Comoara din fantana cetatii Râșnovului

Batranii din Rasnov cred ca in adancurile fantanii din cetatea Râșnovului s-ar afla o comoara veche de cel putin 300 de ani. Legenda spune ca doi prizonieri au primit promisiunea ca vor fi eliberati daca sapa aceasta fantana. Astfel, ei au sapat o fantana cu adancimea de 147 de metri ( asa cum reiese din documente), adica cam cat ar avea inaltime un bloc cu 50 de etaje!

Comoara sau doar pretext pentru a atrage turisti, in curand cetatea Rasnovului va avea o atractie noua pentru turisti. De fapt, e una tot atat de veche precum zidurile ei: ati ghicit, este vorba despre fantana din incinta, pe care primaria orasului vrea s-o deschida vizitatorilor.

Cine va avea curajul sa coboare pe corzi in fantana va avea parte probabil de o priveliste istorica inedita, in adancurile fortaretei.



Dupa 3 secole de paragina, alpinistii brasoveni au explorat fiecare centimetru al fantanii din cetatea Risnov. Mai trebuie doar o expertiza foto si o aprobare de la Inspectia Muncii, inainte ca si turistii sa poata face aceeasi coborare.

Pe cei mai multi dintre turisti ii cuprinde groaza doar privind in adancul fintinii; altii insa abia asteapta sa coboare. Vor gasi oare vreo comoara ?

Deocamdata, in fantana alpinistii n-au gasit decat gunoaie - pe care le vor evacua treptat - si monede contemporane.

Sursa: http://stirileprotv.ro/exclusiv/travel/turism-in-adancuri-coborarea-pe-corzi-in-adancul-fortaretei-din-cetate.html

Piramide in Bosnia ?

Piramide in Bosnia ? Desi pare mai mult o supozitie, se pare insa ca ultimele cercetari contureaza ideea existentei unor piramide in Bosnia ! Nu concretizam in mod afirmativ aceasta deductie, totusi va oferim cateva informatii legate de cazul respectiv, iar concluziile le faceti dumneavoastra.

Cativa arheologi a descoperit in anul 2006 mai multe blocuri de piatra netezite care, sustineau ei, compun baza unei piramide in terase ascunse sub un deal din Bosnia, singura piramida descoperita vreodata pe teritoriul Europei.

La fata locului au sosit mai multe echipe de cercetatori si arheologi, care au inceput sapaturile in zona localitatii Visoko din centrul Bosniei, pentru a studia teoria care enunta ideea ca unul dintre dealurile din zona, ce masoara aproximativ 650 de metri, ar ascunde o piramida in trepte. Dealul era oricum subiectul a numeroase legende locale, precum si in centrul atentiei cautatorilor de comori.

"Acestea sunt fragmente din blocurile de piatra ce compun baza piramidei", a declarat Semir Osmanagic, un arheolog bosniac specializat in studierea piramidelor sud-americane. "Putem observa ca suprafata acestora este perfect plana, fapt ce constituie o prima dovada ca avem de-a face cu descoperirea primei piramide de pe teritoriul european", a mai adaugat el.

Osmanagic crede ca, dupa ce va fi descoperita in intregime, aceasta piramida se va dovedi cu cel putin o treime mai inalta decat Marea Piramida a lui Keops de pe platoul Giza din Egipt.



Giganticele blocuri de piatra descoperite miercuri sunt taiate in cuburi si foarte bine netezite pentru o cat mai buna imbinare. "Este evident ca suprafetele netede ale acestor blocuri de piatra sunt facute de oameni", a mai completat arheologul bosniac.

Fotografiile realizate din satelit asupra zonei au mai identificat doua dealuri mai mici in forma unor piramide in valea Visoko, fapt care ar putea duce la descoperirea primului complex european de piramide ce ar rivaliza cu cele egiptene si sud-americane. De asemenea, intre aceste trei dealuri pare sa existe un sistem de galerii subterane de comunicare.



Unul dintre aceste tunele a fost deschis si explorat pe o anumita portiune, facandu-i pe arheologi sa afirme cu certitudine ca este vorba din nou de o constructie si nu de rezultatul unui proces natural.



Acest loc ar putea fi un caz clasic in care civilizatiile au construit peste ruinele celor anterioare. Se spune ca arheologii au gasit deja artefacte neolitice si urmele unor asezari de acum 7000 de ani. Imperiul Roman ar fi construit un post de observatie peste ruinele asezarii antice, iar apoi, in Evul Mediu, regii bosnieci ar fi construit peste asezarea romana o fortareata, care a devenit apoi capitala Bosniei. Se crede ca posibila piramida ar avea o vechime de 12.000 de ani.

Pura imaginatie, asa cum au afirmat unii arheologi, sau conspiratie de ascundere a adevarului ?

O serie intreaga de arheologi s-au simtit jigniti si au reactionat fata de povestea 'piramidei' bosniece. Ei spun ca dealul de langa Visoko, ce arata asemenea unei piramide, este exact asta: un deal care arata ca o piramida. Insa povestea este atat de grozava incat aproape toate agentiile de stiri au scris articole pe tema ei sau au preluat pur si simplu stirea de la Associated Press. Ar fi cazut in aceasta capcana chiar si cele mai respectabile dintre ele, precum ABC, BBC, CBS, NBC etc. (se pare ca exceptia a fost CNN).'



Povestea a infuriat insa si comunitatea internationala de arheologi. "Aceste articole mass-media sunt o dovada de iresponsabilitate din partea jurnalistilor", a acuzat Curtis Runnels, un specialist in preistoria Greciei si Balcanilor de la Universitatea Boston. "Aceste presupuneri nu sunt sustinute de nici un fel de dovada empirica, precum artefacte sau fotografii ale pretinselor arhitecturi. Nu au fost confirmate de arheologi care sa aiba competenta sa le evalueze. Persoana care sustine aceste lucruri [Semir Osmanagic] nu pare sa aiba vreo pregatire in arheologie si nu si-a prezentat descoperirile intr-o maniera in care sa poata fi verificate de experti. Acesta este pur si simplu senzationalism, iar jurnalistilor care au raspandit aceste fapte fara sa le verifice si fara sa se consulte cu arheologi profesionisti ar
trebui sa le fie rusine. Oamenii care cred aceste povesti, mai ales daca sunt prezentate fara nici o dovada, sunt prosti! " ...  sau "piramidioti" - dupa cum au ajuns sa fie numiti cei care au capatat o fascinatie nefondata fata de ceste piramide.

