punct care nu exista din întâmplare acolo, ci este realizat chiar de cel care a scris textul. Am separat atunci cuvîntul dintre punct şi PAZ PAZEA. Deci avem NHSKOA PAZ sau NHSKOA PAZEA, iar jos MIHE PAZ .

Toate încercările de a merge mai departe pe valoarea literelor greceşti au fost infructoase şi atunci din observaţia că şi în cazul folosirii literelor latineşti, azi se constată unele diferenţe de valoare ale lor , am căutat care ar putea fi pe text diferenţele la valoarea fonetică a literelor comparativ cu valorile greceşti. Vedem că litera J se citeşte diferit în cazul textelor franceze, germane, spaniole, englezeşti, deci dacă nici în epoca modernă nu s-a ajuns la un standard, cu atît mai puţin atunci. La fel H, in scrierea germană de exemplu H e citit ca atare, dar poate arăta şi lungimea unei vocale. Hahn, nume de persoană; haş-ul al doilea din nume arată că vocala A e lungă. Chiar în scrierile greceşti antice literele nu s-au citit la fel peste tot, adică într-un loc sunetul R era redat prin P, în altul prin D, iar in altul prin R. Este normal deci ca tracii să nu fi folosit exact toate literele ca grecii. Nici romanii sau alţi italici nu au făcut aceasta.

În partea de sus, până la punct, textul de separat este : rolisteneasnereneat,iltea. Dacă socotim că unii în vechime au citit pe R grecesc ca P , atunci textul este polisteneasnepeneat,iltea. Am pus virgulă pentru că in text cele două T-uri au o liniuţă lângă ele care nu poate fi acolo întîmplător, ci a fost creata de cel care a scris textul, deci trebuie să aibă o valoare. Avînd în vedere că sînt doar două astfel de liniuţe, am dedus că acestea ar putea avea o valoare fonetică. Dacă astfel ar fi fost marcată terminaţia cuvintelor, ar fi trebuit să fie mai multe liniuţe.

Am despărţit în varianta P=P: polisteneas nepenea ţi-l tea , unde Polisteneas este un nume grecesc de persoană atestat, iar Nepenea este un nume presupus de mine. Ţi-l tea ,am presupus că este prescurtare de la o să ţi-l dea, scris fie cu greşeală, fie în vorbirea de atunci din acea regiune. Şi azi se mai pot auzi exprimări regionale ca de pildă " io îi detei" , " iel ţi-l detea". Textul a devenit:

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NHSKOA PAZEA. DOMEANT,ILEZVPTA MIHE PAZ

Partea subliniată, încă nedespărţită si cuvintele NHSKOA , PAZEA ; PAZ nu au un înţeles clar. Atunci m-am gîndit că s-ar putea să mai fie cel puţin un semn cu valoare fonetică diferită de valoarea clasică grecească , cel mai probabil o consoană. Mai multe încercări au arătat că singura logică este Z= CI , deci NHSKOA PACEA , adică neeskoa pacea dacă citim H=E lung. Din comparaţia cu MIHE mi-am dat seama că H=IE pentru că şi azi unii oameni rostesc pronumele mie, care e format în limba literară din două silabe, mi-e, MI-IE, tot din două silabe. Atunci, dacă citim NIESKOA PACEA, devine clar ce înseamnă : NIESC-O-A PACEA , despărţire făcută prin comparaţie cu exprimări populare româneşti actuale : Nască-o-a mă-sa înc-o dată.

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA . NIESKOA PACEA ! Este foarte clar că textul e scris în româneşte.Atunci mi-am zis că textul trebuie să fie fals sau că a fost greşit datat. Dacă metoda mea a fost bună până aici şi deasemenea logica folosită a fost bună, atunci trebuie ca şi restul textului să se desfacă conform limbii române. Folosim aceleaşi valori pt T cu liniuţă=Ţ şi Z=CI am separat ANŢILECI ,variantă NŢILECI . Nu e greu de observat în acest stadiu că despărţirea este DO MEA NŢILECI cu sensul Dacă mă înţelegi, avînd în vedere exprimarea populară auzită de multe ori de mine : " nu ştiu dă-nţelegi tu asta" .

Au trecut iar vreo două săptămâni, timp în care am încercat diferite variante pentru YPTA, citit greceşte UPTA, din care nu rezulta nimic şi îmi dădeam seama că fac undeva o greşeală, pentru că nu se poate ca un text să fie pe trei sferturi într-o limbă şi pe sfert să nu fie în alta. Atunci am încercat unele valori pe care le văzusem încercate si de alţi descifratori, deşi textele lor despărţite nu arătau vreo limbă, respectiv VIITA, adică viaţă credeau ei. Am înţeles atunci că nu se poate ...dă mea-nţileci viita miie pace , că nu e viita, substantiv, ci un verb la viitor VII TA (rom actuală literară VEI DA)

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NIESK-O-A PACEA ! DĂ MEA-NŢILECI VII TA MIIEE PACE

A fost uşor să-mi dau seama că ultimele litere pe margine sînt HA TA, nu HL TA ; de altfel o poză unde apar toate 4 nu am văzut, ci numai ultimele două, adica TA. Continuarea pe margine e clară şi logică ......PAZHA TA adică paciea ta . Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Aceasta este despărţirea pe care am terminat-o la 20 martie 2006. Ceva mai tîrziu ,după vreo două luni, mi-am dat seama că al doilea nume nu este Nepenea ci Penea şi că primul nume trebuie să fie un vocativ , deci Polisteneasne.

