Petra - Orașul comorilor sculptate în stâncă

Astazi va invit sa vizitati un loc care ar trezi admiratia oricui : Petra, orasul antic iordanian, o comoara arhitecturala sculptata in stâncă. Petra, cu arhitectura sa surprinzatoare, din gresie de culoare rosiatica, se gaseste la trei ore de mers in sud de Amman, Iordania. Accesibila numai printr-un defileu îngust, Petra a fost unul dintre cele mai uşor de aparat orase ale lumii antice.

Locuitorii acestuia au devenit foarte bogati datorita comerţului pe care il practicau, bunei aprovizionari cu apă şi taxelor de trecere aplicate caravanelor. Aurul si pietrele pretioase se simteau la ele acasa.

Bogatiile orasului antic au nascut multe invidii, dar si legende despre comori, multe dintre acestea pastrundu-se pana in zilele noastre. Petra a avut zilele sale de glorie în secolul de dinaintea nasterii lui Hristos. Când Roma a anexat Petra în secolul al II-lea, orasul sculptat in stanca avea circa 30.000 de locuitori.

Templele lui Petra, mormintele, teatrele si alte cladiri sunt împrăştiate pe o suprafata imensa. Nu este neobişnuit pentru turisti să işi petreacă de la o săptămână până la 10 zile pentru a explora zona.

Dar si dacă aveţi la dispozitie doar o zi pentru vizită, veti avea cu siguranta o experienţă de neuitat.

Pentru a intra în oraşul antic, trebuie sa mergeti pe jos aproximativ 2 kilometri, printre stânci înalte de gresie.

Dacă preferaţi alt mijloc de transport, puteti alege dintre a calari un cal sau de a calatori intr-o șaretă pentru doi pasageri, trasa de cai.

In aceasta plimbare nu chiar scurta, ghizii iti vor prezenta cu siguranta santurile sculptate în părţile laterale ale stâncilor. Inginerii spun ca locuitorii antici au fost "genii absolute" in privinta controlului apei de ploaie, canalele avand dublu rol: de preventie a inundaţiilor şi si de asigurare a apei în perioadele de secetă.

"Trezoreria", cunoscuta ca si "Locul comorii", de fapt fațada primei constructii sculptate pe care o zaresti cum intri Petra, este faimoasa datorita faptului ca aici s-a turnat scena momentului culinant din filmul "Indiana Jones - The Last Crusade".

 "Locul comorii" poarta acest nume deoarece în partea de sus a structurii enorme de piatra este o sculptat un obiect care arata ca o urnă.

Conform legendei, urna conţine una dintre comorile ascunse in Petra. Ciobliturile de pe urna sunt rezultatele incercarilor nereusite de a o distruge urna, ramase de la gloanţe şi pietre.

"Trezoreria", ca şi multe alte clădiri din Petra, au fost construita pentru a fi folosita ca mormânt. Insa un mormant care nu si-a atins destinatia. Pentru ca unul dintre misterele uriase din Petra este că in nici unul dintre morminte nu a fost gasit vreodata vreun corp uman. Multi cred ca totusi ar fi existat in antichitate, dar ca mormintele acestor bogati nefericiti au fost praduite de-a lungul istoriei, din cauza comorilor cu care erau ingropati proprietarii maiestuoaselor constructii, iar corpurile le-au fost inlaturate, pentru folosi locatiile in alte scopuri.

Unele dintre morminte au interioarele colorate. Stropii şi spiralele roz, albastrul ca in miezul nopţii sau ocrul elegant creaza pe podele mozaicuri care rivalizeaza cu acelea din cele mai frumoase muzee.

Dar "capodoperele" nu sunt neaparat create de artizani, ci sunt si rezultatul sculptarii incaperilor in culorile naturale ale gresiei.

Rătăcind în jurul orasului antic gasesti beduini sau copii care incearca sa iti vanda absolut orice, de la cărţi poştale si pietre şlefuite pana la plimbari cu camila.

Familiile de beduini s-au folosit de pesteri pentru a trăi în Petra, dar în 1984 guvernul i-a mutat în locuinţe mai moderne. Acum beduinii revin aici doar pentru a-si vinde marfurile si serviciile catre turisti.

Ca urmare a declinului orasului Petra, la câteva secole după naşterea lui Hristos, cele mai multe dintre clădirile sale au fost îngropate de nisip, care a acoperit in mare parte orasul sculptat in stanca, de-a lungul secolelor.

Pasionatii cautatori de comori din zona, precum si numarul de "curiosi" care se perindau in jurul orasului, a facut ca Petra sa fie "redescoperita" în anul 1812. Acum, fără protecţia nisipului şi din cauza numărului tot mai mare de turisti, a aparut preocuparea guvernului cu privire la modul în care să conserve cat mai bine zona pentru generaţiile viitoare.



In sfarsit, dupa o atat de uimitoare vizita in orasul antic sculptat in stanca, cand te vei intoarce ostenit si multumit catre hotelul tau, cu siguranta te vei izbi de un nor de nispi ridicat de vant. Poate te vei opri, sperând să-l eviti, dar, chiar daca iti vei acoperi chipul, tot vei fi invaluit pentru cateva clipe. Atunci vei intelege cum a lungul secolelor valurile de nisip au acoperit Petra pentru a ascunde şi proteja comorile sale.

Articolul a fost prezentat in premiera de catre site-ul nostru Harta Comorii, la sugestia unei bune cititoare.

Orașul de sub capitala României

Orice oras a fost cladit peste un alt oras. Asa s-a intamplat de obicei de la inceputurile istoriei. Cu siguranta ca Bucurestiul nu face exceptie. Daca Bucurestiul de odinioara, ingropat adanc sub capitala noastra contemporana, ascunde comori de aur sau nu, nu stim, dar cu siguranta acest oras subteran ascunde comori arhitecturale. Sa urmarim stirea oferita de ProTv.