Anthony Harding, presedintele Asociatiei Europene a Arheologilor a scris revistei London Times (care a prezentat si ea 'descoperirea'): "Managementul profesionist al patrimoniului cultural al Bosniei-Hertegovina se gaseste, de la razboiul bosniac, intr-o stare foarte proasta, existand un numar mic de oameni care incearca sa protejeze de hoti si de lucrari fara autorizatie un patrimoniu bogat. Situatia nu este decat inrautatita atunci cand vin outsideri si cheltuiesc sume mari de bani in cautarea unor comori si teorii absurde (constructia unei piramide colosale, atat de mari incat le depaseste chiar si pe cele din Egipt sau Mesoamerica? De acum 12 000 de ani?), intr-o maniera care nu ar fi posibila in cele mai multe tari, in loc sa-si cheltuiasca banii pentru protejarea situsurilor si monumentelor reale care se gasesc in pericol si care abunda in Bosnia-Hertegovina."

In Bosnia, Enver Imamovic de la Universitatea Sarajevo si fost director al Muzeului National din Sarajevo, a reactionat si el impotriva operatiunilor care au loc in prezent in Visoko: "Acesta este echivalentul situatiei in care m-ati lasa pe mine sa fac operatii in spitale". Arheologii se tem ca excavatiile lui Osmanagic vor deteriora sit-uri reale, din cauza ca dealul pe care el il numeste "Piramida Soarelui" ar putea fi plin de ramasite medievale, romane si ilire.

Motivul principal datorita caruia arheologii nu cred aceasta poveste e ca pare extrem de implauzibil ca acum 12 000 de ani (dupa cum pretinde Osmanagic) sa fi fost realizate niste constructii uriase. Runnels explica: "Intre acum 27 000 si 12 000 de ani, Balcanii s-au gasit intr-un maxim glaciar, o perioada cu o clima extrem de friguroasa si de uscata, cu ghetari in unele lanturi muntoase. Singurii ocupanti erau vanatori si culegatori din Paleoliticul Tarziu, care au lasat dupa ei numai urmele unor popasuri in aer liber si in pesteri. Aceste urme constau in unelte de piatra simple, urme de foc si ramasitele unor plante si animale pe care le-au mancat. Acesti oameni nu aveau uneltele sau tehnica pentru a se apuca de constructii arhitectonice monumentale."

Realitate zguduitoare musamalizata sau doar imaginatia unor visatori, ramane ca viitorul sa decida care este adevarul acestor posibile piramide din Bosnia. Oricum, pana atunci ramane un punct de atractie pentru turistii curiosi si nu numai.



Surse: http://www.google.ro/images?hl=ro&gbv=2&tbs=isch:1&&sa=X&ei= dNhPTbLXD8XzsgbaxpWsDw&ved=0CDAQBSgA&q=pyramids+bosnia& spell=1&biw=1659&bih=848, http://news.softpedia.com, youtube.com.

Scrisori din Cairo

Se intampla multe in lume: razboaie, revolte, revolutii. Oamenii isi cer drepturile, manevrati sau nemanevrati de "agenturile straine"...

Tavalugul istoriei insa poate sterge istoria. Din pacate, multe vestigii arheologice din Cairo, Egipt, pot fi in pericol, din cauza evenimentelor din aceasta tara. Sa speram ca vor ramane neatinse...

"Daca Muzeul Egiptean din Cairo este in siguranta, atunci si Egiptul este in siguranta", a scris joi, pe pagina sa web, nou numitul ministrul egiptean al Antichitatilor, Miriam Seco. Cu toate acestea, in Egiptul acestor zile nimic nu este sigur, iar muzeul este in prima linie a frontului  luptei dintre manifestanţii anti-guvernamentali şi cei loiali preşedintelui Hosni Mubarak.

Ce la fel de protecţie poate fi asigurata sit-urilor arheologice din Egipt? Ca în orice revoltă populară, zvonurile zboara mai repede decât pietrele şi gloanţele. Arheologii locali şi străini se anunta reciproc, in fiecare zi, despre situatia acestor site-uri. Se aude ca diverse sit-uri au fost jefuite, dar nimic nu este sigur. Declaraţiile oficiale spun că doar două obiective de patrimoniu au fost avariate: Muzeul Cairo şi Quntara în Sinai.

"În Quntara, hoţii au pătruns în depozit, dar au fost recuperate mai târziu 288 statui.". "Credem că nimic altceva nu lipseşte. Hotii au patruns in Muzeul Cairo vineri, 28 ianuarie, deteriorarand mai multe artefacte, inclusiv o statuie din lemn din mormantul lui Tutankamon (?) şi au fost decapitate două mumii. De asemenea, s-a confirmat ca tot ce a fost deteriorat poate fi restaurat şi că armata şi alte forţe de securitate protejeaza acum muzeul.

Exista informaţii despre daune la alte sit-uri din întreaga ţară, cu toate acestea, procentul nu este mare, deoarece multe echipe arheologice sunt in pauza de lucrari şi numai inspectorii locali sunt în apropiere.

"Am fost în contact cu cei care au grija de Muzeul din Cairo şi multi au dormit acolo noaptea. Armata se află afara, dar ingrijitorii stau si ei in muzeu pentru a proteja antichitatile. In Luxor au existat avertismente pe 29-30 ianuarie cu privire la posibile jafuri armate, astfel încât arheologii egipteni, care locuiesc pe malul de Est, au traversat râul ca sa stea de pază cu bâte şi orice alte arme albe disponibile, pentru a proteja obiectivul arheologic. Multumesc divinitatii ca nu au existat astfel de atacuri. "

Seco a spus că trebuie protejata munca echipei din Medinet Habu - un pământ sfânt unde se crede ca au fost ascunsi primii patru zei din mitologia egipteană primitivă . De asemenea, trebuie protejate săpăturile la templul Tutmose III din Luxor. O echipa franceză lucreaza inca la Karnak (un vast complex de temple dedicate în principal zeului Amun ) şi o echipă poloneză continuă săpăturile de la Deir el Bahri (locul unui complex templu şi palat construit de Hatshepsut în secolul 15 î.Hr.)