Polisteneasne , Penea ţi-l tea. Niesc-o-a pacea ! Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Acesta este textul şi aceasta este limba.

Dacă inelul e bine datat şi este într-adevăr antic, dinainte de Decebal, atunci teoria romanistă clasică despre formarea poporului român şi a limbii române este falsă.

Plăcuţa dacică de plumb cu Nr 16 (numerotarea Romalo)

Din moment ce un text antic din Sudul Dunării s-a lăsat despărţit conform limbii române, avînd în vedere că unii autori antici au spus că pe ambele maluri ale Dunării de Jos se vorbea aceeaşi limbă ,înseamnă că dacă într-adevăr plăcuţele de plumb sunt dacice, textele lor se pot desface folosind limba română. După examinarea atentă a tutror plăcuţelor, m-am decis să încerc textul de pe placa 16, pentru că sunt câteva cuvinte destul de lungi ce pot fi separate imediat şi sunt două particule de legătură (DU) ce permit separarea unor cuvinte. Pe acest text se pot separa imediat cuvintele DACEBALO, ARMOSA, DAKO, SARMIGETAUSA, ARMOSA, RUMUNOS.

Avem de la început 6 cuvinte sigure, plus indicaţii clare despre altele ce se află lângă cuvinte de legătură. DACEBALO ONANCEA DU ARMOSA DAKO ........DOMUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA.

ACINOILADUPUSER(?)STOPESTE ARMOSA RUMUNOS. Nu se văd perfect toate literele.Cel puţin o literă este acoperită de figura în relief.

Dacă textul ar fi fost scris complet şi cu semne de despărţire între cuvinte ar fi arătat aşa:

DACEBALO ONANCEA DU ARMOSA DAKO CEO ADESO SO NTA DO MUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA

ACI NOI LADU PUSEROM

STO PESTE ARMOSA RUMUNOS

cu alfabet actual:

DACEBALĂ ĂNAÎNCEA DU ARMĂSA DACĂ CEĂ ADESĂ SĂ ÎNTA DĂ MUCIOILA DU MĂRIRESĂ SARMIGETAUSA.

ACI NOI LADU PUSERĂM

STĂ PESTE ARMĂSA RUMUNĂSÎ

Textul este scris cu unele greşeli, iar literele sînt cam neglijent făcute, lucruri care arată că nu e vorba de o cronică regală. În plus, este scris pe un material ieftin. Placa a fost pironită în perete de lemn probabil, într-un mod simplu.

Corect ar fi fost ca adjectivul RUMUNOS să fi fost scris cu O la sfîrşit ARMOSA RUMUNOSO (citeşte armăsa rumunăsă), dar cel care a scris a simţit că acolo la sfîrşit este Î , sunet ce nu e necesar să apară în scris, el fiind subînţeles din numele literelor: ,bî,cî,dî,fî,gî,hî,lî,mî etc.

Dacă încercam să înţelegem textul conform conceptelor cunoscute, acelea învăţate la şcoală, vedem că el nu are logică.

DACEBALO= regele Decebal; nume propriu

SARMIGETAUSA=SARMISEGETUZA

ARMOSA RUMUNOS=ARMATA ROMANILOR

Este absurd să credem ca regele Decebal să stea cumva peste armata romanilor. Încercările unora de a justifica acest lucru sunt la fel de ilare pe cît de ilare sînt despărţirile lor la acest text. Textul are un înţeles logic decât dacă socotim că DACEBALO (dacebală) este substantiv comun cu sensul de rege sau mai degrabă conducător, domn al dacilor, pentru că ştim că la daci conducatorul era ales, deci titlul nu era ereditar, ca mai tîrziu în cazul voivozilor şi că e vorba de armăsa rumînilor, adică formată din ţărani.

