Spiritul loial al câinelui care a pazit comoara timp de 2000 de ani

Arheologii au descoperit ramasitele un caine de paza, vechi de 2.000 de ani, despre al carui spirit se crede că a protejat cu loialitate o uriasa comoara, timp de milenii. Scheletul, care este de aproximativ aceeaşi dimensiune cu a unui retriever sau alsacian, a fost descoperit in timpul unor sapaturi de cercetare arheologica efectuate la un altar din Epoca Fierului, din Hallaton, lângă Market Harborough.  Experţii cred că animalul a fost sacrificat şi îngropat pentru a proteja comoara Hallaton - o colectie de peste 5.000 de monede de aur şi de argint.

Tezaurul fusese descoperit cu un deceniu în urmă, iar acum este adăpostit la Muzeul Harborough.

Scheletul câinelui, care a fost descoperit de catre experţii in arheologie de la Universitatea din Leicester, va fi expus la muzeu. Scor Vicki, managerul proiectului universităţii, a declarat: "Site-ul Hallaton este înconjurat de un dig de protectie. Scheletul de câine a fost descoperit la intrarea in acel spatiu imprejmuit. Noi credem că a fost legat şi sacrificat, iar apoi îngropat, pentru ca sufletul lui sa pazeasca intrarea spre comoara si sa indeparteze spiritual gandul cautatorilor de comori sau jefuitorii ori cotropitorii de la acel loc. Probabil asa gandeau cei care l-au sacrificat si i-au pus sufletul de paza la comoara. L-am gasit într-o poziţie ciudata, dar elocventa pentru aceasta concluzie: se uita exact la tezaur."

Doamna Scor a mai spus ca scheletul datează din anii 0-50 d.Hr.. ""Din păcate, picioarele din spate lipsesc", a spus ea. "Au fost luate, pentru că probabil cei care au sacrificat animalul s-au gandit ca asa va pazi comoara, spiritul acestuia neputand sa mai plece de la locul unde i-a fost incredintata misiunea."

Doamna Scor a adăugat că se pare ca acest caine a fost îngropat peste scheletul altui caine, si ca ar exista dovezi ca de fapt ar fi existat si al treilea caine, sub cei doi.  "Se poate ca oamenii care au ingropat comoara sa fi simţit ca spiritul cainilor de paza precedenti şi-au pierdut puterea de a proteja comoara. Desi in zilele noastre pare o cruzime, pe atunci sacrificarea cainelui celui mai drag, pentru a apara comoara cu spiritul său, era considerata probabil o mare onoare oferita acelui câine."

David Sprason, membru al Consiliului Judeţean din Leicestershire, a declarat: "Povestea cainelui ilustrează inca o data relaţia specială dintre oameni şi câini, care a existat de mii de ani. Consideram ca acest câine trebuie să fie reunit cu magnificul tezaur de la Hallaton şi astfel acest caine sa isi găsească o nouă casă, adica Muzeul Harborough. Spiritul său trebuie sa pazeasca in continuare comoara, asa cum a facut-o cu atat de multa loialitate mii de ani."

Articol prezentat in premiera pe site-ul nostru Harta Comorii.

Crucifix de argint declarat comoară

Un crucifix din Evul mediu tarziu a fost găsit în Gloucestershire, in Anglia. Acest crucifix a fost declarat de catre specialisti ca fiind comoara. Vechi de 500 de ani, artefactul fost descoperit de către un localnic din Yanworth, în iunie 2009.

