Cum sa gasesti comori sub pamant - Micul ghid al incepatorului

Oare este usor sa cauti comori ? Iata cateva informatii care ar putea sa va starneasca interesul de a incepe sa practicati acest hobby al detectie de metale si al cautarii comorilor sub pamant. Facand abstractie de descoperirile intamplatoare, gasirea unei comori este de cele mai multe ori rezultatul unei pregatiri si planificari riguroase. Un prim indiciu referitor la existenta unor obiecte de valoare poate fi obtinut din povestiri, arhive, carti sau din alte surse. Si astfel munca de-abia incepe, caci este nevoie ca informatiile, de obicei lacunare, sa fie intregite, sa stii in ce circumstante s-a petrecut disparitia, detain despre comoara, locul unde s-ar putea afla si multe, multe altele.

Nu are rost sa incepi cu lopata si tarnacopul, sa faci gropi la intamplare pe un camp, in speranta ca vei gasi aur. Cand cauti comori ai nevoie de un minim de echipament si de cunostinte temeinice referitoare la comoara cautata. Exista o multime de arhive in toate tarile lumii, in care se pot gasi informatiile necesare, in cazul unei cercetari bine directionate. Aceste izvoare trebuie sa fie detectate si exploatate, mai ales atunci cand suntem pe urmele unei mari comori, de importanta istorica.
O alta sursa, de obicei sigura, o constituie scrierile bisericesti, in care sunt consemnate detaliat evenimentele petrecute in zona de-a lungul multor sute de ani.

Dar daca este vorba de comori care se afla in strainatate, poate la celalalt capet al lumii, procurarea informatiei nu este dificila in ultimul rand din cauza barierelor lingvistice — este ceva mai anevoioasa. In asemenea situatii trebuie sa te ajute si alti pasionati si, mai ales, ar fi bine sa iei legatura cu un club de cautatori de comori.

Mai intai de toate, trebuie sa tii seama de o veche zicala: este nevoie de argint pentru a găsi aur! Asta înseamnă că trebuie uneori sa ai mulţi bani ca să poţi începe să cauţi comori. Cum am putea porni la drum, fără bani, spre Mexic sau spre Australia, ca să nu mai vorbim despre tot echipamentul necesar?
0 dată ce avem toate informaţiile despre o anumita comoară, trebuie stabilită zona care urmează să fie cercetată, pe baza unor hărţi bune: chiar si o suprafaţă relativ restrânsă, cum ar fi aceea a unui teren de fotbal, pretinde o procedură sistematizată, dacă nu dorim să scăpăm din vedere tocmai punctul esenţial.

După ce zona de cercetare a fost jalonată, cu precizie, intră în funcţiune detectorul de metale. Acesta a fost realizat prin perfecţionarea greoaielor aparate pentru detectarea minelor din al doilea război mondial. Detectorul reacţionează la obiecte metalice de cele mai diverse tipuri aflate în sol,funcţie de capacitatea aparatului şi de dimensiunea obiectului.

Aparatele foarte moderne dispun şi de dispozitive electronice, care sunt extrem de eficiente: aşa-numitul discriminator este un fel de filtru electronic, care impiedică declansarea unui semnal de detectare in cazul obiectelor metalice de dimensiuni mici până la medii, cum ar fi cuie ruginite, deschizătorul cutiilor de băuturi, capace de sticle şi folii de aluminiu pentru gumă de mestecat. „Sistemul de identificare a tipului de metal" foloseşte conductivitatea electrică foarte diferită a aurului, argintului şi fierului indicând pe o scală, cu un procent ridicat de probabilitate, din ce metal este confecţionat obiectul detectat. Cu ajutorul acestor dispozitive auxiliare se poate evita de la bun început dezgroparea anevoioasă a unor bucăţi de metal lipsite de valoare. Cercetători de la Institutul Battelle din Frankfurt au realizat chiar si un fel radar de teren. Metalul poate fi detectat pana la adancimi de zeci de metri. Un asemenea aparat este extrem de scump si foarte dificil de manuit. El se preteaza cel mult la utilizarea profesionala, in cadrul unei echipe.

Cautatorii de comori folosesc si nuielusa de alun. Desigur, poti sa crezi sau nu in eficienta ei. S-a demonstrat insa ca unii oameni, cu ajutorul unei asemenea baghete din lemn, material plastic sau sarma, pot sa „simta" o sursa de apa sau chiar o concentrare de metale, cum ar fi un sipet cu comori.
Principalul ajutor al oricarui cautator de comori ramane, prin urmare, un detector de metale eficient. Cu ajutorul lui se localizeaza o concentratie de metal mai mare decat cea a minereurilor din zona respectiva. Pentru adancimi de explorare diferite exista si capete de cautare speciale, care, in functie de model, au "forte" de penetrare mai mari in adancime sau in latime.

In procesul de cautare, capul detectorului este purtat la o distanta constanta, de cativa centimetri, deasupra solului si plimbat incolo si incoace, in vreme ce suprafata de cercetat este strabatuta lent. Cand aparatul detecteaza un obiect metalic in sol, faptul este semnalat optic pe un cadran sau acustic printr-un difuzor. Dupe ce s-a stabilit punctul exact, intra in actiune lopata, iar obiectul respectiv este dezgropat cu grija.

Trebuie sa amintim un fapt cat se poate de important: in pamant inca se mai afla ascunse mari cantitati de munitie din diferite razboaie: grenade de mana, cartuse, chiar si grenade antitanc si bombe de aviatie. Acestea reprezinta un pericol de moarte! Nu le atingeti niciodata, ele pot exploda! Cel mai intelept lucru este sa anuntati imediat politia. Echipele de genisti vor declansa operatiunile adecvate de indepartare a pericolului.

Sa presupunem ca ati gasit intr-o padure din Anglia un mic vas cu monede. Proprietarul padurii, care in prealabil si-a dat acordul pentru cautare, va fi informat despre descoperire. Monedele vor fi curatate de un specialist si apoi evaluate. Fericitul explorator si proprietarul terenului isi vor imparti egal descoperirea propriu-zisa sau profitul rezultat din vanzarea acesteia.

Chiar si atunci cand cautam pe plaje, printre ruinele castelelor, prin locuri publice, in foste constructii satesti si chiar la rascruce de drumuri - adica in locuri cu sanse sporite de succes - utilizarea detectorului constituie premisa obligatorie a unui rezultat pozitiv.

Articol trimis de Cosmin G. Poenaru.

Pretul aurului va creste sau Cum au cumparat China, India si Rusia adevarate "comori"

In doar trei luni, chinezii si indienii au cumparat aproape 400 de tone de aur ! O adevarata "comoara", poate una chiar fabuloasa pentru noi, oamenii obisnuiti ! Desi este o stire mai mult economica, merita sa o cititi, daca sunteti cautatori de comori din aur ( poate o sa va creasca dorinta de aventura :) ) sau daca detineti multe bijuterii din aur. Vestea buna este ca se prognozeaza ca pretul aurului va creste in continuare, chiar daca este criza !

Investitori privati, in special din China si India, au cumparat masiv metal galben. In egala masura, si-au intensificat achzitiile de aur o serie de banci centrale din Asia, Orientul Mijlociu si America Latina. In acest context, expertii afirma ca in viitorul apropiat pretul aurului va ajunge la 1.600 $/uncie.

Comparativ cu primul trimestru al anului trecut, cererea mondiala de aur a progresat, in primele trei luni din 2011, cu 11%, pana la 981,3 tone. Principalii consuma­tori de metal galben raman producatorii de bijuterii si industria, care reprezinta 68% din totalul cererii globale (670,7 tone). Exprimata in numerar, cererea a crescut cu aproape 40%, pana la 43,7 mld. $. In ceea ce priveste pretul la aur, intervalul cuprins intre ianuarie si martie nu s-a ca­racterizat prin miscari majore pe aceasta piata, cresterea fiind de sub 1%, pana la 1.430 $/uncie. In schimb, in pe­ri­oada imediat urmatoare cotatiile au de­­pasit pragul psihologic de 1.500 $/uncie, pentru a atinge, la inceputul lunii mai, valoarea-record de 1.577 $/uncie. Interesul pentru lingouri, plus 52% In acelasi timp, pe piata s-a instalat o situatie unica in felul ei: pe fondul unei cereri tot mai mari din partea investito­rilor. Interesul pentru lingouri si mone­de a sporit cu 52%, pana la 366,4 tone.

