Articolul Art. 216 din Codul penal stabileste regimul juridic în privinta însuşirii bunului găsit:
Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.
Insa in privinta comorilor si a altor obiecte de patrimoniu descoperite, se aplica si Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional ( precum si alte acte legislative, pe care le puteti citi dand click
AICI).
Mai jos gasiti textul modificat al OG 43/2000, cu modificările şi completările introduse prin Legea 378/2001, publicate în Monitorul Oficial nr. 394 din 18 iulie 2001, precum şi cu modificările şi completările introduse prin Legea 462/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 820 din 19 noiembrie 2003:
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. − Prezenta lege reglementează protejarea patrimoniului arheologic prin definirea regimului juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice.
Art. 2. − În înţelesul prezentei legi:
a) regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice cuprinde ansamblul de măsuri ştiinţifice, juridice, administrative, financiar-fiscale şi tehnice menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea şi restaurarea, asigurarea pazei, întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor în care se găsesc acestea, în vederea cercetării sau, după caz, clasării acestora ca bunuri culturale mobile sau ca monumente istorice;
b) Patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul bunurilor arheologice care este format din:
(i) siturile arheologice clasate în Lista cuprinzând monumentele istorice situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: structuri, construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii;
(ii) bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite;
c) prin cercetare arheologică se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific şi tehnic menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin săpături arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea şi valorificarea ştiinţifică, a patrimoniului arheologic;
Cercetarea arheologică se realizează în condiţiile prezentei legi numai de către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor;
Evaluarea rezultatelor cercetării arheologice stă la baza stabilirii regimului juridic de protecţie a patrimoniului arheologic sau după caz, descărcării zonei de sarcină arheologică;
c1) prin cercetări arheologice sistematice se înţeleg cercetările de întindere şi durată executate conform unui proiect de cercetare multianual;
c2) prin cercetări arheologice de salvare se înţeleg cercetările arheologice întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, precum şi cele care sunt determinate de lucrările de restaurare parţială sau totală a monumentelor istorice, desfăşurate potrivit legislaţiei în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;
c3) prin cercetări arheologice preventive se înţeleg cercetările arheologice care sunt determinate de lucrările de construire, modificare, extindere sau reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare, inclusiv subterane şi subacvatice, excavări, exploatări de cariere, construcţia de reţele magistrale, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii, amplasarea de relee şi antene de telecomunicaţii, lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor – foraje şi excavări –, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor şi a sondelor de gaze şi petrol, precum şi alte lucrări care afectează suprafaţa solului în zonele cu patrimoniu arheologic reperat, indiferent dacă se execută în intravilanul sau extravilanul localităţilor şi indiferent de forma de proprietate a terenului;
d) prin descoperire arheologică se înţelege evidenţierea, prin intermediul săpăturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor şi urmelor manifestărilor umane, care constituie mărturii ale epocilor şi civilizaţiilor dispărute;
e) prin descoperire arheologică întâmplătoare se înţelege evidenţierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau a acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată;
f) prin zonă de patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege terenul în care, ca urmare a cercetării arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevăzute la art. 2 lit. b);
g) prin sit arheologic declarat zonă de interes naţional se înţelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice a căror cercetare ştiinţifică, protejare şi punere în valoare este de importanţă excepţională pentru istoria şi cultura naţională prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau imobile, care fac parte sau sunt propuse să facă parte, din categoria “Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil” sau după caz în categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial.
Zonele de interes arheologic prioritar se instituie prin lege, în baza cercetării ştiinţifice de specialitate şi potrivit documentaţiilor specifice de urbanism sau, după caz, de amenajare a teritoriului; prima listă cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar va fi elaborată în cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
La data intrării în vigoare a prezentei legi zonele de interes arheologic prioritar sunt cele cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta lege;
h) prin zonă cu patrimoniu arheologic reperat se înţelege terenul delimitat conform legii, în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atestă existenţa subterană sau subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional.
Până la finalizarea cercetării arheologice şi luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice instituite conform legii, sunt totodată şi zone cu potenţial arheologic reperat;
i) prin zonă cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător se înţelege terenul, în care existenţa bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat în mod neprevăzut, ca urmare a:
(i) acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată, cum ar fi: lucrări de construcţii, lucrări de prospecţiuni geologice, inclusiv teledetecţie, lucrări agricole, precum şi alte tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau subacvatic;
(ii) acţiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seism, alunecări de teren, inundaţii, eroziunea solului şi altele;
Zona cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător se delimitează în jurul locului descoperirii arheologice întâmplătoare pe toată suprafaţa terenului care asigură protejarea necesară cercetării arheologice.