Singurul sit care a avut o intarziere in asigurarea securitatii este sit-ul funerar din Saqqara, unde a existat un decalaj de 36 de ore înainte ca armata sa se pozitioneze în jurul site-ului. Hawass insistă asupra faptului că nu a avut loc jafuri. Unele lacate de la morminte au fost rupte, dar intrusii nu au cauzat nici un prejudiciu, nici din interior nu a fost furat nimic. "Dacă s-ar fi întâmplat ceva, ar fi fost un dezastru", a spus el.

Mai multi arheologi de la Saqqara, care au solicitat anonimatul, au confirmat această evaluare. Dar au adăugat că spatiile de depozitare au fost jefuite, ceea ce Consiliul Suprem al Antichităţilor a negat. S-a cerut evaluarea prejudiciului la sit sub protectia armatei, deoarece ar putea fi jefuitori înarmaţi. Sit-ul este acum închis pentru public.

Un arheolog de la misiunea franceză, care lucrează la Saqqara şi a fost si în Cairo, a spus: "Am auzit o mulţime de poveşti create de acest conflict din Egipt şi multe articole citite pe internet sunt greşite. Multi au spus ca sit-ul meu de la sud Saqqara a fost distrus, dar, în realitate, doar două corturi au fost distruse. Trebuie doar sa asteptam si sa vedem ce se va intampla, deoarece acum avem ordin sa stam departe de sit. Duminică, jefuitorii au fost fotografiaţi de catre inspectori, care au fost foarte curajosi. Jafurile din Saqqara nu reprezinta ceva nou, dar înainte ca armata sa soseasca, sit-ul fusese lasat nepăzit. "

Egiptul va suferi probabil multe schimbari in urmatoarele luni. Din punct de vedere politic, este greu sa ghicesti viitorul unei tari. Arheologic, va trebui să asteptam pentru echipele de cercetare să-şi reia munca, înainte de a sti exact care sunt daunele sit-urilor arheologice. Sa speram ca aceste extraordinare vestigii si artefacte, celebre in  intreaga lume, vor ramane neatinse si intacte, pentru a putea fi admirate si studiate si de cei care nu le-au vazut inca.

Articol in premiera in Romania oferit de hartacomorii.blogspot.com ( sursa: http://www.archaeology.org/news/articles/cairo.html )

Update Video:

Comoara uriasilor din satul Berindu, Cluj

Aproape toate satele, comunele sau orasele din Ardeal au legende, transmise din generatie in generatie, povesti care amintesc despre comori nebanuite, ascunse în locuri greu accesibile, de către aşa-zişii „uriaşi”, soldaţi ai triburilor nomade despre care se spune au cutreierat multă vreme aceste părţi ale ţării.

Dintre poveştile bătrânilor ardeleni, cea a comorii din satului clujean Berindu este cu adevărat extraordinara. Ea aduce în prim-plan aventura a doi oameni obişnuţi, care s-au tranformat în vânători de aur sub influenţa unei femei care pretindea că are puteri paranormale.

Berindu este un sat obişnuit, aflat la 31 de km de Cluj-Napoca, pe drumul spre Zalău. Oamenii de aici, ţărani gospodari cum găseşti în tot Ardealul, îşi trăiesc viaţa muncind pământul şi crescând animale. Aparent nimic nu deosebeşte mica localitate de alte zeci de aşezări asemenea ei, care împânzesc dealurile Clujului. Dar o întâmplare neobişnuită, cu iz de aventură şi supranatural petrecută înainte de cel de-al doilea război mondial, a scos din anonimat mica localitate ardeleană. Evenimentul este surprins în monografia satului Berindu.

Potrivit tradiţiilor păstrate în localitate, în punctul numit Şantul Grecii ar fi fost îngropată o comoara a „grecilor” sau a „uriaşilor”. „Comoara se zice că au îngropat-o oamenii din vechime. Este un răzor mare acolo şi pe strunga aia o venit grecii şi o fost oareceva urieşi acolo. Şi când o vinit năvălirea barbarilor, aia or dispărut şi se zice că acolo s-or îngropat banii uriaşilor. Aveau intrare printre pereţii aia, pe unde e acuma Şanţul Grecii. De către Cristorel îi intrarea, şi către Băbuţ îi ieşirea. Şi mai mulţi oameni or visat că acolo ar fi averi, şi s-or dus acolo şi-o săpat”, se povesteşte în monografia amintită.

Astfel de istorioare pot fi auzite de la aproape orice bătrân al Berindului. În anii '30, aceste descrieri ale locului comorii au stimulat chiar imaginaţia unor intelectuali locali, care au dat peste cap viaţa liniştită a Berindului prin organizarea unui adevărat şantier arheologic în căutarea comorii. În scenă a intrat şi un aşa-zis medium, care indica săpătorilor locul comorii. Aventura este relatată pe larg într-o monografie a satului mai veche. Principalul protagonist al acestei aventuri a fost învăţătorul satului, care a predat aici prin anii 1930. Acest învăţător era un adept al experimentărilor cu şedinte oculte de spiritism, pe care le studia în colaborare cu preotul satului.
Ei au acţionat „în temeiul unor ştiri culese din popor, din care s-ar deduce că în Şantul Grecii s-ar găsi comori îngropate în pivniţele subterane rămase acolo încă de la turci, de pe timpul când armata lor a înaintat prin Ardeal spre a ajunge în Ungaria".

Echipa condusă de către cei doi intelectuali ai satului era îndrumată de către "o femeie pe care au adus-o dânşii de la Cluj, în calitate de „medium”, prin care, la chemarea lor cu metode spiritiste a unor spirite dorite, acele spirite le vor spune prin gura acestui (...) medium încotro să sape".
Toată vara anului 1931, voluntari şi muncitori angajaţi deopotrivă au săpat întregi galerii subterane. "În câte zile săpau, de atâtea ori îi îndrumau cu săpăturile în alte direcţii. În felul acesta, au săpat mai multe văgăuni întortocheate fără să găsească nimic, cheltuind bani mulţi şi material lemnos de legătură, precum şi timp pierdut, dar mai ales prestigiu în faţa sătenilor", povesteşte monografistul, care a fost şi martor ocular la cele întâmplate.
"Individa (...) glasuia în numele unor spirite ale celor mai însemnate foste personalităţi pe când erau în viaţă, ca de exemplu: spiritul lui Avram Iancu, Napoleon, Tudor Vladimirescu etc., considerate spirite bune ce dau îndrumari la ţintă, zic în numele acestor spirite sfătuia pe aceşti oameni creduli încotro să sape, precum şi distanţa ce trebuia săpata în ziua respectivă", mai relatează monografia.