Acest crucifix pandantiv are reprezentat pe fata pe Domnul Isus Hristos crucificat, pe laterale fiindu-i alaturi Fecioara Maria şi Ioan Evanghelistul, iar pe revers este reprezentat Sfantul Christopher cu pruncul Isus Hristos. Muzeul Cirencester Corinium speră să cumpere acest artefact, dupa ce va fi evaluat de catre specialistii particulari de la o casa de licitatii. Oricum, se vehiculeaza sume cu multe zerouri. Kurt Adams, ofiţer de patrimoniu pentru Gloucestershire şi Avon, a declarat: "Astfel de descoperiri, cum este aceasta cruciuliță de argint, sunt foarte rare, mai ales atunci când un astfel de artefact reprezinta un exemplu cu adevărat excepţional de artă medievală. Cu singuranta ca a fost o pierdere foarte importantă pentru acel proprietar al său, din Evu Mediu."

Incepand cu anul 1996, Legea Comorilor din Anglia obligă cautatorii de comori să raporteze orice descoperire autoritatilor, iar acestea stabilesc daca respectivele artefacte reprezinta sau nu o comoara. Daca descoperirea este declarata comoara, obiectele gasite intra in proprietatea Coroanei, iar descoperitorii si proprietarii de terenuri primesc contravaloarea de piata a descoperirii, evaluata de catre specialisti. Daca nu este declarata comoara, descoperitorul respectivelor obiecte, impreuna cu proprietarii terenurilor unde s-a facut descoperirea sunt liberi sa le vanda la licitatii sau oricarui doritor ori sa le pastreze.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul nostru Harta Comorii.

A descoperit o metodă secretă de a căuta comori ?

Pensionarul Peter Beasley, care isi daduse demisia în 2003, la cativa ani dupa ce gasise o comoara, avand astfel bani suficienti din vanzarea acesteia, catre British Museum, pentru a-si petrece mai mult timp în căutarea artefactelor antice, a descoperit in anul 2010 o comoara de aproape 1 milion de dolari, folosind un detector de metale. Fostul zidar, in varsta 68 de ani, cauta si săpa timp de şase ore pe zi, trei zile pe săptămână, pe câmpurile de langa casa lui din Waterlooville, Hants. El mai gasise anterior un pandantiv roman, care se spune ca fusese purtat de Cezar, si pe care l-a vandut cu suma de 30000 de lire sterline. De asemenea, a mai gasit un inel normand, care a fost scos la vanzare cu un preţ orientativ de 80.000 de lire sterline. Cea mai mare descoperire si vânzare a pensionarului fusese insa un lot 250 de monede romane găsite pe un teren lângă Petersfield, pentru care a primit 100.000 de lire sterline de la British Museum, în 1996.

Pensionarul Beasley a spus: "Eu iubesc excursiile, iar cautarea de comori era doar un hobby pentru mine, pentru a mă ţine departe de casă, pentru a petrece mai mult timp in natura, dar totul s-a schimbat dupa prima descoperire, iar hobby-ul s-a transformat intr-o sursa de venituri serioase pentru mine. Sunt insa si fascinat de istoria ţării noastre şi cand gasesc ceva, ma cuprinde un sentiment minunat, stiind ca pot sa descopar un artefact vechi de sute sau mii de ani. Desigur, am găsit de obicei, de-a lungul anilor, doar piese de fier vechi, dar nu am renuntat, mi-am spus ca trebuie să continui cautarile si hobby-ul meu. Devenise o obsesie, chiar daca nu gasisem nimic de mare valoare timp de zeci de ani. Insa nu m-am dat batut! Da, am gasit multe comori, fiindca nu am renuntat la speranta !"

Domnul Beasley a imbratisat acest hobby in anul 1979, cand un coleg de munca i-a vandut detector de metale pentru pretul 80 de lire sterline. Totusi, foarte norocos, pensionarul a gasit in primii doi ani de la cumpararea detectorului cateva monede şi alte artefacte datând din vremea romanilor sau a normanzilor, dintre care majoritatea au fost oferite cadou fermierilor care deţineau terenurile unde a efectuat cautarile, in speranta unei bune colaborari cu acestia. El a spus: "Terenurile dintre Chichester şi Winchester reprezinta pamanturile care au apartinut lui William Cuceritorul, deci un loc de cautat cu mare potenţial. Este insa foarte greu de efectuat cautari, de obicei ajung acasa extrem de obosit. Uneori risc sa fiu si bătut." El a spus ca, de exemplu, a descoperit in urma cu ceva timp un scut saxon, suliţe şi un schelet, pe un camp din Clanfield. După o dispută apriga cu proprietarul, acesta i-a interzis pensionarului cautator de comori sa mai intre pe terenurile sale, in suprafata de 15 hectare. "Proprietarul crede ca pe terenul său este ingropata o comoara saxona in valoare de cateva milioane de dolari."", a mai povestit batranul cautator de comori.