Textul vorbeşte despre o dacebală (subst fem) care era aflat înaintea unei formaţiuni înarmate si care dă poruncă de slăvire a unei cetăţi (nu e vorba de capitală), ceremonie religioasă ce se desfăşura înainte de intrarea unor trupe noi în cetate. Aci nou puserăm ladu (placa aceasta de confirmare că....) el stă peste ( adică e şef ,stăpîneşte şi formaţiunea de rumîni) din acea tăuză (deci tăut, plural tăuţi, adcia apărătorii unei tăuze, iar Sarmigetăuza este cetatea principală dintr-o sarmige, adica unitate administrativ teritorială ) .Vedem din acest text, dar şi din altă placă unde sînt înfăţişaţi doi daci ( şi chiar aşa scrie lîngă ei; DACI ) că acest cuvânt nu desemna o etnie, ci o clasă socială, clasa de sus, rumunii fiind clasa de jos. Aceasta este şi dovada că RUMÎN nu vine de la ROMAN şi că termenul a fost folosit în evul mediu la fel ca în antichitate, cu sensul de ţăran dependent. Dacii erau cei care plăteau dări, care dădeau, ei formînd şi unităţile armate (armăse) de elită, iar din rândul dacilor bogaţii se alegeau conducătorii (dacebalele ....o dacebală, două dacebale). Despărţirea aceasta am făcut-o în 2007.

Despărţirile făcute de alti cercetatori sunt eronate şi aceasta se vede din aceea că textele despărţite de ei arată o altă gramatică decît limbile indo-europene sau , mai rău, sînt pe jumătate ca în limba română ( nr: a se vedea mai multe detalii aici .)

Textele despărţite de mine (pe inel şi pe placa de plumb) dovedesc că limba numită azi română se vorbea şi atunci; a vorbit-o şi cel numit Decebal (poate chiar aşa îl chema ; dacebală poate fi substantiv comun, dar şi nume de persoană, cum mai târziu au fost Vodă sau Boieru sau Nemeş (în Ardeal). Aceste texte demontează complet teoria veche despre formarea poporului român şi a limbii române. Se poate scrie cea mai tare şi mai frumoasă teorie în zeci de volume , cum a scris Rosetti de pildă. O singură dovadă contrară însă o va dărîma şi eu am adus mai multe.  Se poate vedea in poza de mai sus a unei pietre de mormînt din Dobrogea antică, ca pe ea e scris un nume de femeie exprimat în româneşte: ANTIGONA LU LOZANIS. O listă cu nume de acest tip se află pe placa de plumb numarul 120. Tot mai sus, in poza inelului găsit la Apahida lîngă Cluj, puteţi vedea crucea şi puteţi citi scris cu acelaşi alfabet de pe inelul mai vechi de la Iezerovo : OMIELCUŞ , adică predicator , omilie fiind un cuvînt din greacă ce înseamnă PREDICĂ. Este dovada că nu a venit creştinismul de la Roma, ci de la început a fost de rit grecesc.

Eu am arătat că se pot despărţi în cuvinte textele dacice de pe plăcile de plumb şi că sunt scrise în limba română. Au încercat şi alţii să le despartă conform limbii romîne, dar nu au reuşit însă pentru că metoda d-lor este eronată .

Sa vorbim si despre placa nr 120 în transcrierea lui Branislav Ştefanovski. Textul este scris tot neglijent ca şi pe alte plăci. Din scrierea numelor se vede că literele O şi omega au fost folosite după cum i s-a părut aceluia care a scris că aude. În mod normal aceste nume sunt spuse cu U în cuvîntul de legătură, adică: Gic-a lu Neamţu , Florea lu Mituş, Jeana lu Cîştig (sînt reale, auzite de mine). Aici se vede că regional s-a pronunţat LO şi LĂ în loc de LU; poate se mai pronunţă şi azi.

-X. ERIGER DAPIEGEĂ LO GENUCLĂ

-X. E. ORĂLEĂ LO ELU A KARSEĂU

-X. E. ZORASEĂU LO MĂLEO (dabo înseamnă va da)

-X. GĂUREO LO DINĂ (getă este un substantiv cred)

-X. ZAPUEĂ LĂ ZĂURĂ (dabo 6x)

-X. KORMUĂ LO NĂBY (dă un ?)

-X. GEUZĂ LO SIGI (dă noe ?) 10x

-X. MANIESĂ LĂ ZID (dabo) 7x

-X. BERUZĂ SAUH dabo pană neă 10x

-X. DOUEGĂE PĂLTO dabo sarmatieă 7x

-X. KARPĂDĂ LO SARTAPIEĂ 7x

-X. PARIOZĂ LĂ ERMY dabo 3x

-X. MĂNGAIO LO NAPOKĂE 4x

-X. GĂUROE LO KOMIEĂ dabo 3x

-X. PALOE LO SAR dabo SEGE (10?) STĂ 10x

KĂTĂ PĂLEĂU CENEĂU (către păleul Ceneu)

Nu ştiu ce ar putea fi păleu, probabil o funcţie. MAERĂ (cred că e o  funcţie) BHR (prescurtare).

Autor: Florin Croitoru

Surse ( cu acordul autorului ) : http://florincroitoru.tripod.com/ si http://florin15.blogspot.com/

Cel mai mare smarald, o comoara neslefuita

Cel mai mare smarald din lume a fost expus recent, sub pază strictă, într-un muzeu din Columbia, ţara în care a fost găsit. Mineralul, inca neşlefuit, numit "Fura", cântăreşte 2,27 de kilograme, potrivit specialiştilor. Uriaşul smarald a fost descoperit în urmă cu 12 ani în Boyaca, la 47 de mile distanţă de Bogota. Smaraldul îşi păstrează forma originală, potrivit lui Jamie Rojas, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Smaralde din Columbia, citat de ITN.