După doi ani de săpături zadarnice, cei doi aventurieri intelectuali au renunţat la căutări. Dar ce s-a intamplat cu cei doi căutători de comori ai satului, învăţătorul şi popa ?

Profesorul şi-a cerut transferul de la şcoala din Berindu. După cum dascălul s-a mutat imediat din sat pentru a scăpa de ruşinea planului nebunesc pe care l-a avut, nici preotul satului din perioada interbelică nu şi-a lăsat, se pare, urmaşii pe meleagurile Berindului. "A plecat de la noi preotul, a plecat în Baciu. Aici nu are alte rude. Nu s-a mai auzit de el", a povestit o localnica. Ea îşi aminteşte de săpăturile din Pădurea Grecii: "Ştim că au săpat oamenii acolo. Unul a găsit nişte trepţi (trepte – n.r.) frumoase de piatră pe care le-a dus acasă. A pus un par ca să menţină deschisă gaura, însă a doua zi parul a dispărut. Apoi i-a fost frică să mai sape, dar trepţile le mai are", ne-a istorisit bătrâna.

Pentru a ajunge însă la locul cu pricina trebuie un ghid. Locul comorii se află ascuns adânc în pădurea Grecii. "Acolo s-au ascuns nemţii de armata rusă. Când eram copil intram pe burtă pe o gaură îngustă şi după câţiva metri puteam să stau în picioare. Dacă aruncam o piatră în partea dinspre deal nu se auzea nimic, aşa de înalt era", spunea un localnic. Se intelege clar de ce locul era folosit pentru ascunzătoare: se afla în inima unei păduri dese, fără cărări, camuflat de arbori înalţi şi verdeaţă. Groapa unde s-au început săpăturile era uriaşă. Văzuţi de pe buza gropii, oamenii sunt nişte furnici. Dimensiunile acesteia ne spun multe despre pasiunea pusă de cei doi aventurieri în urmărirea visului lor.

Aparent, locanicii nu mai sunt interesati de comoara. Şi totuşi, în treacăt, unii spun: „Acolo,în Pădurea Grecii, ar merita să se facă nişte săpături ca lumea...".

Pentru mai multe informatii cititi articolul original si complet, direct de la sursa : http://clujeanul.gandul.info/saptamanal/comoara-ascunsa-de-la-berindu-2639886

Piramide subterane stravechi, in jungla amazoniana

Tumulii impresionanti de înmormântare, cu camerele lor subterane acoperite cu multe straturi de pamant si de istorie, au fost mult timp o trăsătură distinctivă a descoperirilor de pe coasta arida din Peru. Dar astazi va prezentam pe site-ul nostru Harta Comorii, in premiera in Romania, o descoperire senzationala, demna de eroul Indiana Jones!

Descoperirea a două complexe vechi tip piramidă, în apropierea oraşului Jaen, pe marginea de vest a şesului Amazonului, arată că arhitectura monumentala a piramidelor era răspândita în Anzi si în jungla cu mii de ani înainte de sosirea spaniolilor pe aceste taramuri. Cu foarte mult timp inainte de a calca cotropitorii europeni pe acest continent, cea mai mare dintre piramide, cu o baza de peste 4000 de metri patrati, fusese acoperita de vegetatie, de pamant si de timp, incat apartinea deja subteranului. Pana cand un cunoscut cercetator a scos la lumina, dupa mii de ani, dovezi de construcţie la scară largă : ziduri groase de până la trei metri, rampe şi semne de constructii in faze succesive, care se intind pe o perioada de cel puţin 2.800 ani ! Stim, pare de domeniul fantasticului, dar este una dintre cele mai importante descopeiriri arheologice ale anului 2010 !

Piramida descoperita in Peru, intr-o faza avansata a dezgroparii

"Arheologii care au descoperit monumentala arhitectura din Peru nu cautasera niciodată în junglă, fiindca credeau ca acolo nu exista asa ceva. Această descoperire a noastra arată că s-au inselat", spune cercetatorul Olivera. "Pentru a construi aceste structuri, oamenii trebuie să fi avut cunoştinţe de inginerie şi proiectare, dar şi o forţă mare si stabila de muncă. Pana acum, noi credeam ca acesti antici au trăit în bordeie din trunchiuri de copaci şi frunze."

Scheletul descoperit in piramidă

În acelaşi timp, in piramida a găsit mormântul unui personaj din înalta societate a acelor vremuri. Acesta fusese inmormantat în jurul anului 800 î.Hr., iar trupul fusese acoperit cu scoici si cochilii de melci. Acesta fusese probabil un preot vindecator, spune Olivera. Scoici marine s-au găsit si într-un alt mormânt din apropiere, marturie a relaţiilor comerciale dintre locuitorii de pe coasta, prin Anzi, cu cei din junglă.

Drumul prin jungla catre Jaen, spre locul descoperirii piramidei

Oricum, uluitoarea descoperire, datorita arhitecturii sofisticate, sugerează că a existat o civilizatie misterioasa, destul de dezvoltata tehnologic pentru acea perioada, cu mult inainte de civilizatiile cunoscute pana acum de catre cercetatori.

La inceputul lucrarilor, cand piramida abia incepuse sa fie dezgropata

Nu s-au precizat inca daca au fost gasite si alte comori, artefacte de aur sau pietre pretioase, in aceasta piramida subterata, dar cu siguranta ca o asemenea constructie, care a necesitat , la realizarea ei, un mare consum de resurse si forta de munca, adapostete asemenea bogatii arheologice, ca de altfel toate constructiile de acest gen. O sa revenim cu mai multe detalii, cand vor fi publicate in revistele sau pe site-urile de specialitate din strainatate.

Denominatiile monedelor romane sau ce se cumpara cu un aureus, denar sau sestert ?