Intrebat de telegraph.co.uk cum de a gasit atatea comori, pensionarul a spus ca a descoperit o metoda secreta, cu ajutorul careia poate gasi orice comoara, oriunde in Europa. "Nu voi spune insa la nimeni care este aceasta metoda, fiindca in cativa ani ar fi gasite toate comorile din Europa si ar fi un dezastru pentru arheologie."

Metoda secreta, simplu noroc sau poate doar tenacitate, este insa clar ca batranul pensionar este unul dintre cei mai prolifici descoperitori contemporani de comori. Sursa: telegraph.co.uk.

Articol in premiera in Romania, prezentat, tradus si adaptat de catre site-ul nostru Harta Comorii.

Comoara de la Zidul Ciclopilor, Macedonia

Un tezaur cu monede descoperit in anul 2010 la Cetatea Skopje reprezinta una dintre cele mai mari comori care contine monede de aur si de argint, descoperite vreodata pe teritoriul Macedoniei. Arheologii au gasit 44 monede de aur şi 76 monede veneţiene, datând din secolul al XIII-lea sau epoca bizantina.

Aceasta este cea mai importantă descoperire arheologică de la Cetatea Skopje, alaturi de "pecetele" de plumb medievale care au fost descoperite cu mai mulţi ani în urmă in acest sit arheologic, a declarat pentru publicatia Vreme, Pasko Kuzman, arheolog şi director de Protecţia Patrimoniului Cultural din cadrul Ministerului macedonean al Culturii. Monede bizantine de aur au fost descoperite si in alte sit-uri din Macedonia, dar foarte rar şi în cantităţi mai mici, a adăugat el.

Potrivit arheologilor, de obicei cantităţi mari de monede de bronz sunt adesea găsite in sit-uri antice din Macedonia. Monedele de aur recent descoperite sunt batute cu imagini de regi bizantini şi motive biblice, în timp ce monedele de argint veneţiene sunt ștanțate cu imagini de conducatori veneţieni.

Piese foarte valoroase, dupa cum afirma Kuzman, monedele descoperite fusesera elemente de schimb in tranzatiile negustorilor. Legăturile comerciale ale liderilor bizantini cu venetienii erau in voga , Republica venetiana fiind renumita pentru splendoarea şi prosperitatea sa. Este interesant faptul că sute de monede au fost găsite într-o cutie mică, nu foarte deterioarata, asadar aceasta probabil fusese păstrata cu mare grijă, fiindca monedele avusesera o mare valoare pentru oamenii din acea vreme, a remarcat Kuzman remarcat.

 În prezent, monedele de aur şi argint de la Cetatea Skopje sunt păstrate într-un laborator şi în curând vor fi examinate în detaliu de către specialiştii in numismatica. Cetatea Skopje este unul dintre sit-urile arheologice din Macedonia ce vor fi studiate cu atentie în acest an. Arheologii fac sapaturi in zona centrala a sit-ului si au in plan renovarea şi conservarea aşa-numitului Zid ale Cicopilor.

Articol prezentat in premiera de catre site-ul nostru Harta Comorii.

O comoară misterioasă : mecanismul Antikythera

Oamenii de stiinta cred ca au demistificat in sfârşit incredibilul secret al unui calculator astronomic vechi de 2.000 de ani, construit de grecii antici. Atribuit de visatori ori extraterestrilor, ori legendarilor atlanti ai unei civilizatii disparute, constructorii adevarati ai sofisticatului mecanism raman necunoscuti.