In plin centrul Capitalei, sapaturile de la Universitate scot la iveala vestigii de cateva sute de ani. Dupa ce arheologii au gasit cimitirul si biserica Sfantul Sava, ctitorita de Constantin Brancoveanu, acum au gasit cladirile Academiei Sf. Sava. Dupa ce arheologii au gasit cimitirul si biserica Sfantul Sava, ctitorita de Constantin Brancoveanu, acum au descoperit cladirile Academiei Sfantul Sava, in care au functionat o tipografie si un muzeu. Toate, din secolul 18. Primul vestigiu dezvaluit a fost cimitirul mahalalei Sf. Sava. Un cimitir al oamenilor simpli, spun arheologii, in care pana acum s-au dezgropat 140 de morminte. Accesul in cladirile Academiei Sf. Sava se facea pe alei pietruite cu bolovani de rau, iesite si ele la suprafata in urma sapaturilor. Aceste vestigii nu se remarca prin arhitectura lor, ci prin intrebuintarea pe care au avut-o. Sfantul Sava era prima scoala domneasca in care s-a predat in limba romana. Arheologii au gasit incaperile unde a fost tipografia, dar si primul muzeu din Tara Romanesca. Pe locul fostelor asezaminte a fost amplasata statuia lui Mihai Viteazul. Si aceasta a fost mutata temporar in primavara trecuta, pentru ca bucurestenii sa beneficieze de o parcare subterana. In cazul in care edilii vor hotara ca vestigiile bisericii Sf. Sava sa fie conservate, parcarea de la Universitate se va micsora cu 30 de locuri. Zidurile fostei manastiri le dau insa batai de cap si constructorilor liniei de metrou Drumul Taberei. Proiectantii trebuie sa decida daca muta lucrarile sau daca le vor face la o adancime mai mare. "Am in vedere formarea unui punct muzeal, astfel incat sa nu sufere nicio o modificare si sa devina cunoscute" - a declarat Gheorghe Udriste, director Metrorex. O solutie ar fi ca vestigiile descoperite sa fie protejate prin panouri mari de sticla rezistenta la inghet si temperaturi inalte, pentru ca cei care se vor plimba prin centru sa poata admira si Bucurestii de odinioara.

Sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/bucurestii-de-altadata-ies-la-lumina-vestigiile-academiei-sfantul-sava.html

Sacii de galbeni ai turcului si palatul cojocarului

Undeva prin Obarsia de Camp, in judetul Mehediti, legenda locului spune ca tatal boierului Gheorghe Plesa, fost cojocar al satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea gazduire reprezentantului turc care venea sa stranga birurile din zona. Intr-o noapte, tatal viitorului boier, vazand sacii de galbeni stralucitori, i-a pus gand rau turcului. Cand acesta a apucat drumul catre Istanbul, cojocarul impreuna cu cativa amici l-au urmarit, iar intr-o noapte l-au omorat si i-au furat sacii de galbeni.

 La putin timp, cojocarul a cumparat peste 500 ha de pamant in Obarsia de Camp si in Cetate-Dolj. Nu se stie daca restul banilor au fost ascunsi undeva in zona, intr-o comoara tainica sau daca au fost cheltuiti in totalitate, desi pare putin probabil ca atata aur sa fi fost cheltuit asa de repede. Totusi, se pare ca unul dintre cei doi fii ai sai, Gheorghe Plesa, beneficiind de bani mosteniti de la tatal sau, a hotarat sa-si faca studiile si sa traiasca in Franta.

Aici a fost licentiat in Drept si tot aici ar fi trait singura lui poveste de dragoste. Gheorghe Plesa a promis bogatei frantuzoaice, cu care urma sa se casatoreasca, un castel maret si aparte, acoperit cu monezi de aur. In 1882, Castelul Plesa era gata sa-i primeasca pe indragostiti. Toate piesele componente ale cladirii au fost construite in Italia si transportate cu vasele pana in Portul Gruia, de unde taranii din zona le-au adus pana la Obarsia de Camp cu carele in asa-numita "corvoada", aici constructorii doar imbinandu-le.
Decoratiile interioare au fost executate de o adevarata pleiada de pictori specialisti din intreaga lume, ceva asemanator gasindu-se astazi doar pe Valea Loirei in Franta. Coloanele din marmura, scarile din lemn sculptat, semineul si oglinzile venetiene dadeau castelului un adevarat aer frantuzesc. Picturile, bibelourile si biblioteca impunatoare se spune ca erau unice. Unica in Romania de atunci era si centrala termica pe lemne ce asigura caldura in camere prin intermediul tevilor si caloriferelor masive ce se pot vedea si la ora actuala. Din fata castelului nu lipsea nici fantana arteziana. Constructia a fost prevazuta si cu balcoane de marmura pe toate cele patru laturi.

Dar frantuzoaica nu a aceptat casatoria, probabil datorita marilor diferente dintre viata sociala de la noi si cea din Franta, pretextand ca nu sunt toalete in casa, iar acoperisul nu era acoperit cu monezi de aur. Stapanul a murit la 90 de ani, in Franta, necasatorit.

Fara mostenitori, castelul a ramas al nimanui. In anul 1948, Castelul Plesa a trecut in folosinta unui SMT, aici fiind birourile tuturor sectiilor din zona de sud a judetului. Neputand face fata cheltuielilor de intretinere a cladirii, SMT-ul renunta la acest sediu prin anul 1971, castelul ramanand "in grija primariei". Disparitia obiectelor de interior a inceput insa dupa 1972. La acea vreme acolo erau cazati muncitorii si militarii care erau adusi pentru muncile campului. Au disparut bibelourile, oglinzile venetiene, piesele de interior si chiar biblioteca. Daca undeva sub cladire, in interiorul acesteia sau in imprejurimi sta ascunsa o comoara, adica galbenii ramasi poate necheltuiti sau vreo rezerva a boierului, ramane de vazut, poate viitorul va dezvalui adevarul. Sursa partiala: http://www.mehedinti.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=1011

Legenda Mărțișorului, a soldaților de demult și a aurului cu care s-au întors în Regat

Cand a aparut in istorie traditia martisorului nu se stie cu exactitate, dar multi folcloristi cred ca radacinile acestui obicei sunt ancorate undeva in timpul Imperiului Roman. Romanii considerau prima zi a primaverii calendaristice si una din ultimele zile ale iernii (adica la 1 Martie, de fapt inceputul lunii zeului Marte ) ca fiind Anul Nou sau Revelionul pe care il sarbatorim astazi, in mod normal in noaptea dintre ani. Dar Marte nu era doar zeul războiului, ci era si zeul fertilitatii si al vegetatiei. Dubla sa semnificatie este reprezentata si în culorile mărțișorului: albul inseamna pace, iar roșu inseamna război. Anul Nou a fost sărbătorit pe data 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Cand eram copil, un batran mi-a povestit o legenda legata de obiceiul martisorului, pentru a ma indupleca sa port cu mandrie un martisor, desi eu consideram a fi nepotrivit pentru un baiat de 6 ani sa aiba pe piept o astfel de podoaba sezoniera dedicata fetelor. Mosneagul din vecini mi-a povestit ca, pe vremea cotropitorilor de demult, exista un regat care se intindea peste multe tari si mari (nr: Imperiul Roman ? ), dar care daduse de greu, nu mai avea bogatiile de odinioara. Barbatii acelui regat au plecat sa cucereasca alte popoare. Erau cu zeciile de mii, imbracati in armuri si cu sabii scurte. Dupa ani si ani, s-au intors victoriosi in regatul lor, plini de bogatii si de aur. Femeile ramase devenisera foarte sarace, nu puteau sa le ofere sotilor intorsi decat imbratisari, insa s-au gandit totusi si la un alt dar: i-au asteptat pe soldati cu podoabe facute din ață rosie impletita cu ață alba, in semn de recunostiinta. Barbatii soldati au purtat multe zile acele podoabe, bucurandu-se impreuna cu familiile lor de reintoarcerea acasa. Ascultand aceasta legenda, care, desi acum nu prea imi pare plauzibila, insa in copilarie m-a impresionat, am inteles ca daca purtam acel martisor, eram asemeni acelor soldati viteji din timpuri imemoriabile. Batranul mi-a mai spus ca atunci cand el era inca fecior, barbatii din anumite zone ale tarii cunoasteau aceasta legenda din strabuni si purtau cu mandrie martisoarele oferite de sotiile lor.