Chiar si in era televiziunii, radioului si internetului, a gasi unele informatii despre diverse momente ale Imperiului Roman nu este intotdeauna usor. Sa luam ca exemplu urmatoarea intrebare: Ce se putea cumpara in anul 1 dupa Hristos, cu  cativa denari ? Cam grea intrebarea, stiu... Am gasit totusi cateva informatii pe care le-am concluzionat ( sper ca nu cu multe greseli, intrucat in multe surse denarii erau confundati cu moneda as ), preturi pe care vi le prezint in exemplele de mai jos, in acest articol in premiera in Romania.

Denari romani ( din diverse perioade ale secolului I-II dupa Hristos )

Cursul de schimb

De exemplu

1 Aureus = 25 Denari
1 Denar  =   4 Sesterti
1 Sestert =  2 Dupondii
1 Dupondius = 2 Cupru AS

Sau alt exemplu din acea perioada: 1 aureus = 25 denari de argint = 50 quinari de argint =100 sesterti de bronz = 200 dupondii de bronz = 400 as de cupru

Preturi la inceputul sec. I - II dupa Hristos 

Preturile nu sunt exacte, intrucat inflatia isi facea simtita prezenta de-a lungul secolelor. Oricum, viata era foarte grea pentru saraci sau pentru cei care nu aveau de munca, preturile fiind destul de mari, daca am face comparatie cu preturile din ziua de astazi. Probabil nici metalele pretioase nu aveau in sine mare valoare, mai ales argintul. Oricum, aceste preturi pot parea mult diferite fata de preturile existente in prezent, dar sa nu uitam ca anumite produse erau foarte rare, nu exista industria de astazi, iar anumite meserii erau foarte apreciate ( nu orice om era educat sa fie pictor de exemplu ) :

Imbracaminte si incaltaminte
O pereche de incaltaminte la moda = 9 denari
O pereche de incaltaminte model senatorial = 6 denari
O pereche de incaltaminte standard, pentru femei = 3-4 denari
O jumatate de kilogram de matase alba = aproape 1 denar
O jumătate de kilogram de mătase mov autentica = 9 denari

Angajari
Un secretar = 15 denari pe luna
O persoana care citea = 12 denari pe luna (probabil un fel de abonament, cateva ore pe zi)
Un mesager = 9 denari pe luna (probabil un fel de abonament)
Un Haruspex (ghicitor sau ghicitoare ) = 10 denari pe luna (probabil un fel de abonament)
Un soldat legionar, folosit ca garda de corp privata  = 20 denari pe luna plus mancare
Un Praetorian, folosit ca si garda de corp profesionista = 60 denari pe luna plus mancare
Un Centurion ( soldat profesionist din legiuni ) = 300 de denari pe luna
Lucrator la munca in ferma = 25 denari pe luna plus mancare
Zugrav si decorator, care prepara si vopselele cu tehnica sa, secreta probabil pentru cei din afara breslei) = 75 denari pe luna, plus mancare
Pictor sau sculptor = 160 denari pe luna, plus mancare
Caraus cu camila sau magarul = 25 denari pe luna
Taxa anuala pentru profesori generalist = 180 denari
Taxa lunara pentru profesor meditatii in  particular, per elev, invatamant elementar = 50 denari
Grammaticus (limba latina sau greaca si literatura, geometrie, meditatii in  particluar), per student, lunar = 200 denari
Baiat insotitor pentru baie, pentru a ajuta la spalat = un sfert de denar pentru ajutor la fiecare 2 insotiri

Alimente
O jumatate de litru de vin Falernian, de cea mai buna calitate = aproape 2 denari
O amfora de vin obisnuit = 4-5 denari
8 kilograme de struguri de masa = 1 denar
O masura de carne = 6-7 denari
O masura de fasole = 6-7 denari
O halba de ulei de masline proaspat = 2 denari si jumatate
O halba de miere de cea mai buna calitate = 2 denari si jumatate
1 kilogram de carne de porc =  aproape 1 denar
2 kilograme de carne de vita = 1 denar
2 kilograme de peste de apa dulce =  1 denar
1 modius de grau ( aproximativ 9 litri, ca volum ) = 6 denari
1 modius de orz ( aproximativ 9 litri, ca volum ) = aproape 4 denari
1 sextarius ( aprox. 600 mililitri ) de condiment sarat = o jumatate de denar
1 sextarius ( aprox. 600 mililitri ) de vin bun = aproape 2 denari
1 modius ( aproximativ 9 litri, ca volum ) de sare = 6 denari

Sclavi
O fata frumoasa, tanara, sclava pentru placeri = 2000 - 6000 denari
Un sclav obisnuit = 500-1500 denari
O sclava care stia sa cante = 4000 denari
Un sclav priceput la munca in podgorie = 2000 denari

Tunelul catre mormantul lui Hecatomnus si comoara disparuta

Asa cum va promiteam la sfarsitul anului trecut, in articolul dedicat celor mai mari descoperiri arheologice din anul 2010, va vom prezenta mai pe larg toate aceste dezvaluiri senzationale. Dar sa incepem cu inceputul,  adica cu descoperirea mormantului lui Hecatomnus, in Milas, Turcia, prezentandu-va astfel un nou articol in premiera in Romania.

Totul a inceput cand autorităţile turce au arestat cativa cautatori de comori,suspectati ca ar fi sapat un tunel sub un sit arheologic, sit datat ca apartinand antichitatii. Cautatorii sapasera tunelul pe ascuns, incercand sa ajunga sub templul lui Zeus, care se afla situat în apropierea oraşului Milas. Toate sapaturile galeriei au fost efectuate in secret, pornind din interiorul unei locuinte private aflata in aproprierea templului, deci nimeni nu banuia nimic de lucrarile efectuate de acestia. Norocul a lovit din plin cautatorii, care probabil erau oricum aproape siguri de existenta unei comori sub templu: au gasit camera mortuara a lui Hecatomnus !

Oamenii de ştiinţă sunt de parere că acesta este mormântul lui Hecatomnus, din secolul al IV-lea inainte de Hristos, domnitor al Cariei, un regat care era situat undeva in sud-vestul Turciei de astazi. Hecatomnus fusese tatăl lui Mausolus, care a fost înmormântat în Mausoleul din Halicarnas, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice ( inclusiv cuvantul de mausoleu se crede ca provine de la numele lui Mausolus ) .

O statuie a Mausolus, expusa la British Museum pare să aibă o asemănare de familie cu personajul bărbos reprezentat pe sarcofag.