Desi pare desprins dintr-un film fantastic cu comori, gen "Indiana Jones", descoperirea mecanismului Antikythera este cat se poate de reala! Găsit într-o epava scufundata a unei ambarcatiuni grecesti, care are o vechime de cel puţin 2.000 de ani, artefactul de bronz prezinta elemente extrem de avansate tehnologic pentry acea perioada istorica. Desi s-a crezut iniţial ca era un instrument de navigaţie, arheologii au concluzionat recent ca de fapt este un calendar astronomic extrem de complicat, un "computer" antic pentru calcule de astronomie.

Reconstructie 3D digitala a calculatorului astronomic antic


Acest artefact este "aparatul" cel mai sofisticat găsit vreodată, construit in acea perioadă, care precede apariţia unor dispozitive similare, cu mai mult de 1000 de ani inainte. O nouă analiză a Mecanismului Antikythera, o maşinărie cu o mecanică asemanatoare unui ceas din zilele noastre, a relevat ca artefactul este compus din mai mult de 30 de componente precise, lucrate manual din bronz.

Astfel s-a determinat ca acest mecanism este mult mai avansat tehnologic decât se credea, atat de mult incat nimic comparabil nu a mai fost construit pentru inca cel putin un milenium. "Acest dispozitiv este nu doar extraordinar, ci este singurul artefact de acest gen", a spus liderul echipei care a studiat indelung mecanismul, Mike Edmunds de la Universitatea Cardiff din Marea Britanie. "Designul este frumos, astronomia este exactă... În ceea ce priveşte valoarea istorică si financiara, consideram ca acest mecanism ca fiind mai valoros decat Mona Lisa." Cercetatorii au folosit scanere tri-dimensionale cu raze X pentru a detecta componenentele interioare ale dispozitivului, precum si scanari de înaltă rezoluţie ale suprafetelor exterioare, pentru a distinge si studia mai exact inscripţiile de pe suprafaţa sa.



O astronomie exacta

Nouă analiză a aratat ca pe fata dispozitivului exista indicatori pentru Soare si Lună, numiti "sfera mică de aur" şi "sfera mica," precum şi marcaje care a coincid cu un calendar zodiacal şi unul solar. Cadranele din spate par să fi fost folosite pentru a prezice eclipsele solare şi lunare. Cercetatorii arată că dispozitivul ar putea replica mecanic mişcări neregulate ale Lunii, cauzate de orbita eliptică în jurul Pământului, folosind un design inteligent care implică două roți, una dintre ele usor deplasat in afara, conectate intre ele printr-o tija si care se rotesc simultan.

Echipa de cercetatori a determinat mai exact data constructiei dispozitivului. Datarea cu radiocarbon sugerase că mecanismul a fost construit aproximativ in anul 65 î.Hr., dar recent dezvaluitele inscripţii de pe maşină indică o dată de construcţie puţin mai veche, intre anii 150- 100 î.Hr. Echipa a incercat sa reconstruiasca mecanismul cu ajutorul proiectarii 3D pe computer, iar reconstructia digitala a dezvaluit ca initial mecanismul avea 37 roti dintate, dintre care şapte sunt acum ipotetice, nu mai exista in artefact fizic, dar au descoperite empiric cu ajutorul unui software specializat, aceste elemente lipsa fiind absolut necesare functionarii mecanismului. "În faţa unor dovezi materiale fragmentare, presupunerile sunt inevitabile, dar noul model al mecanismului este extrem de seducător şi convingător în toate detaliile sale", a scris Francois Charette, un cercetator de la Universitatea Ludwig-Maximilians din Germania, într-un articol legat în revista Nature.