Potrivit ultimelor date ale World Gold Council (WGC), in primul trimestru al acestui an cererea a pro­gresat de 2,5 ori, pana la 366,4 tone, un record istoric absolut. Protectie impotriva presiunii asupra yuanului In acest context, China a devenit cel mai mare cumparator de aur, detronand din aceasta pozitie India. In intervalul de referinta, investitorii chinezi, in special persoane fizice, au achizitionat 93,5 tone, cu 130% mai mult decat indicele similar din 2010 (41 de tone). India a realizat numai 85,6 tone. „Estul cum­para aurul de care s-au debarasat inves­titorii occidentali”, a comentat directorul WGC, Marcus Grabb. In februarie, WGC si banca ICBC au lansat pentru prima data in China actiunea „Un lingou aur cadou”. Oferta vizeaza lingouri cu o greutate de la 10 la 100 gr la cotatiile la zi ale Bursei aurului din Shanghai. Metalul galben este achizi­tionat ca mijloc de protectie a econo­miilor pe fondul pericolului inflationist si al presiunilor exercitate asupra yua­nului. In plus, investitorii occidentali cumpara destul de rar aur fizic, prefe­rand actiuni sau obligatiuni, in timp ce in Asia de Sud-Est si in Orientul Mijlociu, cu piete finan­ciare mai putin dezvoltate, se mentine respectul tradi­tional fata de metalul galben.

Oricum, au cumparat aur si unele banci. Astfel, banca centrala a Rusiei si-a sporit rezer­vele de aur cu 18,8 tone, pana la 811,1 tone, realizand, astfel, cea mai mare achizitie de acest gen din istorie. Exem­plul i-a fost urmat de banca centrala a Thailandei, cu 9,3 tone (pana la 108,9 tone) si de cea a Mexicului, cu 6,9 tone, si a Boliviei (7 tone). Incercand o concluzie, analistii au decretat: pe termen mediu, aurul nu se va ieftini. „Procedand ca atare, acesti investitori din China si India au pregatit, de fapt, fundamentul pentru un nou raliu al pretului la aur, care va trece de 1.600 $/uncie”, au estimat analistii GFMS. Sursa partiala: http://www.fin.ro/articol_61195/record-absolut-in-doar-trei-luni-chinezii--si-indienii-au-cumparat-370-de-tone-de-aur.html

Felinarul roman

Un entuziast cautator de comori a descoperit ceea ce se crede a fi singurul felinar roman intact, făcut din bronz, gasit vreodata in Marea Britanie.

Danny Mills, de 21 de ani, a făcut descoperirea într-un câmp de lângă Sudbury ,în Suffolk, Marea Britanie.

Se crede ca in zona respectiva existau vile romane şi moşii, undeva în secolul al II-lea.

Obiectul, descris ca un exemplu rar al mestesugarilor romani, a fost donat Muzeului Ipswich.
În toamna anului 2009, domnul Mills, in timp ce se folosea de un detector de metale, a gasit acest felinar într-un câmp. El a raportat imediat descoperirea la Unitatea de arheologie Suffolk.

Purtătoarea de cuvânt a Muzeului Colchester şi Ipswich (CIM) a spus: "S-a dovedit a fi singurul exemplar complet al unui felinar roman găsit în Marea Britanie. Magnific obiect !"
"Fragmente de felinare similare mai sunt deţinute de British Museum, iar cel mai asemanator exemplar este cel gasit in celebrul sit arheologic roman Pompei. Intrucat acest felinar deosebit a fost descoperit pe terenuri aparţinând domnului şi doamnei Miller P, acestia l-au donat Muzeului Ipswich", a mai declarat purtatorul de cuvant al CIM.

Emma Hogarth, restaurator la muzeele Colchester şi Ipswich, a declarat: "A fost o plăcere să lucrez pe un astfel de obiect magnific."

Dl. Mills a declarat: " A durat ceva timp sapand dupa el si nu gaseam nimic, şi apoi dintr-o dată l-am descoperit. A fost un sentiment uimitor. O ora m-am uitat pe telefonul meu, cautand pe internet exemplare asemanatoare, si am gasit doar unul descoperit in sit-ul arheologic Pompei."

Felinarul a fost datat undeva între anii 43 şi 300 d.Hr..

Este ca o lampă din epoca moderna, doar ca pentru ca flacără sa nu ramana deschisă si supusa la pericolul stingerii din cauza vantului, aceasta ar fi fost protejata cu un strat subţire de material organic ( piele sau lemn foarte subtire? ) , care ar fi fost răzuit până aproape la transparenta. Acest material a puterzit insa in pamant.

Flacara ar fi fost produsa prin plasarea unui fitil în ulei de măsline, într-un suport de la baza lămpii.

Oricum, parerea mea este ca aceasta aceasta descoperire poate fi catalogata ca fiind una dintre cele mai interesante despre care am auzit.

Sfaturile unui cautator de istorie si comori

"Trebuie sa cauti ceramica si in general resturi de vase sparte. Acolo vei gasi si comori !" Acesta ar fi secretul succesului in descoperirea de artefacte, sustine Steve Miles, un profesor pensionar care a efectuat o multime de sapaturi in Anglia în ultimii 15 ani.
"Când sunteti în căutarea comorilor, trebuie sa cautati intai cioburi de ceramica", a spus Miles. "Cu cat veţi vedea mai multe bucati ceramice, cu atât mai mari sunt sansele sa gasiti si ceva de valoare. De obicei ceramica arata aproape la fel ca in ziua cand a fost aruncata, sparta sau ingropata acolo. Este un semn bun."

Desigur, ştiind unde să cauti este la fel de important. Dar, desi Miles este mai putin dispus sa imparta secretele sale despre locurile de cautat comori, el este fericit să prezinte cateva monede, clopote, conducte, nasturi şi alte mărunţişuri pe care le-a gasit in cautarile sale prin locuri parca uitate de lume.

El a cumparat primul detector de metal din Toronto la mijlocul anilor '90, cu câţiva ani înainte de a retrage din functia de profesor de liceu. "Nu am avut nici o idee despre căutarea comorilor", a spus el. "Este ca si cum ai regasi copilul din tine si pasiunea pentru aventura..."

Dar, după ce a gasit un penny din 1912 pe un mic santier din Byron, Miles a devenit dependent de detectia de metale. "Am fost în extaz, atunci am stiut care va fi noul meu hobby", a spus Miles. "Când mi-am dat seama ca pot chiar eu sa descopar istoria si nu doar sa caut cu detectorul de metale bijuterii şi alte obiecte pierdute pe plaja, am inceput sa cutreier Anglia si sa bat la usile necunoscutilor, in cautare de informatii sau legende."

Un alt secret este sa nu te feresti sa intri in discutie cu oamenii din mediu rural, in special fermierii mai in varsta, care pot sa iti ofere indicii pretioase. Aceasta idee l-a condus Miles in urma cu 6 ani la obtinerea unor informatii si la cautari indelungi intr-un vechi sat numit Truthville. Impreuna cu sora sa, Miles a descoperit acolo multe artefacte interesante si valoroase. "Am fost de-a dreptul incantat", a spus Miles. "Nu a fost exact o comoara. Atunci când găsiţi lucruri personale, cum ar fi inele, lucruri care au însemnat ceva pentru acei oameni din trecut, devii un fel custode. Este o povară într-un fel..  "

Alte surse de inspiratie pentru a gasi locuri de cautat sunt monografiile. Informatiile cercetate într-o carte numită "Sate dispărute din Middlesex County," scrisa de Jennifer Granger, l-au ajutat pe Miles sa gaseasca un sit arheologic inca necatalogat, datat in urma cu cateva secole.