Din punct de vedere arheologic, conform cercetarilor efectuate în România, la Schela Cladovei, primele mărțișoare ar data de mai multe mii de ani, avand aspectul unor amulete create din pietricele vopsite în alb și roșu, care erau purtate la gât. Conform unor cercetatori din Romania, se presupune că în Bucovina și Moldova mărțișorul era alcatuit dintr-o monedă de aur sau de argint, care era prinsă cu ață albă-roșie.

Acest martisor era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele tinere purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lunii martie. Apoi agatau martisorul în păr și il pastrau până la înflorirea pomilor fructiferi. In acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui pom, iar cu moneda ele cumparau caș. Se credea ca respectarea acestor obiceiuri asigurau o recolta bogata pentru culturile familiei.

Spiritul loial al câinelui care a pazit comoara timp de 2000 de ani

Arheologii au descoperit ramasitele un caine de paza, vechi de 2.000 de ani, despre al carui spirit se crede că a protejat cu loialitate o uriasa comoara, timp de milenii. Scheletul, care este de aproximativ aceeaşi dimensiune cu a unui retriever sau alsacian, a fost descoperit in timpul unor sapaturi de cercetare arheologica efectuate la un altar din Epoca Fierului, din Hallaton, lângă Market Harborough.  Experţii cred că animalul a fost sacrificat şi îngropat pentru a proteja comoara Hallaton - o colectie de peste 5.000 de monede de aur şi de argint.

Tezaurul fusese descoperit cu un deceniu în urmă, iar acum este adăpostit la Muzeul Harborough.

Scheletul câinelui, care a fost descoperit de catre experţii in arheologie de la Universitatea din Leicester, va fi expus la muzeu. Scor Vicki, managerul proiectului universităţii, a declarat: "Site-ul Hallaton este înconjurat de un dig de protectie. Scheletul de câine a fost descoperit la intrarea in acel spatiu imprejmuit. Noi credem că a fost legat şi sacrificat, iar apoi îngropat, pentru ca sufletul lui sa pazeasca intrarea spre comoara si sa indeparteze spiritual gandul cautatorilor de comori sau jefuitorii ori cotropitorii de la acel loc. Probabil asa gandeau cei care l-au sacrificat si i-au pus sufletul de paza la comoara. L-am gasit într-o poziţie ciudata, dar elocventa pentru aceasta concluzie: se uita exact la tezaur."

Doamna Scor a mai spus ca scheletul datează din anii 0-50 d.Hr.. ""Din păcate, picioarele din spate lipsesc", a spus ea. "Au fost luate, pentru că probabil cei care au sacrificat animalul s-au gandit ca asa va pazi comoara, spiritul acestuia neputand sa mai plece de la locul unde i-a fost incredintata misiunea."

Doamna Scor a adăugat că se pare ca acest caine a fost îngropat peste scheletul altui caine, si ca ar exista dovezi ca de fapt ar fi existat si al treilea caine, sub cei doi.  "Se poate ca oamenii care au ingropat comoara sa fi simţit ca spiritul cainilor de paza precedenti şi-au pierdut puterea de a proteja comoara. Desi in zilele noastre pare o cruzime, pe atunci sacrificarea cainelui celui mai drag, pentru a apara comoara cu spiritul său, era considerata probabil o mare onoare oferita acelui câine."

David Sprason, membru al Consiliului Judeţean din Leicestershire, a declarat: "Povestea cainelui ilustrează inca o data relaţia specială dintre oameni şi câini, care a existat de mii de ani. Consideram ca acest câine trebuie să fie reunit cu magnificul tezaur de la Hallaton şi astfel acest caine sa isi găsească o nouă casă, adica Muzeul Harborough. Spiritul său trebuie sa pazeasca in continuare comoara, asa cum a facut-o cu atat de multa loialitate mii de ani."

Articol prezentat in premiera pe site-ul nostru Harta Comorii.

Crucifix de argint declarat comoară

Un crucifix din Evul mediu tarziu a fost găsit în Gloucestershire, in Anglia. Acest crucifix a fost declarat de catre specialisti ca fiind comoara. Vechi de 500 de ani, artefactul fost descoperit de către un localnic din Yanworth, în iunie 2009.

Acest crucifix pandantiv are reprezentat pe fata pe Domnul Isus Hristos crucificat, pe laterale fiindu-i alaturi Fecioara Maria şi Ioan Evanghelistul, iar pe revers este reprezentat Sfantul Christopher cu pruncul Isus Hristos. Muzeul Cirencester Corinium speră să cumpere acest artefact, dupa ce va fi evaluat de catre specialistii particulari de la o casa de licitatii. Oricum, se vehiculeaza sume cu multe zerouri. Kurt Adams, ofiţer de patrimoniu pentru Gloucestershire şi Avon, a declarat: "Astfel de descoperiri, cum este aceasta cruciuliță de argint, sunt foarte rare, mai ales atunci când un astfel de artefact reprezinta un exemplu cu adevărat excepţional de artă medievală. Cu singuranta ca a fost o pierdere foarte importantă pentru acel proprietar al său, din Evu Mediu."

Incepand cu anul 1996, Legea Comorilor din Anglia obligă cautatorii de comori să raporteze orice descoperire autoritatilor, iar acestea stabilesc daca respectivele artefacte reprezinta sau nu o comoara. Daca descoperirea este declarata comoara, obiectele gasite intra in proprietatea Coroanei, iar descoperitorii si proprietarii de terenuri primesc contravaloarea de piata a descoperirii, evaluata de catre specialisti. Daca nu este declarata comoara, descoperitorul respectivelor obiecte, impreuna cu proprietarii terenurilor unde s-a facut descoperirea sunt liberi sa le vanda la licitatii sau oricarui doritor ori sa le pastreze.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul nostru Harta Comorii.