(2) Cercetările arheologice preventive şi de salvare sunt parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă, economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
CAPITOLUL II
Protejarea patrimoniului arheologic
Art. 3. − (1) Statul garantează şi asigură protejarea patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care răspunde de elaborarea strategiilor şi normelor specifice de cercetare în vederea protejării patrimoniului arheologic şi care urmăreşte aplicarea acestora.
(3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.
Art. 4. − (1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi pot fi clasate şi protejate ca bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil sau ca monumente istorice, conform legii.
(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, realizate ca urmare a cercetărilor arheologice, se anunţă de către titularul autorizaţiei de cercetare Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în conformitate cu Regulamentul săpăturilor arheologice.
(3) Descoperirile arheologice întâmplătoare se anunţă în termen de cel mult 72 de ore, primarului localităţii de către persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauză.
Art. 5. − (1) Prin protejarea bunurilor şi terenurilor de patrimoniu arheologic din zonele definite la art. 2 lit. h) şi i) se înţelege adoptarea măsurilor ştiinţifice, administrative şi tehnice care urmăresc păstrarea vestigiilor descoperite întâmplător sau ca urmare a cercetării arheologice până la clasarea bunurilor respective sau până la finalizarea cercetării arheologice, prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor, administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conţin sau au conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum şi prin reglementarea sau interzicerea oricăror activităţi umane, inclusiv a celor autorizate anterior.
(1)1 Descărcarea de sarcină arheologică este procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidenţiat patrimoniu arheologic poate fi redat activităţilor umane curente.
(2) “Certificatul de descărcare de sarcină arheologică” reprezintă actul administrativ, emis în condiţiile prezentei legi, prin care se anulează regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic.
(3) Regimul de protecţie al zonelor cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, este reglementat de legislaţia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice şi a bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional.
(31) Certificatul de descărcare de sarcină arheologică este emis de Ministerul Culturii şi Cultelor, în urma consultării Comisiei Naţionale de Arheologie.
(32) Prin derogare de la prevederile alin. (31), în cazul cercetărilor arheologice preventive necesitate de construcţia de locuinţe private, certificatul de descărcare de sarcină arheologică este emis de serviciile
desconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu obligaţia acestora de a înştiinţa direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Zonele de patrimoniu arheologic reperat, delimitate şi instituite conform legii, beneficiază de protecţia instituită pentru zonele protejate, precum şi de măsurile specifice de protecţie prevăzute de prezenta ordonanţă.
(5) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător delimitate conform prevederilorart. 2 lit. i) se instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni, regimul de protecţie pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic în vederea cercetării şi stabilirii regimului de protejare.
(6) Cercetările arheologice se efectuează numai pe baza autorizaţiei emise de Ministerul Culturii şi Cultelor şi în conformitate cu aceasta, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(61) Persoanele fizice şi juridice care deţin şi/sau comercializează detectoare de metale sunt obligate să obţină, în prealabil, autorizaţia inspectoratului de poliţie al judeţului respectiv, a Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, sediul, şi să se înregistreze la aceste autorităţi.
(62) Prevederile alin. (61) nu se aplică unităţilor şi formaţiunilor Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază.
(63) În vederea deţinerii detectoarelor de metale de către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor, acesta are obligaţia ca, înainte de a obţine autorizaţia prevăzută la alin. (61), să obţină avizul prealabil emis de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(7) Accesul cu detectoare de metale şi utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(8) Până la descărcarea de sarcină arheologică terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform legii.
(9) Autorizarea lucrărilor de construire sau desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat se aprobă numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi Cultelor.
(10) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător, în condiţiile prevederilor alin. (5), până la descărcarea de sarcină arheologică, autorizarea de construire se suspendă sau, după caz, primarul localităţii dispune întreruperea oricărei alte activităţi, în conformitate cu avizul Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se instituie regimul de supraveghere sau săpătură arheologică.