Este o piesă unică şi nu are niciun sens să o spargi, pentru că este cea mai mare găsită vreodată. Spartă, ea şi-ar pierde valoarea, mai spune acesta. Fura este estimată având 15.000 de carate! Columbia este cunoscută drept una dintre cele mai mari exportatoare de pietre preţioase din lume.

Până în prezent, uriaşul smarald, o adevarata comoara bruta care a mai fost admirata la diferite expoziţii de profil din lume, nu a mai fost expus în Columbia, din motive de securitate.



Surse: http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/ 809804/Cel-mai-mare-smarald-din-lume- expus-pentru-prima-data-in-Columbia/; http://www.gandul.info/magazin/ cel-mai-mare-smarald-din-lume-a-fost-expus-in-premiera-la-bogota- columbia-specialistii-nu-pot-estima-valoarea-uriasei-roci -video-8356565

O noua tehnologie in detectia de metale

Astazi am ramas suprins de o noua tehnologie, relativ iefina, care permite imbunatatirea detectiei de metale cu ajutorul unui telefon mobil. Desi tehnologia va fi folosita la inceput in domeniul militar, se pare ca aceasta noua descoperire va aduce un mare avans si in domeniul arheologiei si a detectie de comori.
Lahiru Jayatilaka şi Krzysztof Gajos la Şcoala Harvard de Inginerie şi Ştiinţe Aplicate au dezvoltat o noua modalitate de a detecta minele explozive ingropate in actuale sau foste zone de război. Noul sistem utilizeaza un software instalat pe smartphone obisnuit, conectat la un detector de metale convenţional, folosind o conversie audio-video care ajuta la o vizualizare mai buna a semnelor detectarii.

Minelor terestre rămân printre cele mai distructive ramasite ale războaielor secolului XX, iar recuperarea si dezamorsarea lor este foarte dificila si riscanta
În timp ce protocoalele de deminare s-au îmbunătăţit substanţial de la al doilea război mondial, tehnologia folosită pentru a localiza minele îngropate s-a schimbat foarte putin: cei care cauta si identifica minele folosesc tot detectoarele de metale. Pe un câmp de luptă presărat cu resturi de metale, diferenţierea minelor letale fata de cutiile de conserve, fire şi carcase este mare consumatoare de timp si foarte imprecisa.

 Acum, cercetatorii de la Şcoala Harvard de Inginerie şi Ştiinţe Aplicate (SEAS) au proiectat un sistem software eficient, care clarifica si individualizeaza in clar semnalele provenite de la detectoarele de metale . Sistemul lor se numeste PETALE si a fost catalogat drept o inovatie importanta in tehnica detectiei de metale.
 
În cazul în care detectorul de metale trece peste un obiect metalic, in mod normal se emite un bip. Sistemul inventat permite ca feedback-ul auditiv creat de detectorul de metale sa fie tranformat intr-un contur al obiectului detectat .Cu fiecare trecere in plus peste un obiect îngropat, incepe sa se contureze o imagine din ce în ce completa a formei obiectului, oferind detectoristului o idee tot mai detaliată a ceea ce ar putea fi ascuns acolo. Soluţia lor a implicat o platformă ieftina şi omniprezenta: un smartphone obisnuit. Versiunea finală a softului este proiectata pentru a rula pe un dispozitiv mobil normal, cum ar fi de exemplu un iPhone nu neaparat de ultima generatie, un telefon care poate fi montat pe un detector de metale.

 În plus faţă de creşterea eficienţei la căutare, sistemul PETALE are potenţialul de a contribui la formarea de noi cautatori. In testele initiale, dintre cautatori incepatori care au testat sistemul, 80% dintre ei au avut eficienta mai mare folosind acest sistem de conversie din semnal audio in semnal vizual.

Asadar, probabil in scurt timp, sistemul va deveni accesibil si publicului larg, iar un simplu detector de metale va putea fi transformat relativ usor intr-un detector de metale sofisticat, care in mod normal ar fi extrem de scump.

In Gold We Trust

Pentru ca anul trecut, exact astazi, in aceasta zi de 4 aprilie, crestinii sarbatoreau Pastele, si pentru ca nici nu mai este mult pana la sarbatorile pascale din acest an, care vor incepe pe data de 24 aprilie, adica peste mai putin de 3 saptamani, ne-am gandit sa corelam oarecum aceste evenimente de mare insemnatate pentru crestini, cu modul in care se desfasoara activitatea unui cautator de comori. Dar ce reprezinta aurul, acest fals idol care pentru multi a devenit deja o credinta?