A descoperit o metodă secretă de a căuta comori ?

Pensionarul Peter Beasley, care isi daduse demisia în 2003, la cativa ani dupa ce gasise o comoara, avand astfel bani suficienti din vanzarea acesteia, catre British Museum, pentru a-si petrece mai mult timp în căutarea artefactelor antice, a descoperit in anul 2010 o comoara de aproape 1 milion de dolari, folosind un detector de metale. Fostul zidar, in varsta 68 de ani, cauta si săpa timp de şase ore pe zi, trei zile pe săptămână, pe câmpurile de langa casa lui din Waterlooville, Hants. El mai gasise anterior un pandantiv roman, care se spune ca fusese purtat de Cezar, si pe care l-a vandut cu suma de 30000 de lire sterline. De asemenea, a mai gasit un inel normand, care a fost scos la vanzare cu un preţ orientativ de 80.000 de lire sterline. Cea mai mare descoperire si vânzare a pensionarului fusese insa un lot 250 de monede romane găsite pe un teren lângă Petersfield, pentru care a primit 100.000 de lire sterline de la British Museum, în 1996.

Pensionarul Beasley a spus: "Eu iubesc excursiile, iar cautarea de comori era doar un hobby pentru mine, pentru a mă ţine departe de casă, pentru a petrece mai mult timp in natura, dar totul s-a schimbat dupa prima descoperire, iar hobby-ul s-a transformat intr-o sursa de venituri serioase pentru mine. Sunt insa si fascinat de istoria ţării noastre şi cand gasesc ceva, ma cuprinde un sentiment minunat, stiind ca pot sa descopar un artefact vechi de sute sau mii de ani. Desigur, am găsit de obicei, de-a lungul anilor, doar piese de fier vechi, dar nu am renuntat, mi-am spus ca trebuie să continui cautarile si hobby-ul meu. Devenise o obsesie, chiar daca nu gasisem nimic de mare valoare timp de zeci de ani. Insa nu m-am dat batut! Da, am gasit multe comori, fiindca nu am renuntat la speranta !"

Domnul Beasley a imbratisat acest hobby in anul 1979, cand un coleg de munca i-a vandut detector de metale pentru pretul 80 de lire sterline. Totusi, foarte norocos, pensionarul a gasit in primii doi ani de la cumpararea detectorului cateva monede şi alte artefacte datând din vremea romanilor sau a normanzilor, dintre care majoritatea au fost oferite cadou fermierilor care deţineau terenurile unde a efectuat cautarile, in speranta unei bune colaborari cu acestia. El a spus: "Terenurile dintre Chichester şi Winchester reprezinta pamanturile care au apartinut lui William Cuceritorul, deci un loc de cautat cu mare potenţial. Este insa foarte greu de efectuat cautari, de obicei ajung acasa extrem de obosit. Uneori risc sa fiu si bătut." El a spus ca, de exemplu, a descoperit in urma cu ceva timp un scut saxon, suliţe şi un schelet, pe un camp din Clanfield. După o dispută apriga cu proprietarul, acesta i-a interzis pensionarului cautator de comori sa mai intre pe terenurile sale, in suprafata de 15 hectare. "Proprietarul crede ca pe terenul său este ingropata o comoara saxona in valoare de cateva milioane de dolari."", a mai povestit batranul cautator de comori.

Intrebat de telegraph.co.uk cum de a gasit atatea comori, pensionarul a spus ca a descoperit o metoda secreta, cu ajutorul careia poate gasi orice comoara, oriunde in Europa. "Nu voi spune insa la nimeni care este aceasta metoda, fiindca in cativa ani ar fi gasite toate comorile din Europa si ar fi un dezastru pentru arheologie."

Metoda secreta, simplu noroc sau poate doar tenacitate, este insa clar ca batranul pensionar este unul dintre cei mai prolifici descoperitori contemporani de comori. Sursa: telegraph.co.uk.

Articol in premiera in Romania, prezentat, tradus si adaptat de catre site-ul nostru Harta Comorii.

Comoara de la Zidul Ciclopilor, Macedonia

Un tezaur cu monede descoperit in anul 2010 la Cetatea Skopje reprezinta una dintre cele mai mari comori care contine monede de aur si de argint, descoperite vreodata pe teritoriul Macedoniei. Arheologii au gasit 44 monede de aur şi 76 monede veneţiene, datând din secolul al XIII-lea sau epoca bizantina.

Aceasta este cea mai importantă descoperire arheologică de la Cetatea Skopje, alaturi de "pecetele" de plumb medievale care au fost descoperite cu mai mulţi ani în urmă in acest sit arheologic, a declarat pentru publicatia Vreme, Pasko Kuzman, arheolog şi director de Protecţia Patrimoniului Cultural din cadrul Ministerului macedonean al Culturii. Monede bizantine de aur au fost descoperite si in alte sit-uri din Macedonia, dar foarte rar şi în cantităţi mai mici, a adăugat el.

Potrivit arheologilor, de obicei cantităţi mari de monede de bronz sunt adesea găsite in sit-uri antice din Macedonia. Monedele de aur recent descoperite sunt batute cu imagini de regi bizantini şi motive biblice, în timp ce monedele de argint veneţiene sunt ștanțate cu imagini de conducatori veneţieni.

Piese foarte valoroase, dupa cum afirma Kuzman, monedele descoperite fusesera elemente de schimb in tranzatiile negustorilor. Legăturile comerciale ale liderilor bizantini cu venetienii erau in voga , Republica venetiana fiind renumita pentru splendoarea şi prosperitatea sa. Este interesant faptul că sute de monede au fost găsite într-o cutie mică, nu foarte deterioarata, asadar aceasta probabil fusese păstrata cu mare grijă, fiindca monedele avusesera o mare valoare pentru oamenii din acea vreme, a remarcat Kuzman remarcat.

 În prezent, monedele de aur şi argint de la Cetatea Skopje sunt păstrate într-un laborator şi în curând vor fi examinate în detaliu de către specialiştii in numismatica. Cetatea Skopje este unul dintre sit-urile arheologice din Macedonia ce vor fi studiate cu atentie în acest an. Arheologii fac sapaturi in zona centrala a sit-ului si au in plan renovarea şi conservarea aşa-numitului Zid ale Cicopilor.

Articol prezentat in premiera de catre site-ul nostru Harta Comorii.

O comoară misterioasă : mecanismul Antikythera

Oamenii de stiinta cred ca au demistificat in sfârşit incredibilul secret al unui calculator astronomic vechi de 2.000 de ani, construit de grecii antici. Atribuit de visatori ori extraterestrilor, ori legendarilor atlanti ai unei civilizatii disparute, constructorii adevarati ai sofisticatului mecanism raman necunoscuti.