Art. 51 – (1) Pentru efectuarea săpăturilor impuse de cercetările arheologice se foloseşte şi personal necalificat angajat prin convenţie încheiată între instituţia angajatoare şi lucrători, în condiţiile prezentei legi;
(2) Convenţiile prevăzute la alin (1) se pot încheia pentru o durată de cel mult 180 de zile, pentru desfăşurarea unor activităţi sezoniere cu program de lucru prelungit; condiţiile şi metodologia încheierii acestor convenţii se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor publicat în Monitorul Oficial al României partea I-a, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Instituţiile organizatoare pot folosi şi alţi specialişti pentru efectuarea de cercetări, studii sau alte lucrări care îşi vor desfăşura activitatea pe bază de contract încheiat în condiţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe; contractul va conţine clauze cu privire la termenul de predare a raportului de săpătură precum şi la cesionarea dreptului de autor asupra rezultatelor ştiinţifice ale cercetării, studiului sau lucrării efectuate.
(4) Contravaloarea serviciilor şi activităţilor prestate potrivit alin. (1) şi (3) se stabileşte prin negociere directă între părţi; pentru aceasta se calculează impozitul şi contribuţia la asigurările de sănătate potrivit legii.
Art. 6. – În cazul lucrărilor prevăzute la art. 2 lit. c3), persoanele fizice sau juridice, de drept public sau privat, precum şi ordonatorii principali de credite ai autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia să finanţeze:
a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investiţiei şi prin proiectul tehnic, a măsurilor ce urmează să fie detaliate şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea preventivă sau de salvare, după caz, şi protejarea
patrimoniului arheologic sau, după caz, descărcarea de sarcină arheologică a zonei afectate de lucrări şi aplicarea acestor măsuri;
b) activitatea de supraveghere arheologică, pe întreaga durată a lucrărilor, având drept scop protejarea patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare;
c) orice modificări ale proiectului, necesare pentru protejarea descoperirilor arheologice.
Art. 7. − (1) Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, oficiile din subordinea sa şi, după caz, oficiile de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol au obligaţia să includă zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza listei cuprinzând zonele de patrimoniu arheologic reperat, în planurile cadastrale şi în hărţile topografice; lista acestor zone se preia de la Direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat se includ în cadastrul de specialitate al zonelor protejate, naturale şi construite.
Art. 8. − (1) Proprietarii, titularii dreptului de administrare sau titularii de alte drepturi reale asupra terenurilor în care se află situri arheologice şi celor pe care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat, în condiţiile prezentei legi, în vederea cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic, precum şi asigurării măsurilor de protecţie şi de pază a bunurilor de patrimoniu.
(2) Proprietarii sau arendaşii de terenuri, persoane fizice sau juridice de drept privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite, de către finanţatorul săpăturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării.
(4) Aducerea terenului la condiţia iniţială stă în sarcina finanţatorului cercetării arheologice.
Art. 8.1 – Bunurile mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice întâmplătoare vor fi predate de către descoperitor în termen de maximum 72 de ore Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
Art. 9. − Proprietarii terenurilor sunt scutiţi de plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafeţele afectate de cercetările arheologice, pe întreaga durată a efectuării acestora.
CAPITOLUL III
Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii
în domeniul protejării patrimoniului arheologic
Art. 10. − În domeniul protejării patrimoniului arheologic, Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte direct sau prin instituţiile sale subordonate, următoarele atribuţii:
a) aplicarea strategiei naţionale, elaborarea normelor şi metodologiilor specifice şi urmăreşte respectarea prevederilor legale din domeniu;
b) asigură îndeplinirea angajamentelor referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte, asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte;
c) reprezintă statul în relaţia cu proprietarii imobilelor, terenurilor sau ai construcţiilor din zonele cu patrimoniu arheologic şi din zonele în care se evidenţiază descoperiri arheologice;
d) eliberează autorizaţia de săpătură arheologică, prin direcţia sa de specialitate, în urma consultării Comisiei Naţionale de Arheologie;
e) instituie şi urmăreşte respectarea Regulamentul săpăturilor arheologice;
f) instituie şi actualizează lista zonelor de patrimoniu arheologic reperat, elaborează şi urmăreşte aplicarea metodologiei de avizare a lucrărilor din aceste zone;
f1) elaborează metodologia de planificare, executare şi control privind săpăturile preventive şi de salvare care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
g) administrează baza de date care alcătuieşte Repertoriul Arheologic Naţional;
h) instituie Registrul Arheologilor şi asigură actualizarea sa;
i) finanţează sau cofinanţează, împreună cu autorităţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice sau juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului arheologic;
j) asigură editarea şi publicarea anuală, de către Comisia Naţională de Arheologie, a Cronicii cercetărilor arheologice, precum şi a altor publicaţii de specialitate;
k) organizează şi finanţează, anual, sesiunea naţională de rapoarte arheologice.