Miles consideră ca nasturii, monedele şi o mulţime de descoperiri ale unor elemente de vestimentatie militara sunt rezultatul ruperii sau pierderii acestora in momentul cand soldatii incalecau sau descalecau de pe cai. Una dintre cele mai interesante descoperiri ale sale este cataramă pe care scrie "Bătălia de la Alma 1852", alături de un desen cu o "femeie frumoasă şi un leu."

"A fost o luptă la începutul Războiului Crimeei şi pentru că graniţele au fost mai puţin stricte atunci, am gasit in diverse locuri tot felul de suveniruri militare. În timp ce multe dintre acestea pot fi considerate valoroase financiar, Miles a devenit fascinat mai mult de viaţa strămoşilor sai din Londra şi speră sa poata adăuga si el cateva elemente noi la istoria zonei locale, prin descoperirile sale.

"Cred ca istoria locală este vitală pentru oricare zona din lume", a spus Miles. "Americanii o studiaza foarte bine, altii nu. Ceea ce mi se pare în general putin studiat, iar copii ar trebui sa afle astfel de informatii locale, dar totusi nu le sunt explicate, este faptul ca pionierii noştri din trecut au lucrat impreuna, au muncit din greu si in buna cooperare pentru a cladi natiuni. Vieţile lor depindeau de aceasta, iar noi am uitat acest sentiment de fratie fara de care pana la urma omenirea nu o sa poata supravietui."

O noua tehnologie in detectia de metale

Astazi am ramas suprins de o noua tehnologie, relativ iefina, care permite imbunatatirea detectiei de metale cu ajutorul unui telefon mobil. Desi tehnologia va fi folosita la inceput in domeniul militar, se pare ca aceasta noua descoperire va aduce un mare avans si in domeniul arheologiei si a detectie de comori.
Lahiru Jayatilaka şi Krzysztof Gajos la Şcoala Harvard de Inginerie şi Ştiinţe Aplicate au dezvoltat o noua modalitate de a detecta minele explozive ingropate in actuale sau foste zone de război. Noul sistem utilizeaza un software instalat pe smartphone obisnuit, conectat la un detector de metale convenţional, folosind o conversie audio-video care ajuta la o vizualizare mai buna a semnelor detectarii.

Minelor terestre rămân printre cele mai distructive ramasite ale războaielor secolului XX, iar recuperarea si dezamorsarea lor este foarte dificila si riscanta
În timp ce protocoalele de deminare s-au îmbunătăţit substanţial de la al doilea război mondial, tehnologia folosită pentru a localiza minele îngropate s-a schimbat foarte putin: cei care cauta si identifica minele folosesc tot detectoarele de metale. Pe un câmp de luptă presărat cu resturi de metale, diferenţierea minelor letale fata de cutiile de conserve, fire şi carcase este mare consumatoare de timp si foarte imprecisa.

 Acum, cercetatorii de la Şcoala Harvard de Inginerie şi Ştiinţe Aplicate (SEAS) au proiectat un sistem software eficient, care clarifica si individualizeaza in clar semnalele provenite de la detectoarele de metale . Sistemul lor se numeste PETALE si a fost catalogat drept o inovatie importanta in tehnica detectiei de metale.
 
În cazul în care detectorul de metale trece peste un obiect metalic, in mod normal se emite un bip. Sistemul inventat permite ca feedback-ul auditiv creat de detectorul de metale sa fie tranformat intr-un contur al obiectului detectat .Cu fiecare trecere in plus peste un obiect îngropat, incepe sa se contureze o imagine din ce în ce completa a formei obiectului, oferind detectoristului o idee tot mai detaliată a ceea ce ar putea fi ascuns acolo. Soluţia lor a implicat o platformă ieftina şi omniprezenta: un smartphone obisnuit. Versiunea finală a softului este proiectata pentru a rula pe un dispozitiv mobil normal, cum ar fi de exemplu un iPhone nu neaparat de ultima generatie, un telefon care poate fi montat pe un detector de metale.

 În plus faţă de creşterea eficienţei la căutare, sistemul PETALE are potenţialul de a contribui la formarea de noi cautatori. In testele initiale, dintre cautatori incepatori care au testat sistemul, 80% dintre ei au avut eficienta mai mare folosind acest sistem de conversie din semnal audio in semnal vizual.

Asadar, probabil in scurt timp, sistemul va deveni accesibil si publicului larg, iar un simplu detector de metale va putea fi transformat relativ usor intr-un detector de metale sofisticat, care in mod normal ar fi extrem de scump.

Masinuta telecomandata - jucarie sau detector de comori ?

Astazi am gasit in posta electronica un mail cat se poate de interesant: un site online vinde detectoare de metale deghizate in masinute telecomandate ! :) Nu e important numele site-ului si nici nu stiu cat de performant e detectorul de metale cu care este dotata masinuta, dar mi s-a parut interesanta ideea acestui gadget.
Gadgetul se numeste The Metal Detecting Dune Buggy, este controlat de la distanta si in prospect se spune ca poate detecta obiecte metalice îngropate in pamant, atunci cand masinuta este plimbata pe un teren adecvat, incluzand curtile, zone murdare sau cu iarba mica, nisip sau alte zone mai greu accesibile. Se mai spune in prospectul publicitar ca jucaria poate detecta obiecte de metal ingropate până la 10 cm adancime şi atunci când descopera ceva, se aprinde intermitent un LED roşu şi începe sa produca un bip puternic, pentru a alerta utilizatorul de prezenta a unei eventuale "comori".

Cu ajutorul telecomenzii, "detectorul de comori" mobil poate fi deplasat înainte si înapoi si poate vira stânga sau dreapta. Sensibilitatea detectarii metalelor poate fi modificata pentru a se potrivi terenului cercetat. Include patru replici de monede ( replici ale unor dubloni de aur, dar fabricate din fier), pentru a fi îngropate si apoi cautate, dar şi două mici lopeti de plastic. Patru baterii AA (nu sunt incluse) sunt necesare pentru telecomanda, oferind până la 4 ore de funcţionare. Jucaria necesită a fi alimentata cu o baterie de 9 volţi (nu este inclusa). Pe site-ul respectiv jucaria costa 35 de dolari. Nu stiu daca se gaseste si in Romania la comercializare.

Oricum, ca si concluzie, acest gadget este o jucarie perfecta pentru copiii dvs., in asa fel incat sa ii atrageti prin joc si distractie, intr-un mod placut, in acest hobby al detectiei de metale si de ce nu, si spre arheologie si istorie.

Ce poate face blonda din imagine cu un detector de metale ?

Blonda din imagine nu are in mod obisnuit nici o legatura cu cautarea de comori, dar a devenit brusc o mare pasionata a detectiei de metale.  Nu vreau sa ne transformam intr-o revista de can-can, dar aceasta stire m-a facut oarecum sa zambesc si nu m-am putut abtine sa nu o aduc si la cunostiinta dvs. Poate nu cunoasteti intamplarea din vara trecuta cand actriţa Jennifer Ellison ( foto ) s-a transformat într-un mare vanator de comori, dupa ce a pierdut inelul ei de nuntă într-o parc-safari. Blonda era foarte suparata de pierderea extrem de pretiosului "artefact" si nici nu avea de gand sa il lase a fi descoperit peste vreo mie de ani de vreun pasionat cautator de comori.