Pentru un om obisnuit, aurul jefuit de pirati, strans si ascuns pe o insula secreta sau intr-o tainica pestera de pe malul oceanului, reprezinta substanta unei comori. Insa asemenea tezaure nu prea au fost descoperite de catre cautatorii de comori. La fel de negasit sunt si comorile cuceritorilor continentului american, care au jefuit aurul si giuvaerele din temple si palate.

Aurul, transformat in lingouri sau monede, ce trebuia transportat in cala corabiilor, scufundat din cine stie ce cauze, nu este nici pe departe doar o legenda. Aurul si argintul pretinse tribut au existat si ele cu adevarat. De asemena, si minele de aur, exploatate cu pricepere, valoreaza o adevarata avere.

Tot acest aur, dar si multe alte obiecte de valoare istorica si nu numai, constituie comorile ascunse, cautate de sute de ani in intreaga lume. Odoarele bisericesti furate sau puse la pastrare sunt de obicei, ca si podoabele regale, pierdute in vremuri de razboi. Nici comorile regilor de demult, adevarate tezaure nationale, si depre care astazi se vorbeste adesea in legende, nu sunt neaparat un rod al fanteziei. Undeva, in locuri de nimeni stiute, stau ascunze zeci de cufere pline cu pietre pretioase, cu dubloni de aur sau cu statuete de argint inchinate Lunii, apartinand incasilor. Sa nu uitam de lantul de aur al ultimului imparat incas Atahualpa (1502-1533), lant care masoara 350 de pasi lungime, este alcatuit din verigi groase cat mana unui om, incat era nevoie de peste 200 de barbati ca sa il ridice. Toate acestea si multe altele s-au pierdut.

Cele 20 de care incarcate cu fildes, cu sipete pline de monede de aur si casete cu diamante, apartinand regelui african Lobengula ( plecat in lumea celor drepti in anul 1894) nu au fost niciodata descoperite.

Nu au fost gasite nici legendarele mine de aur ale regelui biblic Solomon (cca 965-926 i. Hr ), pierdute undeva in tara acum de poveste Ofir, despre care cercetatorii cred ca ar fi situata undeva pe teritoriul Arabiei Saudite. Savantii americani presupun ca ar fi vorba despre mina Madh adh Dhahab.

Bogatiile templului Siwah, Egipt, si nici mormantul conducatorului mongol Ginghis-Han ( 1155 - 1227 ), cu uriasele sale comori, nu au fost gasite. Chiar daca Gingis-Han s-a crezut stapanul lumii, dupa ce a plecat in lumea celor drepti, comorile adunate nu i-au mai fost de folos: "Aşa cum nu există decât un singur zeu invizibil în Cer, tot aşa nu se află decât un singur stăpân pe Pământ, adică eu, Gingis Han…", spunea acesta.

In lacul Titicaca din Anzii sud-americani se spune ca s-ar afla o cantitate impresionanta de aur, oferit drept jertfa.

"In padurea de dincolo de muntele cu cap de caine", undeva prin Zimbabwe, Africa, se afla orasul disparut si aurul regelui Monomotapa, cu care portughezii din Sofala, Mozambic, au practicat schimburi comerciale incepand cu anul 1504.

Undeva pe domeniul Castelului La Malmaison, de langa Paris, se spune ca se gaseste ingropata o parte a averii imparatului francez Napoleon ( 1769 - 1821 )

Pe fundul marii, langa coastele americane, se afla inca numeroase galioane incarcate cu aur si argint.

In jurul Insulelor Scily, Anglia, s-au scufundat multe nave incarcate cu comori ale Spaniei, care nu au fost readuse la suprafata, cu mici exceptii.

In Pelopones, in Golful Pylos, care acum se numeste Navarino, s-a scufundat, in anul 1827, o intreaga flota turco-egipteana, care avea la bord aur in valoare de peste 100 de milioane de euro.

Unele tezaure de mare pret au fost descoperite totusi in trecut in intreaga lume, atat sub pamant, cat si in adancurile oceanelor si marilor, dar multe comori si aur asteapta inca sa fie scoase la lumina.

Acest aur a inflacarat imaginatia multor cautatori de comori, incat pentru unii aurul si cautarea acestuia a devenit o obsesie, mai presus decat credinta. De aceea am denumit acest articol "In Gold We Trust"... Parerea noastra este ca un cautator de comori ar trebui sa demistifice substanta comorilor, adica in principal aurul, studiind mai degraba, in cercetarile sale asupra posibilei locatii a unei comori,  elemente stiintifice, istorice si arheologice, iar legendele sa fi doar un vag punct de plecare in cautarea unei comori. Nu trebuie ca pasiunea pentru cautarea comorilor sa inlature umanitatea si buna-credinta a cautatorului de comori, ci din contra, sa fie imbinata aceasta cercetare cu stiinta si buna-intelegere intre partenerii la cautare. Pentru ca pana la urma, oricat aur ar gasi, lucrurile nu se vor termina cu happy-end pentru nimeni, daca nu exista o farama de umanitate sau credinta in inima cautatorului de comori. Probabil nu putine au fost cazurile cand odata descoperita o comoara, "norocosii" si-au facut rau unul altuia, in speranta de a capata pentru sine intreagul tezaur.