Art. 11. − Direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, îndeplinesc, în domeniul protejării patrimoniului arheologic, următoarele atribuţii:
a) urmăresc respectarea autorizaţiei de săpătură arheologică şi a Regulamentului săpăturilor arheologice în unitatea administrativ-teritorială de competenţă;
b) avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează a fi efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;
c) asigură supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătore, declanşând, după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;
d) emit Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, în cazul cercetărilor arheologice preventive necesitate de construcţia de locuinţe private, conform prevederilor prezentei ordonanţe;
e) anunţă poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplătoare, aşa cum este ea definită în prezenta ordonanţă, în vederea organizării pazei şi/sau a supravegherii zonei respective.
Art. 12. − (1) Se reorganizează Comisia Naţională de Arheologie, ca organism ştiinţific de specialitate, fără personalitate juridică, cu rol consultativ în domeniul patrimoniului arheologic, pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor. Comisia Naţională de Arheologie funcţionează sub autoritatea ştiinţifică a Academiei Române.
(2) Comisia Naţională de Arheologie este formată din specialişti în domeniu, care îşi desfăşoară activitatea în institutele de profil arheologic, muzee, precum şi în alte instituţii.
(3) Comisia Naţională de Arheologie elaborează strategiile, avizează programele naţionale de cercetare, metodologiile, normativele şi reglementările tehnico-ştiinţifice din domeniul cercetării arheologice.
(4) Comisia Naţională de Arheologie are 21 de membri şi funcţionează în conformitate cu regulamentul său de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Funcţionarea Comisiei Naţionale de Arheologie este asigurată de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(6) Directorul Direcţiei Arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor este de drept secretarul Comisiei Naţionale de Arheologie.
Art. 13. − (1) Componenţa nominală a Comisiei Naţionale de Arheologie este aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, dintre specialiştii în domeniu, propuşi în conformitate cu prezentul articol. Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie au un mandat de 4 ani care poate fi reînnoit consecutiv o singură dată.
(2) Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie sunt propuşi, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, de către:
a) Comisia Naţională de Arheologie;
b) Academia Română, prin institutele sale de specialitate;
c) facultăţile şi institutele de cercetare de specialitate din domeniul învăţământului;
d) Ministerul Culturii şi Cultelor;
e) muzeele şi asociaţiile profesionale în domeniu,
(3) Preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie este propus ministrului culturii şi cultelor de către membrii acesteia prin vot secret şi are, la data alegerii sale, un mandat de 4 ani.
Art. 14. − Comisia Naţională de Arheologie are următoarele atribuţii:
a) elaborează strategia naţională în domeniul cercetării arheologice;
b) avizează planul anual al cercetărilor arheologice din România;
c) avizează normele şi metodologiile din domeniul cercetării arheologice;
d) elaborează şi actualizează Regulamentul săpăturilor arheologice;
e) analizează solicitările cu privire la eliberarea autorizaţiilor de săpături arheologice, indiferent de sursa lor de finanţare.
f) propune clasarea siturilor arheologice;
g) stabileşte criteriile şi avizează atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul cercetării arheologice, înscrişi în Registrul arheologilor;
h) avizează documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului care cuprind situri arheologice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;
i) avizează studiile de fundamentare pentru definirea, instituirea şi delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniul arheologic;
j) formulează priorităţile cercetării arheologice în vederea alocării sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor;
k) propune Ministerului Culturii şi Cultelor sau autorităţilor administraţiei publice locale achiziţionarea de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic;
l) analizează contestaţiile din domeniul său de competenţă;
m) avizează programele de pregătire a specialiştilor şi planurile de specializare în domeniul cercetării arheologice;
n) reprezintă România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare;
o) avizează planul cercetărilor arheologice efectuate de misiunile arheologice române pe teritoriul altor state, precum şi protocoalele de colaborare cu parteneri străini privind cercetări arheologice din România.
o1) propune actualizarea Listei cuprinzând siturile arheologice de interes prioritar;
p) propune actualizarea listei siturilor de interes arheologic prioritar;
q) îndeplineşte şi alte atribuţii din domeniu, în condiţiile legii.