Asadar, peste cateva zile, Jennifer a revenit cu un detector de metale in parcul cu o suprafata de 120 de acri  si inconjurata de ragete de lei, tigrii, bizoni sau rinoceri  şi a inceput sa foloseasca cu speranta detectorul de metale ( nu stim cum a invatat asa de repede sa il utilizeze...  :), poate a fost ajutata de ceva "specialisti"... )

"Am inchiriat un detector de metale cu 20 de lire. Pot sa spun ca sunt cele mai cu folos 20 de lire pe care le-am cheltuit", a declarat vedeta. "Le-am cerut tuturor pe pagina mea de Twitter să spuna pentru mine o rugăciune către Sfatul Anton, pentru a ma ajuta sa gasesc inelul si se pare ca rugaciunea a fost auzita. Dupa mai multe ore de cautari, am găsit inelul în zona parcarii".

Jennifer, care se căsătorise in 2008 în Mauritius, cu boxerul semi-pro Rob Tickle, a spus: "A fost inelul meu de nunta şi nu mi-a venit sa cred că l-am găsit. Sunt atât de fericita! " Actrita si boxerul au fost extrem de fericiti, s-au îmbrăţişat şi sărutat atunci când ea a pus din nou pe deget inelul."  Managerul parcului-safari, Gary Gilmour, a spus: "Este o veste fantastica că Jennifer si-a recuperat inelul de cununie. Toată lumea de la Blair Drummond Safari Park a fost fericita sa o ajute."

Articol in premiera in Romania, prezentat de catre site-ul nostru Harta Comorii.

O straveche comoara araba descoperita in ... Germania !

Arheologii din nordul Germaniei au descoperit o comoară formata din monede de argint arabe, datând din prima jumătate a secolului al VII-lea. Aceasta dovedeşte ca un comerţ prosper între Orientul Mijlociu şi nordul Europei exista deja cu mai mult de 1200 de ani în urmă.

Un total de 82 monede au fost găsite într-un câmp din apropierea oraşului Anklam din Germania, la câţiva kilometri de coasta Mării Baltice, în săpături finalizate la 02 septembrie 2010. Monedele provin din regiuni care apartin acum de Irak, Iran, Afganistan şi Africa de Nord. Cele mai vechi monede, aproximativ de un centimetru în diametru, au fost bătute în jurul anului 610 d.Hr. şi poartă chipul lui Khosroe II, regele Persiei care a domnit între anii 590 - 628 d.Hr.

 Alte monede din aceasta comoara au fost bătute în jurul anului 820 şi au inscripţii în limba arabă. "Sunt mici opere de artă cu scrisuri delicate gravate pe ele," a spus Fred Ruchhöft, arheolog şi istoric  la Universitatea Greifswald din apropiere, acesta fiind specialistul care a analizat prima data descoperirea. "Monedele din argint sunt bine pastrate. Trebuie doar putin curatate si vor arata ca si cum ar fi acum confectionate. "

Arheologii au descoperit cu ajutorul detectoarelor de metale atat monedele, cat si o brăţară de argint şi trei mici lingouri tot de argint, împrăştiate pe o suprafaţă de 20 la 30 de metri, în timp ce studiau un sit arheologic care fusese o asezare slava in jurul anului 800. Ei cred ca aceasta comoara a fost îngropata în pământ într-un vas de ceramica, de către un comerciant sau de catre un artizan. Ei au descoperit, de asemenea, si resturile acestui vas. Motivul acestei arii relativ mari de imprastiere a acestui tezaur o reprezinta secolele de arat si alte munci agricole care au ravasit solul, au rupt vasul şi au împrăştiat comoara prin pământ.

"Raidurile vikingilor erau obisnute in acea perioada, posibil ca unul dintre ele sa fi fost motivul pentru care a fost ascunsă comoara", a spus domnul Ruchhöft. "Se poate ca proprietarul initial sa fi fost ucis înainte de a recupera comoara."

Această parte din nord-estul Germaniei, în apropiere de graniţa cu Polonia a suferit de depopulare şi de declin economic in ultimele decenii, dar a fost o regiune foarte prospera în Evul Mediu timpuriu, datorita vecinatatii sale cu unul dintre drumurile comerciale cele mai importante din acea perioada, ruta lunga de 6000 km.

Traseul traversa Marea Caspică si nord-vestul Rusiei, cam unde este acum Sankt Petersburg si continua de-a lungul coastei baltice spre Scandinavia şi nordul Germaniei.

Comercianţii erau slavi, vikingi şi arabi, iar bunurile erau transportate în principal pe râu şi mare. Barcile vikingilor puteau naviga atât pe mari, cat şi pe râuri, deoarece acestea se afundau in apa doar putin, permitandu-le să pluteasca astfel chiar în apele cu doar un metru adâncime.

"Blanuri, chihlimbar si sclavi erau schimbati de comercianti pentru perle, cristale şi argint din Orient", a mai spus domnul Ruchhöft. Aceste monede arabe nu erau mijloace legale de plată în Europa, dar valoarea lor intrinsecă, a metalului pretios din care erau confectionate, adica argintul, le-a făcut un mijloc comun de schimb. Astfel se explică de ce majoritatea monedelor gasite erau tăiate în jumătăţi sau în sferturi. Numai şapte monede de tip dirham au fost găsite intacte.

"Descoperirea demonstreaza cum comerţul mondial luase nastere chiar acum 1200 de ani", a spus domul Ruchhöft. "Este neclar dacă schimburile comerciale se faceau faţă în faţă cu negustorii arabi. Nu există niciun indiciu concret că negustorii au calatorit pe intreaga lungime a traseului. Probabil comertul a avit avut loc în etape, intre oraşele-piaţă ridicate de-a lungul drumului. "

Brăţară de argint găsita la Anklam a fost confectionata în regiunea Volga din Rusia, ceea ce sprijină teoria acestor centre economice, deoarece sugerează ca un schimb comercial a avut loc la un moment dat undeva de-a lungul Volgai.

Michael Schirren, de la departamentul regional de arheologie, a declarat: "Descoperirile de monede din această epocă sunt extrem de rare şi aceasta este cu adevărat semnificativa, din cauza numarului mare de artefacte."

Monede arabe au mai fost găsite si in nordul indepartat al Suediei si in vestul Insulele Britanice.

Intreaga comoara cântăreste aproximativ 200 de grame şi cu ea se puteau cumpara 4 boi ( in perioada ascunderii acesteia ) sau se puteau achizitiona un bou si un cal, plus un sclav sau o sclava tanara", a mai spus domnul Ruchhöft. "O moneda dirham valoara aproximativ 75 de raţii zilnice de grâu sau o perla."

PS: Daca vi s-a parut interesant acest articol prezentat in premiera in Romania, pentru stimatii nostrii cititori, de catre site-ul nostru Harta Comorii , va invit sa lasati un comentariu mai jos.

Un vas de mari dimensiuni, vechi de doua milenii, descoperit intact in pamantul din curtea unui constantean

Un vas vechi de peste doua milenii a fost descoperit de un localnic din Fântânele in pamantul din curtea sa, in timp ce pregatea gradina pentru culturile de primavara.

Desi a sapat in acele locuri pamantul de peste 30 de ani impreuna cu famila sa, sansa de a descoperi artefactul il ocolea in fiecare primavara pe constantean, iar vasul a ramas ascuns privirii umane.
„Săpam pentru a pregăti terenul pentru culturi, când am lovit într-o piatră. La început am crezut că este doar atât, dar când am ridicat-o am dat de buza vasului. Am continuat să sap să văd ce este. După două săptămâni l-am scos de tot din pământ“, a spus localnicul in varsta de 38 de ani.

Bineinteles, orice om s-ar fi gandit prima data ce poate fi inauntru, mie personal mi-ar fi zburat gandul chiar la o mare comoara a stramosilor nostri. :). „Iniţial, am sperat că este plin cu bani, dar erau numai câteva găleţi de pământ“, a adaugat descoperitorul. A anunţat autorităţile pentru ca specialiştii de la Constanţa sa vina sa să ridice vasul.