Astfel, lipsa de credinta a avut ca rezultat direct o fatalitate creata chiar de catre descoperitori, prin intentiile si comportamentul lor malitios, iar mai tarziu aceste evenimente neplacute au fost fals atribuite blestemului comorii. Nu blestemul comorii, aruncat de cel care a ingropat-o asupra vitorilor posibili descoperitori, a adus necazurile asupra descoperitorilor, ci chiar ei au abatut nenorocirile asupra lor, prin deciziile rau-voitoare pe care le-au luat fiecare dupa descoperirea tezaurului. Probabil asemenea evenimente neplacute au facut ca unele comori descoperite sa fie iar pierdute, prin disparitia in urma unor tragice evenimente a celor care le-au gasit, la scurt timp de la descoperire.

Deci cautati comorile, daca nu cu credinta in Dumnezeu, cel putin cu pace sufleteasca si buna intelegere. Pentru ca viata nu e nesfarsita, pana la urma aceste valori materiale nu vor mai avea nici o insemnatate la sfarsitul calatoriei pe Pamant, iar aurul, masinile si casele fastuoase pe care cautatorul spera sa le achizitioneze cu banii de pe comoara vor fi inutile. Vor apartine unei epoci apuse, asa cum averile dacilor, romanilor, ale imperiilor otomane sau austro-ungare, ale incasilor, casele si automobilele, pe atunci de lux,  ale anilor 1900-1950, au disparut in nefiinta pentru totdeauna. Sau cel putin in ceea ce ii priveste detinatorii lor de drept. Pentru ca vrem, nu vrem, indiferent daca suntem credinciosi sau atei, zicala populara ca " Pe lumea cealalta nu iei nimic cu tine" ramane valabila...

Pentru individ in sine, comorile si aurul devin obiecte perisabile. Mai bine sa speram ca daca vom reusi sa evoluam ca spirit in timpul vietii, asa cum ne invata de fapt toate credintele, inclusiv cele scientologice, vom avea sansa unei vieti in continuarea celei pe care o avem pe aceasta planeta.

Si descoperirea acestei nemuriri a sufletului, a continuitatii existentei logice, cognitive si individuale a fiintei umane, fara nevoia unui trup fizic, trup care pana la urma cu siguranta ca va capata defectiuni si va deveni inutilizabil, ar fi bineinteles cea mai mare comoara.

PS: Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva cu aceste mici pareri personale, dar trebuia sa aduc in discutie si acest subiect. Acestea fiind spuse, sfatuiesc crestinii sa se pregateasca spiritual pentru un Paste Fericit si Curat, celor de alta credinta sau ateilor le doresc tot binele din lume, iar detectoristilor le urez si spor la cautat de comori, dar pe principii umane, cu bunatate si intelegere intre semeni.

De ce exista comori ?

Obiectele de valoare de mare valoare in viata omului - bijuteriile, aurul, argintul, pietrele preioase si chiar armele - au fost ascunse dintotdeauna, din diverse cauze. Mereu oamenii si-au ascuns averile. Tot astfel s-a intamplat si cu marile comori, acelea ale Bisericii sau statului, care de obicei erau ingropate sau ascunse tainic in vremuri de razboi.

Din timpurile stravechi ale omenirii lipsesc insemnarile despre comorile ascunse. Dar din perioadele de inflorire romana, greaca sau egipteana s-au pastrat astfel de insemnari, insa indicatiile pe care le ofera sunt atat de inexacte, incat mai nimeni nu stie unde ar trebuie sa caute acele comori. Indicatiile sunt atat de neinteles, de parca s-ar referi la presupusul imperiu scufundat al Atlantidei, cu toate bogatiile sale, despre care oamnii de stiinta nici pana astazi nu au gasit un raspuns exact.

Alte relatari despre comori fabuloase de aur, de pilda aurul regelui gotilor Alaric I, din perioada 370 - 410 d. Hr., au doar caracter de legenda si nu contin indicatii precise. Se spune ca exista cantitati uriase de aur si argint, asezate in mormant alaturi de rege. Supusii sai ar fi deviat cursul raului Busento din Italia, regele fiind ingropat impreuna cu bogatiile sale, in albia raului. Dupa aceea, apele au fost readuse pe vechiul curs, mormantul si comoara fiind astfel acoperite de ape.

Indicatii mai precise despre locatia comorilor provin in marea majoritate din perioada cuprinsa intre Evul Mediu si Epoca Moderna, cand aceste locuri erau consemnate si in scris. Dar chiar daca locul ingroparii comorii a fost consemnat prin scriere, aceste documente s-au pierdut in mare mare de-a lungul timpului sau au fost distruse accidental. Multe comori consemnate in scrierile pierdute au ramas astfel ingropate si astazi sau au fost descoperite intamplator. Dar chiar daca exista indcatii exacte in scrierile vechi, s-ar putea sa cautam in zadar, deoarece pe locul indicat, in zilele noastre poate au fost ridicate orase, albiile de rauri au secat ori poate comoara a fost dezgropata de proprietar sau gasita de altii.