Dar sa revenim la cautatorii de comori. Cand au descoperit camera, au vazut ca peretii mormantului erau decoratii cu fresce colorate. Deodata, au vazut in camera subterana un personaj barbos ! Cand s-au utat mai atent , era doar silueta in basorelief a unui om,  sculptata pe un sarcofag din marmura, probabil sarcofagul lui  Hecatomnus.

Dupa spaima initiala, se crede ca au luat tot ce au gasit pe rafturile de pe pereti si din restul camerei subterane si s-au intors prin tunel, probabil de mai multe ori, pana au transportat intreaga comoara inapoi in casa din vecinatate.Potrivit jurnalistului Özgen Acar, care urmarea de zeci de ani comerţul ilicit cu antichităţi din Turcia, cautatorii au intrat probabil in mormântul descoperit,  în primăvara anului 2008 şi de atunci erau în căutarea unui cumpărător si pentru sarcofagul gasit. Poliţia insa a aflat de aceasta posibila descoperire si a arestat 10 suspecti, într-un raid din august 2010. Cinci dintre inculpaţii au ramas in arest preventiv, pana la hotararea sentintei, acestia fiind banuiti ca fusesera cei care golisera camera de comori, pe care le vandusera apoi pe piata neagra.

ziaristul Özgen Acar crede că desi echipamentele de foraj folosite pentru a sapa tunelul catre mormantul lui Hecatomnus au fost sofisticate, cautatorii de comori nu au fost profesionişti. "Ei nu au avut nici o experienţă", spune Acar. "Au fost doar niste simpli localnici." Dar ministrul culturii din Turcia, Ertugrul Gunay, este de alta parere. "Aceasta nu a fost o vanatoare de comori obişnuita. Au fost foarte bine organizati. Este evident că au primit ajutor economic şi ştiinţific", a declarat acesta catre Anatolia News Agency, adăugând că Turcia va investiga conexiunile suspectilor cu eventuale persoane din strainatate.

Din cauza ca ancheta poliţiei este în curs de desfăşurare, detaliile despre descoperire sunt încă incomplete. Dar, fara îndoială, mormântul descoperit de cautatorii de comori este de o mare importanţă pentru înţelegerea artei si maiestriei mesterilor sculptori din Carian, cei care probabil participasera si la realizarea Mausoleului din Halicarnas. Creat de către cei mai buni arhitecti si sculptori de atunci, o parte din Mausoleul Halicarnas a rezistat pana in secolul al XV-lea.

Mausoleul din Halicarnas

Ce detector de metale sa cumpar ?

Ce detector de metale sa cumpar ? Pare o intrebare simpla, dar de fapt are un raspuns greu de dat in mod corect, mai ales pentru un incepator, debutant in acest hobby.

Ce intrebari isi pune posibilul cumparator al unui detector de metale ? Pai sa ne imaginam....

- Sa cumpar un detector de metale de la o firma din Romania sau din strainatate ?

- Sa cumpar de pe internet sau sa merg direct la magazin pentru teste? Dar cum o sa testez acest detector ?

- Oare detectorul pe care l-am ales este performant, este stabil in functionare, are o detectie in adancime la fel de buna ca cea prezentata in oferta pe care am vazut-o ? Are o discriminare corecta?

- Este greu de utilizat acest model de detector de metale?

- Este original sau o copie chinezeasca ? Sau nu este nici o diferenta?

- As putea sa cumpar la aceeasi bani un detector mai bun ?

- Ce firma producatoare de detectoare e mai buna ? Parca am auzit ceva despre Fisher, Garret Metal Detectors, MineLab Detectors, Tesoro, Whites Metal Detectors... Sau mai sunt si altele ?

- Sa cumpar un detector ieftin sau unul foarte scump ? Cu ce ma ajuta daca e mai scump ? Ce dezavantaje am daca e mai ieftin ?

- Pe ce principii de functionare ar fi mai bine sa cumpar acel detector ?

Of... cate intrebari...

Sunt sigur ca acestea sunt doar o parte din intrebarile pe care si le pune un posibil cumparator de detectoare de metale. Mai sunt desigur si altele. Si da, nu am un raspuns perfect. Nimeni nu are. Dar fiecare cautator de comori are cel putin o mica experienta cu detectoarele de metale, poate unii cititori ai site-ului nostru au chiar o vasta experienta. De ce sa nu dam fiecare cate un mic sfat, mai jos, la comentarii, pentru un model de detector care v-a placut si pe care l-ati incercat ? O parere a unuia, o ideea a altuia, cu siguranta ca pana la urma raspunsul corect se va contura. Poate raspunsul final, care va fi concluzionat, vă va surprinde atat pe dumeavoastra, cititorului, cat si pe noi, cei care administram acest site dedicat cautatorilor de comori.

Deci, sa raspundem la intrebare, la comentariile acestui articol:

CE DETECTOR DE METALE SA CUMPĂR ? 

Comorile de la Pompei, ingropate sub cenusa vulcanului

Cine nu a auzit de Pompei ? Un loc al dezastrului, dar si un loc al bogatiei si bunastarii. Un loc unde cu siguranta stau ascunse mii de comori ale romanilor, acoperite de pamant amestecat cu cenusa.

La 24 august 79, după secole în care s-a aflat în stare latentă, vulcanul Vezuviu erupe în sudul Italiei de astăzi, devastând prosperele orașe romane Pompeii și Herculaneum și ucigând mii de persoane. Orașele, acoperite de un strat gros de material vulcanic și noroi, nu au fost reconstruite niciodată și au fost uitate în cursul istoriei. În secolul XVIII, Pompeii și Herculaneum au fost redescoperite și excavate, aducând probe arheologice fără precedent despre viața de zi cu zi a civilizației antice.

Orasele antice Pompeii și Herculaneum se găseau în apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, în Golful Neapole. În vremea Imperiului Roman timpuriu, în Pompeii trăiau 20.000 de oameni, printre care negustori, meșteșugari și fermieri care exploatau solul bogat al regiunii, cultivând viță de vie și pomi fructiferi. Nimeni nu bănuia că fertilul pământ negru reprezentă de fapt rămășițe ale erupțiilor anterioare ale Vezuviului.