Mama descoperitorului, care si dansa locuieşte de 30 de ani în acea gospodărie, a spus uimita :„În fiecare an sap grădina pentru a pune ceapă, roşii sau usturoi, dar niciodată nu am dat de el. Am mai găsit pietre din zidurile unei geamii, dar niciodată un vas. Soacra mea a găsit bănuţi de aur, demult, dar nimic altceva“.

Vestea marii descoperiri a făcut repede înconjurul localităţii, iar consătenii au venit să vadă „minunea“: „Am aflat şi eu despre ce au găsit aici şi am fost curioasă să văd espre ce este vorba. Ştiu că au mai fost făcute descoperiri similare la noi, dar nu mai ştiu pe unde sunt. Un vas, dar mai mic, a fost expus la şcoală, dar nu mai este demult acolo. S-a spart, s-a degradat. Mă gândeam că este un vas mai mic, dar uite ce mare este!“, a spus o vecina in varsta de 62 de ani, curioasă să vadă descoperirea.

Sursa foto si partial text: http://www.adevarul.ro/locale/ constanta/ Vas_de_2000_de_ani_descoperit_in_curtea _unui_constantean_0_475752448.html

Falusul din aur, un pandativ roman declarat comoara

Un pandantiv roman in formă de falus a fost obiectul unei anchete care studia comoara gasita la Norfolk, Anglia. Realizat din aur şi modelat în forma distinctiva a unui falus, pandantivul a fost găsit de detectoristul Kevin Hillier la începutul acestui an şi raportat prin sistemul Portable Antiquities Scheme, care a confirmat descoperirea ca fiind o comoara.

Cautatorii de comori care gasesc obiecte de aur şi argint sau tezaure monetare cu o vechime de peste 300 de ani au , în Anglia şi Ţara Galilor, obligaţia legală să raporteze, în conformitate cu Legea Comorilor din 1996, gasirea unor astfel de artefacte. De asemenea, orice artefacte preistorice din metal, găsite după 1 ianuarie 2003 sunt declarate comoara.

Pandantivul este descris de Erica Darch, un ofiţer care tine legatura cu descoperitorii de comori: "Acesta artefact este gol, format din foi de metal sudate împreună pe lungime, rotunjite si avand o deschizătură mică lăsată deschisă la ambele capete. O buclă formată din trei foi de metal este poziţionata în partea de sus, având atasate separat două sfere solide reprezentând testiculele".

Ceea ce este interesant la acest mic pandantiv nu conceptul său sub forma de falus, fiindca au mai fost descoperite astfel de obiecte de bronz in Anglia, ci faptul ca este realizat din aur.

Pandantive asemanatoare, tot sub forma de falus, dar realizate din bronz

Pandantivul a fost probabil purtat de către un soldat roman, care credea ca acesta este un talisman purtator de noroc si ca este util pentru a proteja purtatorul de la vraji si de rău. Pandantive de acest tip au mai fost găsite în situri romane timpurii ce aveau caracter militar. 

8 tone de aur si un Indiana Jones modern

Un german, expert în cultura maya, afirma că poate gasi o uriasa comoara pierduta. Profesorul Joachim Rittsteig a plecat împreună cu un grup de cercetători şi de jurnalişti în Guatemala, într-o expediţie ce aminteşte de Indiana Jones.

Joachim Rittsteig a studiat vreme îndelungată cultura maya, iar acum este convins că poate da de urma fabuloasei comori pierdute. Se presupune că ar fi vorba de opt tone de aur.

Profesorul Joachim Rittsteig, un Indiana Jones modern

Profesorul Rittsteig crede că tezaurul s-ar afla în lacul Izabal, din estul Guatemalei, cel mai mare din această ţară - are o suprafaţă de 589,6 km². Potrivit cotidianului german „Bild", care a sponsorizat expediţia, în grupul care-l însoţeşte pe Joachim Rittsteig a fost cooptat un scafandru profesionist, care are misiunea de a cerceta adâncurile, transmite Fox News. Expediţia aminteşte de filmele de aventuri cu profesorul de istorie şi de arheologie Indiana Jones.Expertul în cultura maya susţine că a descifrat celebrul Codex Dresda, în care s-ar găsi o informaţie referitoare la locul în care se găseşte tezaurul.

Codexul Dresda, unul dintre cele mai valoroase artefacte, despre care se crede ca ar ascunde indicii ale locatiei comorii

40 de ani de muncă

Profesor emerit la Universitatea din Dresda, Rittsteig afirmă că a tradus cartea, scrisă de preoţi în anul 1250 î. Hr., după 40 de ani de studii asidue. Codexul, care reprezintă unul dintre principalele documente rămase în urma acestei civilizaţii, cuprinde 74 de pagini, are 3,56 metri lungime şi este scris cu ajutorul a 74 de hieroglife distincte.

Acesta a fost descoperit în 1739 de un bărbat foarte bogat din Viena, care l-a donat ulterior Bibliotecii din Dresda.

„Codexul conduce la o comoară imensă, de opt tone de aur pur", a declarat Rittsteig, care, în decursul carierei sale, a publicat numeroase volume despre cultura maya. Potrivit lui, la pagina 52, se vorbeşte despre „capitala Imperiului Maya, Atlan, care ar fi fost distrusă în urma unui cutremur ce a avut loc la 30 octombrie, în anul 666 î. Hr. În acest oraş, ei au păstrat 2.156 de tăbliţe de aur pe care erau scrise legile civilizaţiei maya". Comoara s-ar fi scufundat în apele lacului Izabal.

Lacul Izabal ( fotografie din satelit NASA )

Potrivit estimărilor făcute de Joachim Rittsteig, valoarea tezaurului s-ar ridica la 290 de milioane de dolari, adică aproximativ 211 milioane de euro.

211 milioane de euro ar fi, potrivit estimărilor, valoarea tezaurului maya în căutarea căruia a pornit profesorul Joachim Rittsteig.

Sursa partiala : http://www.adevarul.ro/societate/viata/ In_cautarea_faimosului_tezaur_maya_0_439756592.html

Cautarea comorii lui Zamolxe, subiect al primului film 3D romanesc

Primul film romanesc realizat in tehnologie 3D, „Hensi“ va fi lansat în toamnă. Comoara lui Zalmoxes va fi căutată la Cluj de un vânător de comori englez născut în Mănăştur. Acesta este scenariul filmului ce va fi realizat de un grup de amatori clujeni, regizorul fiind jurnalistul Gelu Radu. Se vor folosi camere 3 D. Noua producţie vine cu un context istoric. „Este vorba despre Hensi, un vânător de comori englez. El îşi face o gaşcă de aşa-zişi «prieteni» care îl ajută să caute o comoară legendară, aurul lui Zalmoxes. Bineînţeles, poliţiştii pornesc pe urmele lor şi totul se complică de aici încolo“, povesteşte Gelu Radu, regizorul filmului. Majoritatea cadrelor vor fi filmate în Cluj, însă vor avea loc filmări şi în Anglia, Germania şi Slovacia“, adaugă regizorul. Va fi un film neobişnuit, făcut în stil Tarantino şi Rodriguez, promite Gelu Radu. Filmul va avea 100 de minute aproximativ şi este pură ficţine.

Horia Radu (Hensi), în faţa British Museum, locul în care se vor filma câteva secvenţe din primul film 3D românesc.

Vor filma si la British Museum
Acţiunea porneşte din Anglia, unde eroul, Hensi, află un pont despre legendara comoară a lui Zalmoxe. „Câteva cadre vor fi filmate şi la British Museum. Acolo intrarea este gratis, pentru că operele se consideră că aparţin patrimoniului universal. Am vorbit cu cei de acolo şi ne-au spus că putem să filmăm fără probleme, dacă nu încurcăm lumea“, a explicat Gelu. Filmări vor avea loc în patru ţări, respectiv România, Anglia, Germania, Slovacia.