Art.15. − (1) Se instituie Repertoriul Arheologic Naţional, administrat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Repertoriul Arheologic Naţional cuprinde, date ştiinţifice, cartografice, topografice, imagini şi planuri, precum şi orice alte informaţii privitoare la:
a) zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi necercetat, precum şi zonele al căror potenţial arheologic devine cunoscut întâmplător sau ca urmare a cercetărilor arheologice preventive sau de salvare;
b) monumentele, ansamblurile şi siturile istorice în care s-au efectuat sau sunt în curs de desfăşurare cercetări arheologice;
c) Informaţii ştiinţifice privind bunurile mobile descoperite în zonele sau la monumentele istorice prevăzute la lit. a) şi b).
Art. 16. − Înscrierea monumentelor, ansamblurilor şi siturilor arheologice în Repertoriul arheologic naţional se face în două grupe, A şi B, corespunzător grupei în care acestea au fost clasate în Lista cuprinzând monumentele istorice.
CAPITOLUL IV
Atribuţiile autorităţiilor administraţiei publice locale
în domeniul patromoniului arheologic
Art. 17. – În vederea protejării patrimoniului arheologic şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
a) cooperează cu organismele şi instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării patrimoniului arheologic pentru punerea în aplicare şi respectarea măsurilor şi deciziilor acestora;
b) asigură protejarea patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare aflate în domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale respective, alocând resurse financiare în acest scop;
c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru finanţarea cercetării şi punerea în valoare a descoperirilor arheologice;
d) finanţează cercetarea arheologică în vederea descărcării de sarcină arheologică a terenurilor pe care se efectuează lucrări publice pentru care sunt ordonatori principali de credit, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe;
e) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv, de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic;
e1) aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi elaborează sau modifică astfel de documentaţii în scopul stabilirii de măsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidenţiat întâmplător sau ca urmare a cercetărilor arheologice preventive şi de salvare, potrivit legii;
f) colaborează cu Direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, transmiţând acestora informaţii actualizate cu privire la cererile de autorizare de construire în zonele de patrimoniu arheologic reperat;
g) precizează în certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate în zone cu patrimoniu arheologic reperat;
h) iau măsurile administrative corespunzătoare şi notifică proprietarilor şi titularilor de drepturi reale asupra imobilelor obligaţiile ce le revin pentru prevenirea degradării descoperirilor arheologice întâmplătore.
Art. 18. – În domeniul protejării patrimoniului arheologic aflat în teritoriul său administrativ de competenţă, primarul are următoarele atribuţii specifice:
a) dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricăror lucrări de construire sau desfiinţare de construcţii în situaţia descoperirii de vestigii arheologice sau de alte bunuri pentru care s-a declanşat procedura de clasare; anunţă în cel mai scurt timp Direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, şi organizează paza descoperirilor arheologice întâmplătoare;
b) eliberează autorizaţia de construire sau de desfiinţare, numai pe baza şi în conformitate cu prevederile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum şi pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;
c) asigură paza şi protecţia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publică, semnalând de urgenţă Direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional, orice nerespectare a legii.
CAPITOLUL V
Zone de interes arheologic prioritar
Art. 19. – (1) Dezvoltarea durabilă a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes naţional; protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone este, în condiţiile legii, cauză de utilitate publică.
(2) Finanţarea cercetării arheologice, a conservării, a restaurării şi a punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Culturii şi Cultelor.
(3) Cheltuielile necesare în vederea cercetărilor arheologice, conservării, restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura, prin cofinanţare, în condiţiile legii, din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se află aceste situri.
Art.20. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se găsesc zone de interes arheologic prioritar au obligaţia de a prevedea măsuri administrative şi tehnice pentru protejarea patrimoniului arheologic şi punerea sa în valoare prin integrarea acestuia în planurile de dezvoltare economică, socială şi teritorială a localităţilor.
(2) Autorităţile prevăzute la alin.(1) au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru:
a) elaborarea şi, după caz, modificarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic;
b) elaborarea reglementărilor speciale de protecţie în zonă;
c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar şi informarea publicului cu privire la regimul special de protecţie a zonei.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi elaborarea documentaţiilor prevăzute la alin.(2), autorităţile administraţiei publice locale pot beneficia de transferuri cu destinaţie specială din bugetul de stat, în condiţiile legii, precum şi de cofinanţare de la bugetul ministerelor implicate.