Artefactul misterios a fost descoperit in anul 1900

Fragmente din masinaria antica de calcul au fost descoperite in anul 1900 de catre scafandrii care explorau ramasitele unui vas antic scufundat langa mica insula Antikythera. Timp de decenii, oamenii de ştiinţă au încercat să isi dea seama cum sa rezolve un adevarat puzzle: cum sa puna impreuna cele 80 de fragmente descoperite si sa recreeze mecanismul functionabil. Reconstructiile anterioare au sugerat ca Mecanismul Antikythera a fost de mărimea unei cutii de pantofi, cu cadrane pe exterior şi un ansamblu complex de roţi dinţate de bronz in interior. Prin utilizarea unui "buton de comanda" rotativ, un fel de potentiometru de pe partea sa laterala, poate fi setata o anumita data calendaristica, iar cadranele mecanismului vor arata pozitiile pe cer ale Soarelui si ale Lunii.



Pornind de la aceste pozitii, dispozitivul ar fi afisat si pozitiile planetelor Mercur şi Venus. Recent, cercetatorii au relevat diverse inscripţii care par să confirme speculaţiile anterioare care sustineau că dispozitivul ar putea calcula, de asemenea, poziţiile planetelor Marte, Jupiter şi Saturn, alte planete cunoscute la momentul respectiv. Echipa internationala, condusa de Edmunds şi Tony Freeth de la Universitatea din Cardiff, a inclus astronomi, matematicieni, experţi în informatică si analişti din Marea Britanie, Grecia si Statele Unite.

Articol prezentat in premiera pe site-ul nostru Harta Comorii.

La 5 centimetri de comoară

In anul 2009, in Suedia, un tezaur de peste 100 de monede de argint, toate extrem de rare, despre care se crede ca ar fi din secolul al 12-lea, au fost găsite într-un mormânt datând din secolul al 14-lea. "Este fantastic că am găsit monede de argint într-un mormânt", a declarat arheologul Hanna Menander pentru ziarul local Motala & Tidning Vadstena. "Mormintele din aceasta perioada nu contin de obicei comori, iar a gasi un saculet cu bani intr-un mormant din perioada respectiva este chiar o descoperire unica".

Menander şi colegii sai, Annika Konsmar şi Magnus Stibéus, au concluzionat că monedele trebuie să fi fost în circulaţie o perioada mare de timp, poate chiar secole.

Comoara ascunsă in mormant a fost găsita in momentul in care in zona se faceau excavatii pentru a netezi terenul, in vederea construirii unei linii de cale ferata care sa faca legatura in Mjölby şi Motala.

Ceea ce este foarte interesant la acasta descoperire este ca săpături arheologice fusesera efectuate in acea zona in urma cu cinci ani, dar s-au încheiat exact la 5 centimetri distanta de locul unde au fost gasite monedele.

Acest articol a fost prezentat in premiera pe site-ul nostru Harta Comorii.

Ansamblul Stonehenge este original 100% sau este restaurat ori reconstruit partial?

Cum totii stim ce este Stonehenge. Este unul dintre cele mai misterioase monumente ale lumii, vechi de mii de ani. Dar cum s-a pastrat intact si nedistrus, toti acei megaliti stand drept in picioare atatea milenii? Raspunsul este ca poate asamblul Stonehenge nu s-a pastrat nealterat, ci poate a fost ... reconstruit partial sau restaurat ! Dar sa incepem cu inceputul.

Ce este Ansamblul Stonehenge ?

Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu înalțime de 6 metri și greutate de până la 50, aduse aici probabil de la o distanță de 322 de km din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei care au construit-o aveau cunoștințe în astronomie, și că ziua de 21 iunie (Solstițiul de vară) avea o semnificație deosebită, probabil religioasă. Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este nemuritor, la fel ca piatra și oamenii sunt muritori ca lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatra și așteptau prima ivire a soarelui. Dintr-o anumita poziție soarele lumina foarte frumos, oamenii crezând că este fapta unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în apropierea Stonhenge-ului de lemn unde la asfințit se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau.