Herculaneum a fost un oraș în care au locuit 5.000 de oameni. A fost și o destinație de vacanță preferată a romanilor bogați. Denumit după eroul mitologic Hercule, Herculaneum găzduia vile opulente și băi romane grandioase. Obiectele folosite la practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum și un bordel descoperit la Pompeii atestă natura decadentă a celor două orașe. În apropiere se găseau și comunități mai mici, cum ar fi liniștitul orășel Stabiae.

La prânz, în ziua de 24 august, anul 79, această prosperitate a luat sfârșit, atunci când vârful Vezuviului a explodat, propulsând în stratosferă un nor de cenușă în formă de ciupercă. În următoarele 12 ore, cenușa vulcanică și pucioasa au invadat orașul, obligându-i pe locuitori să fugă speriați. Aproximativ 2.000 de oameni au rămas la Pompeii, ascunși în pivnițe sau în structuri din piatră, așteptând sfârșitul erupției.

Un vânt din vest a protejat orașul Herculaneum de faza inițială a erupției, însă un nor gigantic de cenusă încinsă și de gaz a coborât pe panta vestică a Vezuviului, înconjurând orașul și omorându-i pe cei care au rămas acolo. Acest nor mortal a fost urmat de un șuvoi de noroi vulcanici și piatră, care a îngropat orașul. Oamenii care au rămas la Pompeii au fost uciși în dimineața zilei de 25 august, când un nor de gaz toxic a ajuns în oraș, sufocându-i pe cei care nu au fugit. A urmat un șuvoi de rocă și cenușă, care a facut ca acoperișurile și zidurile să se prăbușească, îngropându-i astfel pe cei morți.

O mare parte din ceea ce cunoaștem despre această erupție provine dintr-o relatare a lui Plinius cel tânăr, care locuia în vestul Golfului Neapole atunci când a explodat Vezuviul. În două scrisori adresate istoricului Tacitus, a povestit despre modul în care “oamenii își acopereau capul cu pernele, singura apărare împotriva unei ploi de piatră” și despre cum “un nor negru și înfricoșător, încărcat de materie combustibilă avansa spre oraș. Unii își deplângeau propria soartă. Alții se rugau să moară.”

Plinius, în vârstă de doar 17 ani la vremea respectivă, a scăpat din această catastrofă, ulterior devenind un cunoscut scriitor și administrator roman. Unchiul său, Plinius cel bătrân, a fost mai puțin norocos. Plinius cel bătrân, un biolog de renume, la vremea erupției era comandantul flotei romane în Golful Neapole. După ce Vezuviul a explodat, el și-a îndreptat bărcile spre Stabiae, pentru a investiga erupția și pentru a-i îmbărbăta pe locuitorii înspăimântați. După ce a ajuns la țărm, a murit din cauza gazelor toxice.

Potrivit relatării lui Plinius cel tânăr, erupția a durat 18 ore. Pompeii a fost îngropat sub un strat de 5 metri de cenușă, iar coasta a suferit modificări majore. Herculaneum a fost îngropat sub aproape 20 de metri de noroi și material vulcanic. Unii locuitori ai orașului Pompeii s-au întors ulterior pentru a-și scoate casele distruse de sub stratul de cenușă și pentru a-și salva bunurile de valoare, însă adevărate comori au ramas acolo și au fost uitate.

În secolul XVIII, un săpător de fântâni a scos la suprafață, în locul unde s-a gasit orașul Herculaneum, o statuie de marmură. Administrația locală a excavat alte valoroase obiecte de artă, însă proiectul a fost abandonat. In 1748, un fermier a descoperit sub via sa urme ale orașului Pompeii. De atunci, excavările au continuat aproape fără întrerupere până în prezent. În 1927, guvernul italian a continuat excavările la Herculaneum, recuperând numeroase opere de artă: statui de marmură și de bronz și picturi de mare valoare.

La Pompeii au fost descoperite rămășițele a 2.000 de bărbați, femei și copii. După ce au murit asfixiați, cadavrele lor au fost acoperite de cenușă, care a întărit și păstrat conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele s-au descompus, lăsând în urmă un soi de mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spațiile goale cu ghips, relevând în detaliu pozițiile în care au murit victimele vulcanului. Și restul orașului pare a fi conservat în urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vieții de zi cu zi în Pompeii sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca și statuile și frescele. Abia în 1982 au fost descoperite la Herculaneum primele rămășițe umane. Sutele de schelete descoperite poartă urmele care atestă moartea oribilă de care au avut parte.

Arheologii italieni au descoperit la Pompei, ingropat in cenusa vulcanica, un serviciu de masa din argint masiv. Acesta fusese acoperit de cenusa in timpul eruptiei vulcanului Vezuviu, care a avut loc in anul 79 d. Hr.

Comoara, care a fost descoperita in timpul unor sapaturi din anul 2005(?), care urmau sa mareasca soseaua din vecinatatea sitului, cantareste patru kilograme. Aceasta este compusa din nici mai mult nici mai putin de 20 de piese: patru farfurii mici, patru mari, patru cupe mici si patru cupe mari, un vas, o lingura si doua alte vase cu manere.

"Tezaurul a fost pus cu mare grija intr-un cos de rachita de catre cineva care incerca sa scape de eruptia vulcanului. Cred ca fugarii sau fugarul a pierdut o gramada de vreme sa impacheteze serviciul de argint, pe care nu voia sa-l strice in timpul transportului" a declarat arheologul Marisa Mastroroberto, care a condus operatiunile de recuperare a pieselor. Se pare ca in final, proprietarul comorii nu a avut incotro si a trebuit sa o ascunda in ceea ce se pare ca ar fi fost o camera dintr-o casa in constructie sau o latrina, situata la 600 de metri de zidurile exterioare ale orasului Pompei.

Casa unde a fost ascunsa comoara se afla pe drumul care era singura ruta de scapare din calea vulcanului.

"Cativa fugari si-au ascuns bunurile in acea camera. Am mai descoperit aici diverse obiecte, dintre care unele de stricta necesitate, alimente si plosti de apa", a mai declarat Mastroroberto.

Proprietarul a ascuns serviciul de argint cu intentia clara de a-l recupera mai tarziu, dupa ce eruptia ar fi incetat. Din pacate, aceasta a fost recuperata doua mii de ani mai tarziu.

Cinci ani a durat pana ce echipa de arheologi a reusit sa dezgroape si sa restaureze complet serviciul de argint, operatiunile fiind numite de acestia ca "micro-sapaturi".