Desi pare desprins dintr-un film fantastic cu comori, gen "Indiana Jones", descoperirea mecanismului Antikythera este cat se poate de reala! Găsit într-o epava scufundata a unei ambarcatiuni grecesti, care are o vechime de cel puţin 2.000 de ani, artefactul de bronz prezinta elemente extrem de avansate tehnologic pentry acea perioada istorica. Desi s-a crezut iniţial ca era un instrument de navigaţie, arheologii au concluzionat recent ca de fapt este un calendar astronomic extrem de complicat, un "computer" antic pentru calcule de astronomie.

Reconstructie 3D digitala a calculatorului astronomic antic


Acest artefact este "aparatul" cel mai sofisticat găsit vreodată, construit in acea perioadă, care precede apariţia unor dispozitive similare, cu mai mult de 1000 de ani inainte. O nouă analiză a Mecanismului Antikythera, o maşinărie cu o mecanică asemanatoare unui ceas din zilele noastre, a relevat ca artefactul este compus din mai mult de 30 de componente precise, lucrate manual din bronz.

Astfel s-a determinat ca acest mecanism este mult mai avansat tehnologic decât se credea, atat de mult incat nimic comparabil nu a mai fost construit pentru inca cel putin un milenium. "Acest dispozitiv este nu doar extraordinar, ci este singurul artefact de acest gen", a spus liderul echipei care a studiat indelung mecanismul, Mike Edmunds de la Universitatea Cardiff din Marea Britanie. "Designul este frumos, astronomia este exactă... În ceea ce priveşte valoarea istorică si financiara, consideram ca acest mecanism ca fiind mai valoros decat Mona Lisa." Cercetatorii au folosit scanere tri-dimensionale cu raze X pentru a detecta componenentele interioare ale dispozitivului, precum si scanari de înaltă rezoluţie ale suprafetelor exterioare, pentru a distinge si studia mai exact inscripţiile de pe suprafaţa sa.



O astronomie exacta

Nouă analiză a aratat ca pe fata dispozitivului exista indicatori pentru Soare si Lună, numiti "sfera mică de aur" şi "sfera mica," precum şi marcaje care a coincid cu un calendar zodiacal şi unul solar. Cadranele din spate par să fi fost folosite pentru a prezice eclipsele solare şi lunare. Cercetatorii arată că dispozitivul ar putea replica mecanic mişcări neregulate ale Lunii, cauzate de orbita eliptică în jurul Pământului, folosind un design inteligent care implică două roți, una dintre ele usor deplasat in afara, conectate intre ele printr-o tija si care se rotesc simultan.

Echipa de cercetatori a determinat mai exact data constructiei dispozitivului. Datarea cu radiocarbon sugerase că mecanismul a fost construit aproximativ in anul 65 î.Hr., dar recent dezvaluitele inscripţii de pe maşină indică o dată de construcţie puţin mai veche, intre anii 150- 100 î.Hr. Echipa a incercat sa reconstruiasca mecanismul cu ajutorul proiectarii 3D pe computer, iar reconstructia digitala a dezvaluit ca initial mecanismul avea 37 roti dintate, dintre care şapte sunt acum ipotetice, nu mai exista in artefact fizic, dar au descoperite empiric cu ajutorul unui software specializat, aceste elemente lipsa fiind absolut necesare functionarii mecanismului. "În faţa unor dovezi materiale fragmentare, presupunerile sunt inevitabile, dar noul model al mecanismului este extrem de seducător şi convingător în toate detaliile sale", a scris Francois Charette, un cercetator de la Universitatea Ludwig-Maximilians din Germania, într-un articol legat în revista Nature.



Artefactul misterios a fost descoperit in anul 1900

Fragmente din masinaria antica de calcul au fost descoperite in anul 1900 de catre scafandrii care explorau ramasitele unui vas antic scufundat langa mica insula Antikythera. Timp de decenii, oamenii de ştiinţă au încercat să isi dea seama cum sa rezolve un adevarat puzzle: cum sa puna impreuna cele 80 de fragmente descoperite si sa recreeze mecanismul functionabil. Reconstructiile anterioare au sugerat ca Mecanismul Antikythera a fost de mărimea unei cutii de pantofi, cu cadrane pe exterior şi un ansamblu complex de roţi dinţate de bronz in interior. Prin utilizarea unui "buton de comanda" rotativ, un fel de potentiometru de pe partea sa laterala, poate fi setata o anumita data calendaristica, iar cadranele mecanismului vor arata pozitiile pe cer ale Soarelui si ale Lunii.



Pornind de la aceste pozitii, dispozitivul ar fi afisat si pozitiile planetelor Mercur şi Venus. Recent, cercetatorii au relevat diverse inscripţii care par să confirme speculaţiile anterioare care sustineau că dispozitivul ar putea calcula, de asemenea, poziţiile planetelor Marte, Jupiter şi Saturn, alte planete cunoscute la momentul respectiv. Echipa internationala, condusa de Edmunds şi Tony Freeth de la Universitatea din Cardiff, a inclus astronomi, matematicieni, experţi în informatică si analişti din Marea Britanie, Grecia si Statele Unite.

Articol prezentat in premiera pe site-ul nostru Harta Comorii.

La 5 centimetri de comoară

In anul 2009, in Suedia, un tezaur de peste 100 de monede de argint, toate extrem de rare, despre care se crede ca ar fi din secolul al 12-lea, au fost găsite într-un mormânt datând din secolul al 14-lea. "Este fantastic că am găsit monede de argint într-un mormânt", a declarat arheologul Hanna Menander pentru ziarul local Motala & Tidning Vadstena. "Mormintele din aceasta perioada nu contin de obicei comori, iar a gasi un saculet cu bani intr-un mormant din perioada respectiva este chiar o descoperire unica".

Menander şi colegii sai, Annika Konsmar şi Magnus Stibéus, au concluzionat că monedele trebuie să fi fost în circulaţie o perioada mare de timp, poate chiar secole.

Comoara ascunsă in mormant a fost găsita in momentul in care in zona se faceau excavatii pentru a netezi terenul, in vederea construirii unei linii de cale ferata care sa faca legatura in Mjölby şi Motala.

Ceea ce este foarte interesant la acasta descoperire este ca săpături arheologice fusesera efectuate in acea zona in urma cu cinci ani, dar s-au încheiat exact la 5 centimetri distanta de locul unde au fost gasite monedele.

Acest articol a fost prezentat in premiera pe site-ul nostru Harta Comorii.

Ansamblul Stonehenge este original 100% sau este restaurat ori reconstruit partial?