Care este acţiunea filmului
Un vânător de comori britanic (Hensi) vrea să găsească cu orice preţ aurul lui Zamolxes, o comoară râvnită de mulţi. „Implicarea în nişte tranzacţii cu artefacte antice, cu câţiva ani în urmă, Şi-a pus incontestabil amprenta asupra lui Hensi, făcându-l să caute răspunsuri în mitul zeului dac. Comoara, care pe lângă aur mai are și unele secrete, e râvnită și de alții, fiecare cu propria-i agendă, pe care nici blestemul ce o protejează de mii de ani nu-i descurajează în tentativa de a pune mâna pe ea“, se arată în sinopsisul filmului. Coloana sonoră va fi făcută de către băieţii de la trupa „Personal“. Costurile estimate se ridică la 30.000 de euro, dar echipa de producţie încă se află în căutare de sponsori.

Sursa partiala: http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/ PREMIERA_Din_culisele _realizarii_primului_film_3D_romanesc _0_418758190.html

Comoara de la Pietroasele

Tezaurul de la Pietroasele (cunoscut și ca Tezaurul de la Pietroasa) a fost descoperit în 1837 în localitatea Pietroasele, Buzău, fiind format pe atunci din 22 piese. O mare parte din piesele componente s-au pierdut. În prezent este expus la Muzeul Național de Istorie. Cunoscuta si sub numele popular de "Closca cu puii de aur", tezaur ce dateaza din secolul al IV-lea, aceasta comoara a fost descoperita de doi sateni, Stan Avram (socru) si Ion Lemnaru (ginere), in timp ce extrageau piatra de pe dealul Istrița (749 m), necesara pentru constructia Seminarului Teologic din Buzau.



Cum am spus , in momentul descoperirii tezaurul se compunea din 22 de piese, din care au ramas 12, iar din cele 27 kg (sau chiar 40 kg, dupa cum sustin alte pareri) cat ar fi cantarit initial, au mai ramas astazi doar 18,795 kg. Putem spune ca pana la descoperirea lui Tutankamon, in 1923, Closca cu puii de aur a fost principalul tezaur din aur al lumii. A participat la Expozitia Universala de la Paris din 1867, fiind prima iesire importanta in evidenta a arheologiei Romaniei. In 1895, Paul Telge restaureaza Closca la Berlin dupa schitele intocmite de Petrache Poenaru si declara: `Astfel restaurata, ar deveni ceea ce trebuie sa fie, adica monumentul cel mai stralucit si frumos al artei antice`.

Din cele 12 piese recuperate, doar cinci sunt lucrate numai din aur:

• un platou mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 cm. A fost rupt în patru bucăți, la puțin timp după descoperire;

• o cană (oenochoe), cu înălțimea de 37 cm; a fost reconstituită, fiind deteriorată după descoperire.
• o pateră (platou mai mic) cu decor în relief și o statuetă în centru; are un diametru de 26 cm, iar statueta reprezintă un personaj feminin cu un pahar în mâini, așezat pe un tron împodobit cu un vrej de viță de vie.
• un colan cu o inscripție gravată cu caractere runice. A fost piesa cea mai studiată din întregul tezaur;
• un colan simplu;

iar șapte sunt împodobite și cu pietre prețioase:

• un colan cu balama;
• patru fibule, un fel de broșe folosite la prinderea veșmintelor. Se numără printre cele mai somptuoase exemplare ale antichității târzii;
• două vase poligonale, unul octogonal și altul dodecagonal. Se disting prin forma aparte a torților, compuse din două pantere, sprijinite cu labele din față pe o placă decorată și cu cele din spate și coada pe fundul vasului. Au fost, deasemenea, distruse și restaurate de mai multe ori.

Cele zece piese pierdute au fost probabil trei colane, dintre care unul cu inscripție, o cană asemănătoare cu cea păstrată (oenochoe), o pateră simplă, nedecorată, o fibulă mică, și două perechi de brățări încrustate cu pietre.
Datarea tezaurului și atribuirea sa au pornit atât de la aspectul pieselor, cât și de la inscripția de pe colan, prezența runelor sugerând un neam germanic. Prima ipoteză atribuie tezaurul vizigoților conduși de Athanaric, care s-au refugiat în Imperiul Roman odată cu apropierea hunilor, tezaurul fiind îngropat cel mai târziu în anul 381. A doua ipoteză îl atribuie ostrogoților, din prima jumătate a secolului al V-lea.

Tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumată. A fost cumpărat de la țăranii care îl descoperiseră de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat parțial de banul Mihalache Ghica, vornic al Departamentului Trebilor Dinăuntru, frate al domnitorului Alexandru D. Ghica, care l-a și adus în atenția lumii științifice a vremii. Popularitatea internațională a dobândit-o în urma Marii Expoziții Universale de la Paris, din 1867, când a fost restaurat și expus sub supravegherea lui Alexandru Odobescu. Ulterior, Odobescu a publicat monumentala monografie arheologică Le Trésor de Petrossa, vol. I-III, 1887-1900. La sfârșitul lunii noiembrie 1875 a fost furat din Muzeul de Antichități din București. A fost recuperat în 1876, însă colanul cu inscripția a fost deteriorat. În anul 1884 trece printr-un incendiu, pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastră.

În toamna aceluiași an a fost restaurat la Berlin de Paul Telge, un orfevrier german, și a căpătat aspectul pe care îl cunoaștem și astăzi. În 1917 a fost trimis în Rusia, împreună cu tot tezaurul național, și s-a întors de acolo în 1956. Din 1971 este expus la Muzeul Național de Istorie al României. Articol compilat din surse partiale: Wikiedia.org, http://www.citbuzau.ro/, Youtube.com, alte surse.

Un milion de bani de aur in "labirintul subteran" de sub Braila ?

Am gasit cateva informatii interesante despre comorile din zona Brailei, despre legendele unor tezaure ascunse in regiune, despre "labirintul subteran" format din hrubele de sub Braila si despre cautatorii sau presupusii descoperitori ale unora dintre acestor comori.

Intrările din hrube sunt „forţate“ de brăilenii în căutare de comori pierdute - Adevarul.ro 

Sper ca o sa vi se para interesante aceste informatii, chiar daca nu avem posibilitatea sa le verificam pentru dumneavoastra, informatii pe care vi le aducem in atentie, bazandu-ne pe profesionalismul jurnalistilor de la Adevarul.ro.

Ţăranii din zona Brăilei au aşteptat cu nerăbdare noaptea de 22 spre 23 aprilie când limbi de foc ieşite din pământ ar fi trebuit să le arăte unde se află ascunse aurul pierdut al turcilor. Legenda spune că doar în noaptea de Sfântul Gheorghe văpăile comorilor din vechime se arată. Anul acesta cu atât mai mult, pentru că noaptea a coincis cu Vinerea Mare.

Vreme de trei secole, Brăila a fost nu doar un avanpost, ci unul dintre cele mai bogate oraşe stăpânite de turci. Nenumărate sunt poveştile care spun că turcii, până să fie alungaţi, şi-au ascuns aurul în labirintul subteran din zona Brăilei, în speranţa că vor reveni să-l recupereze. Despre bogăţiile acelor vremuri povestesc cronicile încă de pe vremea lui Mihai Viteazul. „Pentru eliberarea Brăilei, oştile lui Mihai au trebuit să susţină şase bătălii. În aprilie 1595, oastea condusă de banul Mihalcea a obţinut capitularea garnizoanei turceşti, care suferise grele pierderi. Oştenii au găsit în cetate, scriu cronicile, «un milion de bani de aur şi multe provizii»", a explicat arhivistul Gheorghe Iavorschi. Mărturia unui sătean Legenda este amplificată şi de faptul că nimeni nu ştie ce se ascunde sau cât de vast este labirintul de sub oraş. Cu toate că oficial nu există nicio dovadă că într-adevăr ar exista comori ascunse, în multe din satele judeţului existenţa aurului turcesc este considerată o certitudine. Nimeni nu îndrăzneşte să nege că ar exista în anume locuri aur „ascuns de turci".