Expertii sunt de parere ca aceasta comoara a apartinut unei familii careia ii placea sa-si etaleze bunastarea, iar grija cu care a fost impachetat si pus in cosul de rachita indica faptul ca acesta era foarte valoros, fiind un soi de simbol al statutului proprietarilor in Pompei.

Insa se pare ca aceasta comoara nu a adus noroc proprietarilor sai. Potrivit arheologului Pietro Giovanni Guzzo, acestia au murit cu siguranta in timpul eruptiei. Intr-adevar, arheologii au descoperit, la doar cativa metri distanta de locul unde fusese ascunsa comoara, mai multe schelete umane. Totusi, exista posibilitatea ca proprietarii sa fi supravietuit totusi, si sa nu se mai fi intors dupa comoara, este de parere Guzzo, care adauga ca, pana acum, s-au gasit doua mii de trupuri ingropate de eruptia vulcanului, insa ca populatia Pompeiului avea 15.000 de oameni, astfel ca multi au reusit sa scape probabil.

Comoara a fost expusa la Muzeul National de Arheologie din Napoli.

Comoara imensa gasita cu detectorul de metale - Partea a 2-a

Continuam articolul Comoara imensa gasita cu detectorul de metale , oferindu-va o serie de noi imagini ale comorii, pe care le puteti vizona in cateva filmari puse la dispozitie de National Geographic Channel, care prezinta detalii despre cum a fost descoperit aurul și despre atenția mondială pe care a primit-o până în prezent.

Descoperirea este una fără precedent, a apreciat arheologul Kevin Leahy. Terry ( somer ) a găsit ea mai mare comoară anglo-saxonă: o mie cinci sute de obiecte, din secolul al şaptelea. În total, cinci kilograme de aur şi două kilograme şi jumătate de argint. Majoritatea sunt accesorii pentru săbii, ceea ce e incredibil.



De asemenea, sunt obiecte de aur cu gravuri, care nu înţelegem exact ce sunt, un fel de şerpi mici din aur, explică arheologul.



Povestea tezaurului anglo-saxon incită căutătorii de comori ai zilelor noastre. Sa urmarim un interviu cu cel care a gasit comoara.



Un interviu cu proprietarul pământului unde a fost găsită comoara.



În noiembrie 2009, comoara a fost evaluată la 3,3 milioane de lire sterline de către experți. Art Fund a inițiat și susținut cu succes un apel public de strângere a fondurilor necesare salvării pentru posteritate a tezaurului. Suma stabilită a fost atinsă pe 23 martie 2010. Tezaurul se află acum în coproprietatea Birmingham Museums & Art Gallery și Potteries Museums & Art Gallery din Stoke.

Pentru descoperitor, găsirea tezaurului a însemnat o schimbare radicală în viața sa. Pentru arheologi, doar începutul unei lungi călătorii și eforturi menite să descifreze misterele ce înconjoară această colecție de metal prețios.

Sper sa reusiti sa vedeti documentarul complet pe National Geographic Romania, daca veti avea ocazia.

Atlantida din Romania - Insula scufundata Ada Kaleh

Cu siguranta generatiile mai vechi isi mai aduc aminte de insula Ada Kaleh, o adevarata comoara istorica, cu vestigii de arhitectura si arheologice de mare insemnatate, acum acoperite de apele Dunarii. Probabil insula Ada Kaleh reprezinta astfel un loc de ascundere a multor relicve si de ce nu, poate chiar comori, o mica Atlantida plina de pitoresc a Romaniei. Am facut analogia cu Atlantida, pentru ca sunt convins ca multi din cei nascuti dupa Revolutia din 1989 nu au auzit de aceasta insula sau nu ii cunosc locatia ori o considera o simpla legenda.

Insula Ada Kaleh, ilustrata din 1909



Insula Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreață) se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7km lungime și circa 500m lățime.



Insula Ada Kaleh


Constructia barajului Hidrocentralei Portile de Fier 1 a ridicat nivelul apelor Dunarii, care au acoperit insula. Astfel, insula este neaccesibila cautatorilor si arheologilor, poate doar scafandri profesionisti daca ar fi.

Insula Ada Kaleh, inainte cu putin timp de a fi acoperita de apele Dunarii



Insula Ada Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit datorită prețurilor scazute (fiind scutită de impozit), dar si pentru locul unde se puteau cumpara delicatese turcești, bijuterii, cafea și tutun de calitate.

O cafea turceasca originala servita la o terasa din Ada Kaleh

Imi aduc aminte cum negustorii strigau "Rahat!", iar de aici cuvantul a fost preluat in limba romana pentru a denumi obisnuitul sortiment de dulciuri jeleu, originar din Turcia, făcut din zahăr, arome alimentare și amidon. În țara de origine, acest produs este cunoscut sub numele de lokum sau (arhaic) ca rahat lokum, fiind un produs foarte popular în tot spațiul balcanic. Insa insula Ada Kaleh a fost renumită și pentru trandafirii sai ( crescuti in mod decorativ, nu productie in masa ) și comercializarea uleiului sau a parfumului din acestia, probabil importat, dupa cum ne-a precizat un cititor al site-ului nostru.

Rahat turcesc produs chiar de un cofetar din Ada Kaleh, pe insula

Desi regimul comunist s-a laudat ca va stramuta toate vestigii arhitecturale si istorice de pe Insula Ada Kaleh, inainte de a fi acoperite de apele Dunarii, nu avem cunostiinta unde au fost amplasate sau daca proiectul a fost finalizat cu adevarat sau a ramas la stagiu de cariera de bolovani. Oricum, proiectul se referea probabil doar la constructiile de suprafata, la cetate in sine, nu si la posibilele comori arheologice ascunse in pamant.

O mica parte din vestigiile istorice de pe insula Ada Kaleh

In continuarea va prezentam un doua filme documentare din acea perioada, pe care l-am gasit pe Youtube, filme de arhiva despre comorile istorice si culturale din Insula Ada Kaleh si despre modul cum acele vestigii au fost "mutate" cu barosul si tarnacopul. Speram ca aceste doua documentare sa ramana postate pe Youtube pentru mult timp.

Film documentar 1



Film documentar 2

Later edit: Conform precizarilor unui cititor, se pare ca o mare parte din constructii au fost stramutate pe insula Simian, aval de Tr.-Severin.