Cum totii stim ce este Stonehenge. Este unul dintre cele mai misterioase monumente ale lumii, vechi de mii de ani. Dar cum s-a pastrat intact si nedistrus, toti acei megaliti stand drept in picioare atatea milenii? Raspunsul este ca poate asamblul Stonehenge nu s-a pastrat nealterat, ci poate a fost ... reconstruit partial sau restaurat ! Dar sa incepem cu inceputul.

Ce este Ansamblul Stonehenge ?

Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu înalțime de 6 metri și greutate de până la 50, aduse aici probabil de la o distanță de 322 de km din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei care au construit-o aveau cunoștințe în astronomie, și că ziua de 21 iunie (Solstițiul de vară) avea o semnificație deosebită, probabil religioasă. Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este nemuritor, la fel ca piatra și oamenii sunt muritori ca lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatra și așteptau prima ivire a soarelui. Dintr-o anumita poziție soarele lumina foarte frumos, oamenii crezând că este fapta unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în apropierea Stonhenge-ului de lemn unde la asfințit se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau.

Stonehenge, in prezent

Anul constructiei

Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza că ar fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr. Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n.

Stonehenge nerestaurat ?

Care este adevarul ?

Timp de decenii ghidurile oficiale despre Stonehenge au povestit intamplari fascinante despre monument. Diversele teorii despre cel mai mare monument preistoric faceau inconjurul lumii. Insa mai nimeni nu mentiona ca monumentul a beneficiat de reconstruirea sistematică a cercului de piatra vechi 4000 de ani, pe parcursul secolului 20. Restaurarile nu a fost mediatizate decat evaziv in canalele de informare ale vremii. Un procent mare de turişti, care planifica o excursie la monument, nu are nici cea mai vaga idee despre aceaste restaurari.

Acesta este unul dintre secretele întunecate ale istoriei arheologiei despre care nu se vorbeste: ziua în care constructorii au hotarat sa refaca cel mai faimos monument stravechi din Marea Britanie, ziua care ar fi trebuit să se uite.

Această imagine arată lucrători in 1901, pe sit-ul Stonehenge, într-o restaurare care a provocat indignare la timpul respectiv, dar care este rareori menţionata în ghidurile oficiale.

Lucrari la Stonehenge,1901

Pentru ca aceasta înseamnă că Stonehenge, bijuterie a patrimoniului Marii Britanii, nu este tot ceea ce pare a fi. Multe din ceea ce vad milioane de vizitatori ai sit-ului arheologic de la Stonehenge, ar data de fapt de mai puţin de 50 de ani. Deci monumentul nu mai este 100% original.

Inainte si dupa restaurare ?

Din 1901 pana in 1964, marea majoritate a cercului de piatră a fost restaurat printr-o serie de lucrari care a transformat monumentul de la Stonehange, în cuvintele unui arheolog, intr-un "produs al industriei secolului 20". Informatia restaurarilor este semnificativ absenta din ghidurile turistice. Dave Batchelor, arheolog senior la English Heritage, a declarat că va rescrie personal ghidul oficial. "Detaliul a fost abandonat", a recunoscut acesta. "Dar vremurile s-au schimbat şi noi credem acum că aceasta este o piesă importantă a poveştii Stonehenge şi trebuie să fie spusa".

Stonehenge 1958

Arhivistul si arheologul Christopher Chippindale a recunoscut: "Doar o mica parte din ceea ce vedem la Stonehenge nu a fost atins în vreun fel". Un alt istoric, Brian Edwards, care recent a relevat faptul că e posibil ca monumentul sa fi fost reconstruit în totalitate, desi pare oarecum absurd, a afirmat ca gasit poze rare de la Stonehenge, inainte de a fi efectuate lucrarile. El a spus: "Este ca şi cum Stonehenge ar fi fost curăţat istoric". "Prea mult timp au fost ţinute în întuneric lucrările de restaurare de la Stonehenge. Sunt uimit de cât de puţini oameni ştiu despre aceasta restaurare. Ar fi minunat ca ghizii sa va spuna povestea completă în viitor."

Un milion de vizitatori pe an sunt cuprinsi de admiratie cand se uita înapoi în timp, într-o altă vârstă a istoriei, şi se mira de tehnologia primitivă şi puterea musculara a celor care au transportat monoliţii imensi ridicati pe Câmpia Salisbury. Se spune despre acest monument ca a fost declarat primul computer al omenirii, ca se aliniaza, in mod magic şi misterios, cu astrele, la solstitiu.
Istoricul cercetator Brian Edwards afirma indignat si oarecum metaforic, intr-un ziar local : "Ceea ce căutaţi sa vedeti nu este decat un peisaj din secolul 20, care aminteşte de ceea ce Stonehenge ar fi fost cu mii de ani în urmă. Acesta a fost recreat de industria turismului si patrimoniului şi nu este creatia oamenilor preistorici. Ceea ce se vede acolo are o vechime mai mica de 50 de ani. " ( nr: Se refera probabil la faptul ca monumentul nu mai este 100% original sau ca nu mai este original in mare parte).

Prima restaurare de la Stonehenge a fost lansata acum peste 100 de ani.

In 1901, cand constructorii sa dus la locul de muncă din acea zi, adica monumentul preistoric de la Stonehenge,  Ziarul The Times de pe atunci protesta: "Restaurarea este o minciună". Cu toate acestea, la Stonehenge au mai fost efectuate lucrari în 1919, 1920, 1958, 1959 şi 1964. Christopher Chippindale, curator la Universitatea Cambridge, Muzeul de Arheologie şi Antropologie, şi autor al Complete Stonehenge, admite: "Aproape toate pietrele au fost mutate într-un fel şi sunt în picioare fiindca sunt fixate în beton."

Stonehenge, lucrari cu macaraua, 1958

O piatră a fost îndreptata şi fixata în beton în 1901, şase pietre în continuare în 1919 şi 1920, trei în 1959 şi patru în 1964.

Cartea ghid "Stonehenge şi monumentele din vecinatate" omite o menţiune detaliata a reconstrucţiei din secolul 20. Numai pe pagina 18 există o referinţă uşoară ... "Un număr de pietre căzute si înclinate au fost îndreptate şi restaurate."

Cercetatorii sunt de parere ca in cazul în care posibila reconstrucţie sau restaurarile de la Stonehenge ar fi fost făcute clare pentru public, s-ar adăuga un plus realitatii sale istorice.

Stonehenge 1964

Imaginile arată în mod clar reconstrucţia în curs de desfăşurare. Unele imagini au fost descoperite de către domnul Chippendale şi au fost utilizate într-o ediţie revizuită a cărţii sale. Multe dintre fotografiile de atunci au fost pierdute. Altele au fost descoperite de către domnul Edwards din ghiduri vechi, din momentul în care nu se considera a fi rusinoasa din punct de vedere istoric prezentarea povestii restaurarii .