Dreptul de proprietate asupra comorii se pierde de obicei in negura timpului. Rar exista posibilitatea de a atribui cu siguranta un obiect ( de exemplu o bijuterie ) unei personailitati istorice. Cine mai poate sti astazi cui au apartinut bijuteriile care au fost jefuite de pirati, sau cine a purtat o coroana cu pietre pretioase, inainte de a fi ingropata de vartejul unui razboi din vremuri pierdute ?

La fel stau lucrurile si in cazul depozitelor de monede, de exemplu cele din epoca romana. Cu siguranta ca istoria comorilor se impleteste cu dorinta de inavutire. De aceea, tezaurele sunt strans legate de razboaie, jafuri, crime, cuceriri. Din cauza ca aurul si argintul sunt metale rare ( specialistii considera ca in scoarta terestra concentratia de aur se situeaza in medie la doar 0,005 grame pe tona de pamant ), oamenii l-au ravnit intotdeauna. Pentru aur au fost urzite razboaie, au fost distruse imperii, au fost tarate popoare intregi in sclavie, orase si sate au fost pustiite, s-au comis genocide abominabile.

Chiar si relatarile despre mine de aur parasite, odoare bisericesti ascunse, tezaure puse la pastrare, despre bunuri de pret aflate in morminte, toate sunt legate de obicei, intr-un fel sau altul, de fapte violente. Dorinta omului de a acapara cat mai multe posesiuni efemere, dar si puterea conferinta in timpul vietii de catre aceste posesiuni, reprezinta principalele imbolduri ale goanei dupa aur. Bineinteles, exista si situatii cand obiectele de pret s-au pierdut pur si simplu, au disparut in urma unor intamplari sau au fost ascunse din alte motive. Asemenea lucruri sunt descoperite din intamplare, deoarece despre ele nu exista de obicei nici o insemnare.

Dar sa revenit la intrebarea initiala: de ce exista comori ?

Cum am mentionat, oamenii au incercat sa-si apere averea de lacomia semenilor. Adesea, lucrurile de valoare au fost ingropate intr-un loc aparent sigur, mai ales in vremuri de razboi. Deoarece bancile nu exista decat de mai putin de cateva sute de ani, omul nu putea face altceva decat sa-si puna bunurile de valoare la adapost cat mai bine cu putinta, adica prin ingroparea in pamant sau ape.

Daca proprietarul comorii era alungat, inchis in temnita pe viata sau isi gasea sfarsitul intr-o lupta, de cele mai multe ori secretul ascunzatorii comorii pierea odata cu proprietarul. Sau daca de exemplu murea singurul om care cunostea pozitia unei mine bogate in aur, aceasta nu mai putea fi exploatata pana nu o redescoperea intamplator alta persoana. Daca un principe isi ascundea lucrurile de pret si ii inlatura pe cei care ii cunosteau taina, fiindca il ajutasera la ingroparea comorii, aceasta disparea odata cu el. Daca un legionar roman isi ingropa solda acumulata de-a lungul timpului si apoi pierea intr-o batalie, monedele se pierdeau si deveneau o comoara pentru cautatorii din zilele noastre.

Dar exista desigur si alte motive. Cei mai multi talhari, haiduci sau pirati, dupa ce erau prinsi, nu dezvaluiau niciodata locul unde isi ascundeau prazile, nici macar sub amenintarea spanzuratorii, oricum probabil pana la urma tot erau executati. Credinta ferma a calugarilor intr-o viata mai buna dupa moarte ii ajuta sa sufere cele mai ingrozitoare torturi, fara sa tradeze locul unde au pus la pastrare odoarele bisericesti.

Iar cand s-au descoperit consemnari sau harti privitoare la comori ascunse, toate erau criptate si nu au putut fi deslusite si folosite de catre neinitiati. Hartile vechi referitoare la comori contin adesea indicatii incomplete sau inutile, deoarece intre timp relieful s-a modificat, ori geografia, ca stiinta , era la inceputurile sale. In descursul timpului numele oraselor sau locatiilor s-a schimbat, multe repere ( "pomul rotat", "stanca alba" etc ) nu mai exista, asadar hartile devin oarecum inutile.

In cazul navelor maritime incarcate cu bunuri de pret, lucrurile nu se schimba deloc. Vechile harti de navigatie erau inexacte. Recifurile, bancurile de nisip si zonele de mica adancime abia daca erau marcate pe harti, iar navele erau voluminoase si greu manevrabile. Cunostiintele de navigatie limitate si instrumentele primitive faceau ca multe corabii incarcate cu comori sa se zdrobeasca de stanci si sa se scufunde, sau sa intre in zone in care piratii atacau cu predilectie.

Ce este o comoara?