Stonehenge, in prezent

Anul constructiei

Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza că ar fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr. Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n.

Stonehenge nerestaurat ?

Care este adevarul ?

Timp de decenii ghidurile oficiale despre Stonehenge au povestit intamplari fascinante despre monument. Diversele teorii despre cel mai mare monument preistoric faceau inconjurul lumii. Insa mai nimeni nu mentiona ca monumentul a beneficiat de reconstruirea sistematică a cercului de piatra vechi 4000 de ani, pe parcursul secolului 20. Restaurarile nu a fost mediatizate decat evaziv in canalele de informare ale vremii. Un procent mare de turişti, care planifica o excursie la monument, nu are nici cea mai vaga idee despre aceaste restaurari.

Acesta este unul dintre secretele întunecate ale istoriei arheologiei despre care nu se vorbeste: ziua în care constructorii au hotarat sa refaca cel mai faimos monument stravechi din Marea Britanie, ziua care ar fi trebuit să se uite.

Această imagine arată lucrători in 1901, pe sit-ul Stonehenge, într-o restaurare care a provocat indignare la timpul respectiv, dar care este rareori menţionata în ghidurile oficiale.

Lucrari la Stonehenge,1901

Pentru ca aceasta înseamnă că Stonehenge, bijuterie a patrimoniului Marii Britanii, nu este tot ceea ce pare a fi. Multe din ceea ce vad milioane de vizitatori ai sit-ului arheologic de la Stonehenge, ar data de fapt de mai puţin de 50 de ani. Deci monumentul nu mai este 100% original.

Inainte si dupa restaurare ?

Din 1901 pana in 1964, marea majoritate a cercului de piatră a fost restaurat printr-o serie de lucrari care a transformat monumentul de la Stonehange, în cuvintele unui arheolog, intr-un "produs al industriei secolului 20". Informatia restaurarilor este semnificativ absenta din ghidurile turistice. Dave Batchelor, arheolog senior la English Heritage, a declarat că va rescrie personal ghidul oficial. "Detaliul a fost abandonat", a recunoscut acesta. "Dar vremurile s-au schimbat şi noi credem acum că aceasta este o piesă importantă a poveştii Stonehenge şi trebuie să fie spusa".

Stonehenge 1958

Arhivistul si arheologul Christopher Chippindale a recunoscut: "Doar o mica parte din ceea ce vedem la Stonehenge nu a fost atins în vreun fel". Un alt istoric, Brian Edwards, care recent a relevat faptul că e posibil ca monumentul sa fi fost reconstruit în totalitate, desi pare oarecum absurd, a afirmat ca gasit poze rare de la Stonehenge, inainte de a fi efectuate lucrarile. El a spus: "Este ca şi cum Stonehenge ar fi fost curăţat istoric". "Prea mult timp au fost ţinute în întuneric lucrările de restaurare de la Stonehenge. Sunt uimit de cât de puţini oameni ştiu despre aceasta restaurare. Ar fi minunat ca ghizii sa va spuna povestea completă în viitor."

Un milion de vizitatori pe an sunt cuprinsi de admiratie cand se uita înapoi în timp, într-o altă vârstă a istoriei, şi se mira de tehnologia primitivă şi puterea musculara a celor care au transportat monoliţii imensi ridicati pe Câmpia Salisbury. Se spune despre acest monument ca a fost declarat primul computer al omenirii, ca se aliniaza, in mod magic şi misterios, cu astrele, la solstitiu.
Istoricul cercetator Brian Edwards afirma indignat si oarecum metaforic, intr-un ziar local : "Ceea ce căutaţi sa vedeti nu este decat un peisaj din secolul 20, care aminteşte de ceea ce Stonehenge ar fi fost cu mii de ani în urmă. Acesta a fost recreat de industria turismului si patrimoniului şi nu este creatia oamenilor preistorici. Ceea ce se vede acolo are o vechime mai mica de 50 de ani. " ( nr: Se refera probabil la faptul ca monumentul nu mai este 100% original sau ca nu mai este original in mare parte).