În fostele sate ale judeţului, credinţa că în noaptea Sfântului Gheorghe ies comorile la iveală, din pământ, este cu atât mai mare. La Tichileşti, de pildă, un sătean a solicitat autorităţilor în urmă cu câţiva ani un buldozer, ca să sape „la Cruce", acolo unde, spune el, ar fi văzut „flăcări albăstrui, de juma' de metru" ieşind din pământ. „Veneam de la schimbul II. La intrare în comună, era să cad de pe bicicletă: ieşeau limbi de foc din pământ. Şi era aproape de miezul nopţii, în noaptea Sfântului Gheorghe!", a povestit bătrânul. Omul a cerut Primăriei un buldozer, însă autorităţile nu l-au luat în serios, iar aurul a rămas negăsit. Brăilenii ştiu bine că, din când în când, comorile din vechime sunt descoperite întâmplător şi că doar o parte din aur ajunge la autorităţi.

Brăilenii cunosc, de asemenea, legenda potrivit căreia un mare industriaş şi filantrop ar fi găsit o comoară de pe vremea turcilor, de pe urma căreia s-ar fi îmbogăţit. „Aurul e acolo!"

Anul acesta, pentru că noaptea de Sfântul Gheorghe a picat în ajun de Paşte, localnicii erau siguri că Dumnezeu le va arăta calea către comoară. „Sigur că vom porni în căutarea limbilor de foc, sperăm să şi găsim comoara!", au strigat ieri câţiva tineri înainte de a se îndrepta către hrube. „Aurul e acolo! Trebuie cercetate bine", a explicat un altul îndepărtându-se.

Oricum, Centrul Vechi al Brailei păstrează încă porţiuni din vechile tuneluri folosite de turci secole la rând - locul tainic unde ar fi fost ( nr: sau este ) ascuns aurul Semilunii Oraş de legendă, Brăila poartă în pântece urmele celui mai mare sistem defensiv construit vreodată de-a lungul Dunării, de către turcii care au stăpânit-o aproape trei sute de ani: catacombele, numite aici hrube.

Secole la rând, bogăţiile raialei şi ale Ţării Româneşti luau drumul Stambulului prin portul „Ibrailei" şi nu puţini au fost cei care au râvnit la aurul păzit cu străşnicie de ieniceri.
Legendele ţesute aici de-a lungul timpului, i-au făcut pe mulţi să asedieze şi să prade oraşul apărat de turci. Chiar şi aşa, cetatea Brăilei - azi rasă de pe faţa pământului - a fost cucerită de numai şapte ori, după ce garnizoana depunea armele, pentru că rămânea fără provizii şi muniţie.

Porţiuni ale hrubelor - păienjeniş de tuneluri folosite de otomani - se mai găsesc şi astăzi, ascunse la mai bine de zece metri sub caldarâm, uneori pe două-trei nivele, în Centrul Vechi. Vechea pulberărie de pe strada Cetăţii, unde-şi ţineau mai apoi brăilenii budanele, tunelurile de pe Bulevard, Ştefan cel Mare şi Împăratul Traian - sunt numai câteva din tainicele locuri unde se află catacombele.

„Casa în care locuiesc are 200 de ani vechime. Când am făcut reparaţii, am găsit, la um moment dat, în perete, cărămizi cu ştampila meşterului de atunci, însemnele Brăilei Vechi. Sunt cărămizi de o duritate extraordinară. Până acum 10-15 ani, mai era în capătul străzii o porţiune de zid vechi, dar cărămizile au fost furate între timp. Sunt ferm convins că, în hrube, sunt multe vestigii de pe vremea turcilor",  (... ) a afirmat un brăilean de pe vechea stradă a Cetăţii.

La câteva zeci de metri depărtare, se află o alta casa, aşezată la intersecţia cu Bulevardul Sfânta Maria, azi Panait Istrati. Puţini sunt cei ce ştiu că, sub clădire, se află un păienjeniş de tuneluri. Casa exista prin 1839 - dovadă actele păstrate de familie - şi a fost dată drept dotă, la 1871, cu toate acareturile din preajmă.

În anii '50, autorităţile au decis închiderea hrubelor şi astuparea lor cu pământ, ca să nu se mai surpe clădirile noi. Porţiunile rămase sunt inaccesibile sau ţinute în secret. Se ştie că, în unele locuri, hrubele se întindeau pe câte două sau trei niveluri şi că unele duceau (...) dincolo de zidurile cetăţii.
Se spune chiar că exista o hrubă pe sub Dunăre, pe unde se ajungea la Ghecet, în Tulcea.

„Hruba de la Grădina Mare şi-a dovedit eficacitatea în anul 1595 când, învinsă de oştenii lui Mihai Viteazul, garnizoana turcească a reuşit să salveze mare parte din comorile Brăilei. Avem relatarea că turcii se retrăgeauşi că încearcă să plece cu aurul, în timp ce valahii stăteau la pândă.Probabil că aceste bogăţii, lingourile de aur şi galbenii, au fost ascunse în pâini şi încărcate în bărci, ajungând în Dobrogea" (...) a precizat directorul Muzeului Brăilei.

Un fost consilier la Arhivele Naţionale povesteşte că, atunci când au intrat în Cetatea Brăilei, valahii conduşi de banul Manta au găsit „un milion de bani de aur şi mare cantitate de provizii".

Salahorii au dărâmat cetatea

Garnizoana Brăilei a reuşit să ţină piept atacurilor unor oşti de zece ori mai numeroase. La 1828, însă, după căderea raialei, ruşii au decis dărâmarea cetăţii. Trei ani au muncit 3.000 de salahori până ce au făcut una cu pământul Cetatea Brăilei. La Arhive, există documente care dovedesc acest fapt. Despre vechea fortificaţie mai amintesc doar denumirile străzilor din Centrul Vechi: Cetăţii, Citadelei, Bastionului, Fortificaţiei.

„Vechea pulberărie a sărit în aer în anul 1810, pe când ruşii ocupaseră Brăila. A intrat un soldat cu pintenii în ea, a făcut scântei şi n-a mai rămas nimic acolo. Pulberăria nouă se afla pe strada Cetăţii, fiind folosită ulterior ca închisoare", a mai spus directorul Muzeului Brăilei.

Se ştie că hrubele erau folosite pentru transportul pulberei către bateriile celor nouă bastioane ce apărau cetatea.

Aproape că nu exista casă veche care să nu aibă câte o hrubă la subsol, sau legături cu vechea reţea construită de turci. În vechile hrube, temperatura şi umiditatea sunt constante, diferenţa de la iarnă la vară fiind de patru-cinci grade Celsius. Totodată, prin hrube se putea ajunge uşor în spatele oştilor invadatoare. Muzeografii brăileni au propus, ani la rând, ca măcar porţiuni din vechile hrube să fie restaurate şi amenajate, pentru a putea fi incluse într-un circuit turistic, dar un asemenea proiect, extrem de costisitor de altfel, a rămas fără finalitate.

Surse adevarul.ro : http://www.adevarul.ro/locale/braila/ EXCLUSIV-_Povestea_orasului_subteran_-_Catacombele_Brailei_0_395360537.html si http://www.adevarul.ro/societate/ Cautatori_de_comori_in_noaptea_ de_Sfantul_Gheorghe_0_467353856.html

Comorile de la Piscul Crasani ( documentar video )

Piscul Crasani este situat la sud-est de satul Crasanii de Jos, comuna Balaciu, pe malul drept al raului Ialomita, la 25 km de Urziceni. Descoperirile arheologilor au scos la iveala vestigii istorice atribuite culturilor Boian (mil. VI-V i.Hr.), Hallstatt si geto-dacice (mil. III-I i.Hr.). Cetatea fortificata era inconjurata de rape adanci pe trei laturi, care o faceau greu de cucerit, si a cunoscut o puternica inflorire in sec. II - I i.Hr., cand au aparut si s-au dezvoltat in jurul cetatii si asezari civile cu un bogat inventar agricol, casnic si mestesugaresc; aici au fost gasite peste 40 de amfore provenind din Thassos, Rhodos si Eridos (?).