(4) Avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de către Ministerul Culturii şi Cultelor ;i de c[tre Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Art. 21. – La propunerea Ministerului de Interne, Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Administraţiei Publice, Guvernul va aproba metodologia de organizare şi pregătire a pazei speciale a siturilor de interes arheologic prioritar precum şi modul de finanţare a acestor măsuri.
Art. 22. – (1) Proprietarii, titularii dreptului de administrare şi ai altor drepturi reale asupra imobilelor din siturile arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat de către Ministerul Culturii şi Cultelor în vederea cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic şi de a asigura măsurile de protecţie şi de pază a bunurilor de patrimoniu arheologic, conform legii.
(2) Ca urmare a protecţiei speciale a siturilor arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, în condiţiile reglementărilor art. 20, proprietarii sau arendaşii, persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pentru terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite de către finanţatorul săpăturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării arheologice.
CAPITOLUL VI
Infracţiuni şi contravenţii
Art. 23. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.
Art. 231. – Efectuarea oricăror lucrări care pot afecta siturile arheologice, înaintea obţinerii Certificatului de descărcare de sarcină arheologică, se consideră distrugere a monumentelor istorice şi se pedepseşte potrivit prevederilor legii penale.
Art. 232. – (1) Accesul cu detectoare de metale şi utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic reperat, fără autorizarea prealabilă prevăzută la art. 5 alin. (7), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Art. 233. – (1) Comercializarea detectoarelor de metale fără autorizaţia prevăzută la art. 5 alin. (61) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Art. 24. – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a) desfăşurarea, fără autorizaţia emisă în condiţiile prezentei ordonanţe, de cercetări arheologice, precum şi a oricăror alte activităţi care afectează integritatea sau pun în pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amendă de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei;
b) neanunţarea descoperirilor arheologice prevăzute la art. 4 alin. (2) de către titularul autorizaţiei de cercetare, cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei;
c) neanunţarea, în termenul stabilit de ordonanţă, a descoperirilor de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (3) pentru descoperiri arheologice întâmplătoare, cu amendă de la 20.000.000 lei vechi la 500.000.000 lei vechi şi confiscarea bunurilor descoperite; neanunţarea descoperirilor arheologice prilejuite de lucrările de construire sau de desfiinţare constituie circumstanţă agravantă;
d) încălcarea prevederilor art. 6 lit. a) şi b), cu amendă de la 250.000.000 lei la 750.000.000 lei;
e) nerespectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau emiterea autorizării de construire în absenţa acestui aviz pentru lucrările de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, cu amendă de la 50.000.000 lei la 250.000.000 lei;
f) neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 11 lit. a) şi c), cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei;
g) deţinerea de detectoare de metale fără autorizaţia prevăzută la art. 5 alin. (61), cu amendă de la 150.000.000 lei la 500.000.000 lei şi confiscarea detectoarelor;
h) deţinerea de detectoare de metale fără avizul prevăzut la art. 5 alin.(63), cu amendă de la 150.000.000 lei la 500.000.000 lei şi confiscarea detectoarelor;
i) încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (1), cu amendă de la 50.000.000 lei la 250.000.000 lei.
(2) Cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 25. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face, după caz, de către:
a) specialiştii Direcţiilor judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
b) împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor;
c) inspectorii teritoriali ai Inspecţiei de Stat în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului;
d) organele de poliţie care au şi obligaţia de a da curs oricăror solicitări în exercitarea atribuţiilor personalului prevăzut la lit. a)-c).
(2) Contravenţiile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a), b) şi i) se constată, iar sancţiunea se aplică de către specialiştii direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de către primar, respectiv primarul general al capitalei sau de preşedintele consiliului judeţean, precum şi de către împuterniciţii acestora.
Art.26. – Contravenţiilor prevăzute la art. 24 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 şi 29.
Art. 27. – (1) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea siturilor arheologice care sunt monumente istorice se sancţionează conform legii penale.
(2) În cazul degradării acestora se aplică şi măsura corelativă a obligării făptuitorului la refacerea părţilor de construcţie degradate, pe baza avizului organismelor de specialitate prevăzute în prezenta lege.
Art. II. – (1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Economiei şi Comerţului emit, în comun, norme tehnice privind deţinerea şi comercializarea detectoarelor de metale.
(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministrul culturii şi cultelor aprobă, prin ordin, regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei Naţionale de Arheologie.
Art.III.- Ordonanţa Guvernului nr.43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.378/2001, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