"Vestea este senzaţională", a declarat domnul Edwards, un student de la Universitatea de Vest din Anglia. "După ce mi-am dat seama cât de multe modificari au fost realizate, am fost uimit să descoper că, practic, in afara de batranii localnici din zona, mai nimeni nu stie de reconstrucţia din ultimii 100 de ani a monumentului. Întotdeauna am crezut că, dacă oamenii se deranjeaza pentru a face o excursie la Stonehenge, atunci ar trebui respectati si cel puţin ar trebui să fie asteptati cu o poveste adevarata. "

Articol in premiera in Romania, oferit de site-ul nostru Harta Comorii.

Aceste surprinzatoare informatii si fotografiile le-am gasit pe site-urile:

http://www.ufos-aliens.co.uk/ cosmicstonehenge.htm ; http://wikipedia.ro si http://xenophilius.wordpress.com/ 2010/04/07/ stonehenge-in-1877-before-they -re-contstructed-it-photo/

Afirmatiile nu ne apartin si pot sa fie false, responsabilitatea apartinand site-urilor sursa mentionate, noi efectuand o simpla traducere in limba română, totusi aceste detalii si fotografiile reprezinta un punct de pornire a unui studiu dspre adevarul material si istoric al monumentului de la Stonehenge. Ar fi pacat daca monumentul nu ar mai fi compus in mare parte din elementele originale sau daca unele elemente au fost refacute ori repozitionate. Este cam aceeasi situatie ca la Sarmizegetusa, in Romania, adica ansamblul dacic despre care multe persoane nu cunosc faptul ca nu toate elementele acestuia sunt originale, ci au fost reconstruite sau repozitionate pe vremea dictaturii comuniste.

O comoară de 3600 de monede, descoperită de o căutatoare de comori în vârstă de 73 de ani

O bătrână ( la propriu ) si entuziasta cautatoare de comori a povestit recent cum a găsit un tezaur de 3600 monede datând din secolul al III-lea, într-un câmp în apropiere de York, in Anglia.

Marjorie Dandy, in varsta de 75 de ani, din Thornton-le-Clay, de lângă Malton, a povestit ca monedele de bronz au fost îngropate în interiorul trei vase, dintre care unul a supravietuit intact.  Autoritatile au declarat ca monedele reprezinta o rara descoperire din acea perioada, unele fiind bine conservate. Aceasta descoperire a fost declarata tezaur.

Doamna Dandy, care e pasionata de 15 ani de detectia de metale, se plimba, acum aproape 2 ani ( cand avea varsta de 73 de ani ! ) impreuna cu câinele ei de companie Tiny, pe un câmp ( locatia exacta nu poate fi divulgata, la cererea autoritatilor engleze). Deodata s-a auzit un semnal de la detectorul de metale, care i s-a parut mai special, dupa cum declara batrana cautatoare de comori . A inceput sa sape şi a găsit câteva monede.

Ea a spus: "M-am gândit ca trebuie să fie o comoara. Am fost foarte emoţionata. Cred ca mi se putea auzi inima cum bate ,de la o jumătate de milă distanţă. Toata lumea viseaza la o astfel de descoperire. "

Ea a revenit o săptămână mai târziu, cu sora ei, care era si mai in varsta ( Evelyn Hood, din Skewsby ), pentru a o ajuta la sapaturi mai adanci. De data aceasta, au găsit resturile unui vas care conținuse aproximativ 1500 de monede, dar care fusese deteriorat atunci când pe camp au fost efectuate lucrari agricole ( cultura de cartofi ) .

Doamna Dandy a spus ca a continuat sa sape si a mai gasit o a doua oala, tot deteriorata, tot cu multe mondede şi, în final, o oală nedeteriorata, plina de monede. "Acest vas nedeteriorat fusese asezat sub o piatra plata şi trei pietre dreptungiulare, ca pavelele", a spus ea.

"Unele dintre monede erau corodate şi lipite una de alta, dar se putea vedea capul personajelor pe multe dintre ele. A fost foarte interesant. "

Batrana cautatoare a mai revenit ulterior sa caute in acea zona, dar nu a mai găsit nimic in plus.

Monedele au fost duse la Londra şi doamna Dandy a declarat ca British Museum vrea sa cumpere una dintre ele, cea care afişează capul împăratului roman Gallienus, în timp ce Muzeul Yorkshire din York, doreste să achiziţioneze restul monedelor gasite.

O comisie de evaluare va stabili valoarea comorii, iar Muzeul Yorkshire va avea la dispoziţie un timp rezervat de şase luni pentru a cumpăra comoara in mod prioritar, iar plata urmează să fie împărţită între batrana cautatoare de comori şi proprietarul terenului unde a fost gasit tezaurul.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul nostru, Harta Comorii.

Imperiul geto-dacic - Nedumeriri istorice

Cine au fost geto-daci? Ce influenta au avut in istorie? Dacia este leaganul civilizatiei mondiale sau macar europene? Acestea sunt intrebari pe care multe persoane din Romania si din strainatate si le pun deseori. Pentru unii e un hobby, pentru altii e un stil de viata. Noi incercam sa fim impartiali. Nu ne permitem sa formulam raspunsuri la aceste intrebari, raspunsurile le veti formula dumneavoastra la comentariile acestui articol.

Harta Dacia in timpul lui Burebista ( sursa: Wikipedia)

De ce am facut aceasta introducere, oarecum iesita din tiparul cu care v-am obisnuit? Pentru a va atrage atentia asupra unei emisiuni pe care am gasit-o postata pe Youtube. Atat. Repetam, nu dorim sa formulam raspunsuri care se pot dovedi gresite sau poate adevarate. Decideti dumneavoastra, iar noi va invitam sa postati o parere mai jos la comentarii. Realizatorul emisiunii este Gabriel Gheorghe, laureat al premiului Academiei Române. Deci, sa urmarim emisiunea, hostata de Youtube ( calitatea materialului video este foarte scazuta ):

Partea 1



Partea 2



Partea 3

Se cauta proprietar pentru o comoara ! E cumva comoara ta ?

Un valoros tezaur de monede de aur americane a fost descoperit într-o grădină estul Londrei - este una dintre cele mai ciudate descoperiri de comori din Marea Britanie.