In legislatia multor tari democratice prin comoara se intelege un obiect care a stat mult timp ascuns, incat nu mai poate fi determinat proprietarul sau. Tocmai in aceasta consta diferenta dintre un obiect gasit, a carui proprietar poate fi inca stabilit, si o comoara, diferenta determinata tocmai de perioada de timp care a trecut pana la descoperirea ei.

Ca semnificatie, prin comori intelegem asadar obiecte care au stat vreme indelungata ascunse, scufundate in ape, ingropate in pamant sau alte locatii, care au o valoare considerabila. Aceasta valoare considerabila este insa relativa ca notiune: pentru unele persoane 200 de euro reprezinta o valoare mare, iar pentru altii 50.000 de euro reprezinta o valoare financiara mica.

Comorile nu sunt neaparat din aur, argint, compuse din pietre pretioase sau din bijuterii. Pentru arheologi, chiar si obiectele din bronz sau fier din perioade stravechi sunt comori poate mai valoroase decat orice alta comoara din aur, daca aceste obiecte ajuta la deslusirea istoriei.

Ca si recompensare, de exemplu in Germania, jumatate din comoara apartine proprietarului terenului care a adapostit comoara de-a lungul anilor si care este proprietar in momentul descoperirii acesteia, iar jumatate din valoare este oferita cautatorului de comori care a gasit-o. Asadar, daca a fost gasita comoara intr-o plantatie de pomi, jumatate revine proprietarului livezii, iar cealalata jumatate descoperitorului. Daca a fost gasita intr-o proprietate publica apartinand statului, de exemplu o padure, jumatate din valoarea comorii apartine statului, iar cealalata descoperitorului.

In concluzie, o comoara poate fi un obiect care pentru un necunoscator nu are o valoare financiara mare. Dar poate fi ce ceva si mai pretios, o moneda foarte rara din bronz, sau o cutie cu bijuterii aparinand unei personailitati istorice. O comoara poate fi si o coroana de aur, un sfesnic de argint sau o argintarie de bucatarie, o mica bratara batuta cu pietre pretioase, un lingou de aur, o unealta de bronz, un obiect de arta sau chiar o punga plina cu diamante.

Aurul joaca ? Iata o explicatie care poate distruge acest mit !

Multi dintre dumneavoastra ati auzit povesti in care se spune ca aurul ingropat "joaca", adica emite flacari de culori diverse care se vad mai ales noaptea sau doar in anumite nopti sacre. Poate multi ati vazut personal astfel de flacari misterioase. Dar daca totul nu este decat o iluzie a sperantei de a gasi comori? Daca este doar un simplu fenomen natural care nu are legatura cu comorile strabunilor ?

Explicatia care distruge acest mit ar putea fi gasita chiar in Romania ! Am gasit pe cateva site-uri informatii si fotografii interesante, care m-au pus pe ganduri: oare acest fenomen natural va explica definitiv legenda aurului  care "joaca" ?

Declarata rezervatie naturala inca din 1967, a anumita zona din Romania, care ocupa in inima satului Andreiasul de Jos o suprafata de 37,8 ha, este cel mai extins camp de "focuri vii" din Romania atat ca intindere, cat si ca debit de metan (50 tone/an)

Perimetrul care prezinta emanatii de gaze are o suprafata de aproximativ 400 m2. Hidrocarburile ajunse la suprafata ard singure sau pot fi aprinse. Flacarile sunt colorate, prezentand diverse nuante de albastru, rosu sau galben.

Numarul locurilor de iesire a hidrocarburilor nu este exact, ele se schimba pe masura ce apar noi orificii sau se inchid altele. Flacarile cu inaltimi de circa 30-40 cm sunt greu observate ziua, dar noaptea spectacolul acestora este feeric.

Inaltimile variaza foarte mult, de la cativa cm la aproape o jumatate de metru. Numarul, intensitatea, durata si inaltimea focurilor sunt foarte variate temporal (diurn, saptamanal, sezonier, anotimpual), conform observatiilor indelungate ale localnicilor. In timpul unor mici cutremure de pamant focurile au insa inaltimi de peste 2 metri. In perimetrul "Focurilor Vii" se intalnesc uneori si mici baltoace, care bolborosesc si din care iese de asemenea gaz metan dar care nu arde spontan.

Caile de acces sunt drumul national DN 2M Focsani - Odobesti - Andreiasu de Jos si, in continuare, dupa traversarea podului peste Milcov, drumul comunal spre Andreiasu de Sus. Coordonatele GPS ale campului de "focuri vii" sunt: N45 45.042 E26 49.986. Altitudinea relativa (distanta masurata pe verticala pana in albia Milcovului) este de 65m.

Asadar, aceste focuri vii pot fi o explicatie solid documentata stiintific a fenomenului aurului care "joaca", distrugand in mare parte, din pacate, acest mit.

Surse partiale: http://www.flickr.com/photos
/bogdangoim/4897232770 /sizes/o/in/photostream/ si http://foculviu.biodiversitate.ro/