"Dromichete si-a facut capitala si l-a adus in lanturi pe generalul macedonean Lisimah, mana dreapta a lui Alexandru cel Mare, dupa ce i-a infrant ostile...", spun invatatii din zona. La Piscul Crasani, urmele sapaturilor arheologilor se vad peste tot. Unii localnici cred ca arheologii si cautatorii de comori mai scormonesc si acum dupa "caruta de aur a lui Dromichete": "Boierul Dormichetre avea caleasca de aur, care a fost ingropata undeva in deal, langa conacul sau de la Movila. Am cautat si eu comoara lui Dormichetre, cu tatal meu, Alexandru, cand eram flacau." Tot in legatura cu acest subiect, am gasit si un articol interesant, din care va citez doar cateva fragmente, invitandu-va sa il cititi in totalitate pe site-ul original.

Din cele trei dâmburi care au fost odată, numai mamelonul din mijloc a fost cercetat. În 1926 Vasile Părvan o cataloga drept o aşezare protoistorică de maximă importanţă şi scria despre ea „Crăsanii au alcătuit în chip natural o încrucişare de drumuri: drumul greco getic, al apei cu drumul iranian, al stepei”. După 83 de ani de la publicarea Geticii şi la mai bine de 2000 de la ospăţul oferit de Dromichete lui Lysimah, pe dealurile Crăsanilor, directorul Muzeului Judeţean Ialomiţa perorează luat de val: „Acum 2-3 mii de ani, aici a fost ceea ce numim acum Occident. În timp ce occidentaţii trăiau în peşteri, se omorau între ei şi încă nu descoperiseră civilizaţia, aici exista un centru politico-administrativ al unei uniuni tribale ce făcea parte dintr-o mare federaţie de triburi getice. Dava de la Piscul Crăsani a fost, la vremea ei, cea mai înaltă formă de civilizaţie a timpului. De aceea este unică. Pentru că nicăieri în Occident nu există vestigii arheologice atât de vechi.”(...)

"Era o aşezare întărită, cu şanţ şi val. A fost cercetat doar mamelonul din centru. Aici a fost descoperit candelabrul din bronz, vatra solară, ritonul… Dacă aş fi turist şi aş veni aici, n-aş vedea mare lucru…Locul e important, cercetările…fiind una dintre puţinele cercetări de sec II-I fortificată, de tip davă.”(...)

Elena Renţea a fost norocoasa care a ţinut pentru prima dată în palme ritonul în palme. Un obiect de cult care a făcut furori in Occident şi a fost purtat mai ceva ca moaştele sfinţilor, din expoziţie în expoziţie şi muzeu în muzeu. Piesa de rezistenţă a Piscului Crăsani, motivul pentru care ne aflăm aici, singura evidenţă certă din toată comoara lui Dromichete: „Ritonul ăsta de mă tot întrebaţi a fost descoperit aici, în apropierea sanctuarului, pe una din gropi. Iar eu am avut şansa de a fi după două mii şi ceva de ani, prima persoană care am luat în mână această piesă. Eram atunci, îmi aduc aminte cu Virgil Niţulescu. El lucra atunci pe şanţ, la fundaţie…Şi nu-mi venea să cred…L-am ridicat, era în două bucăţi, cornul şi terminaţia în formă de cal…şi stăteam cu piesele în mână şi l-am strigat… S-a uitat la mine de la vreo 15 metri şi a strigat: „Ritonul de la Piscul Crăsani”. Şi aşa i-a rămas numele. ” ( citeste articolul complet, nu doar aceste ultime 3 fragmente,  dand click aici )

Alte surse partiale ale acestui introduceri: http//skytrip.ro si http//formula-as.ro .
Am postat aceasta introducere pentru a va trezi interesul de a urmari documentarul de mai jos, care pe mine m-a impresionat placut si pe care va invit sa il vizonati si dumneavoastra.

Partea 1 - Piscul Crasani, Comori si Povesti uitate




Partea 2 - Piscul Crasani, blestemul zeilor

Un potir din aur, un platou din aur, 100 de monede din aur ...

Comoara de Gourdon (Trésor de Gourdon), descoperita in 1845 în apropiere de Gourdon, Saône-et-Loire, Franta, este un tezaur de aur, obiectele datând la sfârşitul sec. V - inceputul sec. VI.
Când a fost găsit tezaurul, acesta cuprindea un potir şi un platou dreptunghiular, ambele incrustrate cu pietre pretioase ( inclusiv turcoaze ),  dar continea si un depozit de aproximativ o sută monede de aur datând din timpul domniilor împăraţilor bizantini ( incepand cu Flavius Valerius Leo Augustus ( Leo I )(457-474) si pana la Flavius Justinus Augustus ( Justin I ) (518-527) ). Regele Clovis I (c. 466–511, din dinastia merovingiana ) s-a convertit la creştinism în 496, asadar potirul şi discul ar putea fi merovingiene timpurii sau galo-romane tarzii.

Comoara este păstrata în Cabinet des Médailles, Paris, un departament al Biblotecii Nationale Franceze.

În secolul al VI-lea, Gourdon a fost locul unde a existat o mănăstire, de unde se pare ca ar proveni aceste artefacte. Cea mai recentă moneda din tezaur fusese datata ca fiind din anul 524. Probabil comoara a fost îngropata în grabă, pentru a fi protejata in fata unui raid armat. Recuperarea a fost întâmplătoare: o ciobanita, Louise Forest, a descoperit tezaurul sub o ţiglă romană gravata cu o cruce. Comoara a fost vânduta la o licitaţie din Paris, in data de 20 iulie 1846, atunci când platoul si potirul au fost achiziţionate de către stat, în timp ce monedele au fost dispersate şi s-au pierdut.

 Potirul este mic, de 7,5 cm înălţime, avand la bază un con trunchiat. Acest potir are două mânere de forma unor unor păsări extrem de stilizate, care pot fi recunoscute doar prin elementul care simbolizeaza un cioc şi pietrele pretioase cu forma ochilor.

Potirul poate fi comparat cu vasele canthares ( din ceramica sau metal ), comune in randul romanilor, care le foloseau ca si cupe de vin. Prin contrast, decorul este "barbar", atât în ​​iconografie, cat si ca tehnica.

 Platoul dreptunghiular are o lungime de 19,5 cm si o latime 12,5 cm, iar adancimea acestuia este de 1,6 cm. Crucea centrala formata din pietre pretioase, precum si cele patru ornamente de turcoaz din colturi, identifică tezaurul ca apartinand creştinismului.

Monede similare cu cele gasite in tezaur

Comoara medievala din Colmar

Comoara Colmar este un tezaur format din obiecte pretioase îngropate de catre evrei undeva in perioada 1348 - 1350 dupa Hristos. Comoara a fost găsita în anul 1863, în peretele unei case a medievalului Rue des Juifs, în Colmar ( regiunea Alsacia ), Franta.
Se crede că unele dintre obiecte au fost vândute de catre descoperitori înainte de a fi preluate si inregistrate in colecţia Musée Cluny, unde se pastreaza cea mai mare parte dintre relicvele acestui tezaur. Acesta comoara a fost complet expusa doar în 1999, la Colmar.

Comoara include unul dintre putinele inele de căsătorie evreiască, inele care au supravietuit din acea perioada pana astazi, cu rama in forma clădire, cu acoperis în loc de obisnuita piatră preţioasă, de asemenea si în acord cu cerinţa legii evreiesti ca inelele de nuntă să fie realizate numai din aur.

Comoara contine si monede de argint, precum si vase de argint, bijuterii din aur şi argint, inclusiv catarame de centura atent lucrate, dar şi 15 inele de argint.