Tezaure îngropate sunt descoperite în diverse tari destul de des, dar ele de obicei apartin de obicei culturii stravechi sau vechi din zona descoperirii. De regulă, in acest caz (Anglia ) comorile ar apartine culturii vikingilor sau romanilor. Dar cine ar fi ascuns cele 80 de monede americane, din secolul 19 - începutul secolului 20, intr-un oras din Anglia ? Poate ca persoana care a ingropat comoara este chiar inca în viaţă! De ce a ales grădina unui bloc de locuinţe în Hackney este un mister.

Arheologii din Anglia, care de obicei incearca sa descifreze misterele unor comori , de exemplu romane, au fost luati prin surprinder cand au fost anuntati ca s-a gasit o comoara in Anglia, care este formata din monde americane de aur de 20 dolari "Double Eagle", piese datând din anii 1854-1913 şi bătute mai ales în San Francisco şi Philadelphia. Comoara a fost estimata la valoarea de cateva sute de mii de lire sterline. Monedele, atât de mari încât fiecare cantareste 33 grame, au fost prezentate la Muzeul din Londra.

Comoara a fost descoperita in luna octombrie 2010, de către doi rezidenţi care au decis să facă grădinărit cu un cuplu de prieteni. O cazma a lovit ceva tare. Se asteptau sa fie o cărămidă sau o piatra, pe care au vrut sa o inlature, dar au rams cu ochii holbati la comoara de monede de aur americane. Unul dintre descoperitori, pasionat de arheologie, a alertat Muzeul din Londra, care a trimis o echipa.

Un specialist de la muzeu a afirmat: "Este un mister imens legat de persoana care ar fi îngropat monedele. Este minunat să speculăm. Dar totusi cine a ingroapat atât de multe monede de aur? "

Politia a afirmat ca va astepta pana la sfarsitul acestei primaveri 2011 ca proprietarul iniţial sa revendice comoara. Locatia comorii si alte date de identificare exactevor ramane anonime, pentru a descuraja revendicarile false. Oricum, e posibil ca persoana care a ingropat comoara sau mai degraba mostenitorii acestuia sa revendice monedele, dar vor fi efectuate cercetari amanuntite si verificari minutioase asupra cererii, iar declaratiile mincinoase sau tentativele de inselaciune si pretindere falsa asupra dreptului de proprietate asupra comorii vor fi aspru sanctionate, a mai declarat Politia britanica

În cazul în care monedele nu vor fi revendicate, iar tezaurele de monede americane gasit va fi declarat "comoara", va deveni proprietatea Coroanei şi va fi evaluata valoarea exacta. Muzeul din Londra doreşte să achiziţioneze monedele, iar banii plătiţi vor fi împărţiti între proprietarul terenului unde a gasita comoara si descoperitorii acesteia.

Este cumva comoara ta ? Vezi ca nu mai ai mult timp sa o revendici ! :)

Articol in premiera, prezentat de site-ul nostru, Harta Comorii.

Explozibilii si cautatorii de comori

Cum incepem sa cautam comori pe un camp oarecare? Plini de speranta si de pasiune. Dar sa nu uitam de pericolele care ne pandesc la tot pasul. Unul dintre aceste pericole este reprezentat de materialele explozive ramase din razboaiele mondiale: grenade, obuze, gloante inca active.

Detectorul bipaie ca un nebun! Am gasit o comoara ?! E mare! Dar daca e un obuz sau o bomba ramasa neexplodata? Nu putini au fost cei care au gasit materiale explozive ingropate in pamant, in loc de binevenita comoara! O explozie poate fi chiar fatala! Chiar mult mai periculoasa si surprinzatoare decat o comoara otravita sau blestemata ! Si ca sa vedeti ca nu glumesc, o sa va prezint in cele ce urmeaza un caz concret, care din fericire s-a terminat cu happy-end.

Un cautator de comori amator a dezvaluit la inceputul acestei luni cum a ajuns la cateva secunde distanta de clipa mortii. Cautatorul, in varsta de 26 de ani, a gasit munitie neexplodata, inca activa, din timpul celui de Al Doilea Război Mondial II, in timp ce sapa in locul unde detectorul sau arata ca ar exista ingropate posibile artefacte. Manager de firma de pariuri sportive, cautatorul si-a dat seama in ultima clipa ca daca lovea cu cazmaua grenada, ar fi explodat pe loc si el ar fi pierdut pariul cu viata.

Acest pericol s-a confirmat atunci când o echipă Royal Navy a verificat bombă explozivă de 70 de ani şi a constatat că era încă amorsata, gata să explodeze.

Poliţiştii au imprejmuit imediat zona pe o distanta de 100 de metri, în timp ce experţii care dezamorsează bombe efectuat o explozie controlata.

Cautatorul de comori a recunoscut că a fost socat cand a aflat ca fusese la un pas de moarte.

"As fi fost o victima intarziata a istoriei si a razboiului, dacă as fi lovit mai tare pamantul cu sapa", a declarat cautatorul din Linwood.

"Mi s-a spus ca era prea periculos chiar si sa ating grenada amorsata. Norocul meu a fost coroziunea, care a impiedicat-o sa explodeze usor."

"Sansa a fost ca gasisem inainte o foarfeca pe care o foloseau in razboi soldatii si m-am gandit ca aici a fost poate o zona de conflict armat si am fost mai atent, am sapat incet . Este înfricoşător. "

Darren a descoperit grenada in timp ce umbla pe malurile unui rau din zona, cautand relicve cu detectorul sau de metale, pe care il cumparare cu 1000 de euro. O mie de euro care l-ar fi putut costat viata, daca nu ar fi avut oarecare intuitie.

Darren a fost indepartat de catre genisti la o distanţă sigură, în timp ce grenadă a fost detonata controlat, dar cautatorul a declarat ca forta exploziei ar fi fost evident mortala.

El a spus: "Poliţia m-a dus la distanţă sigura, în timp ce echipa a detonat grenada.

"Dar, chiar si de acolo am putut simţi puterea suflului exploziei lovindu-ma in piept. S-a auzit si o bubuitură mare, de asemenea. Am ştiut atunci ca am fost chiar norocos ca nu a explodat."

Asadar, dragi cautatori, sfatul pe care vi-l dau astazi este sa fiti atenti atunci cand sapati dupa comori, nu se stie niciodata cand puteti sa loviti cu sapatoarea vreo grenada sau vreun alt material exploziv ramas nedetonat, de exemplu poate din Al Doilea Razboi Mondial. Dar sa speram ca nu vor exista astfel evenimente sau descoperiri nefericite si nici ca din pamant nu va iesi cand sapati capul unui opuz sau detonatorul altui material explozibil. Totusi, netrecand granita paranoiei, masurile necesare de precautie se impun atunci cand sapati. Una dintre ele ar fi cu siguranta saparea intr-un ritm lent, cu mare atentie si delicatete.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul nostru, Harta Comorii.