Prima restaurare de la Stonehenge a fost lansata acum peste 100 de ani.

In 1901, cand constructorii sa dus la locul de muncă din acea zi, adica monumentul preistoric de la Stonehenge,  Ziarul The Times de pe atunci protesta: "Restaurarea este o minciună". Cu toate acestea, la Stonehenge au mai fost efectuate lucrari în 1919, 1920, 1958, 1959 şi 1964. Christopher Chippindale, curator la Universitatea Cambridge, Muzeul de Arheologie şi Antropologie, şi autor al Complete Stonehenge, admite: "Aproape toate pietrele au fost mutate într-un fel şi sunt în picioare fiindca sunt fixate în beton."

Stonehenge, lucrari cu macaraua, 1958

O piatră a fost îndreptata şi fixata în beton în 1901, şase pietre în continuare în 1919 şi 1920, trei în 1959 şi patru în 1964.

Cartea ghid "Stonehenge şi monumentele din vecinatate" omite o menţiune detaliata a reconstrucţiei din secolul 20. Numai pe pagina 18 există o referinţă uşoară ... "Un număr de pietre căzute si înclinate au fost îndreptate şi restaurate."

Cercetatorii sunt de parere ca in cazul în care posibila reconstrucţie sau restaurarile de la Stonehenge ar fi fost făcute clare pentru public, s-ar adăuga un plus realitatii sale istorice.

Stonehenge 1964

Imaginile arată în mod clar reconstrucţia în curs de desfăşurare. Unele imagini au fost descoperite de către domnul Chippendale şi au fost utilizate într-o ediţie revizuită a cărţii sale. Multe dintre fotografiile de atunci au fost pierdute. Altele au fost descoperite de către domnul Edwards din ghiduri vechi, din momentul în care nu se considera a fi rusinoasa din punct de vedere istoric prezentarea povestii restaurarii .

"Vestea este senzaţională", a declarat domnul Edwards, un student de la Universitatea de Vest din Anglia. "După ce mi-am dat seama cât de multe modificari au fost realizate, am fost uimit să descoper că, practic, in afara de batranii localnici din zona, mai nimeni nu stie de reconstrucţia din ultimii 100 de ani a monumentului. Întotdeauna am crezut că, dacă oamenii se deranjeaza pentru a face o excursie la Stonehenge, atunci ar trebui respectati si cel puţin ar trebui să fie asteptati cu o poveste adevarata. "

Articol in premiera in Romania, oferit de site-ul nostru Harta Comorii.

Aceste surprinzatoare informatii si fotografiile le-am gasit pe site-urile:

http://www.ufos-aliens.co.uk/ cosmicstonehenge.htm ; http://wikipedia.ro si http://xenophilius.wordpress.com/ 2010/04/07/ stonehenge-in-1877-before-they -re-contstructed-it-photo/

Afirmatiile nu ne apartin si pot sa fie false, responsabilitatea apartinand site-urilor sursa mentionate, noi efectuand o simpla traducere in limba română, totusi aceste detalii si fotografiile reprezinta un punct de pornire a unui studiu dspre adevarul material si istoric al monumentului de la Stonehenge. Ar fi pacat daca monumentul nu ar mai fi compus in mare parte din elementele originale sau daca unele elemente au fost refacute ori repozitionate. Este cam aceeasi situatie ca la Sarmizegetusa, in Romania, adica ansamblul dacic despre care multe persoane nu cunosc faptul ca nu toate elementele acestuia sunt originale, ci au fost reconstruite sau repozitionate pe vremea dictaturii comuniste.

O comoară de 3600 de monede, descoperită de o căutatoare de comori în vârstă de 73 de ani

O bătrână ( la propriu ) si entuziasta cautatoare de comori a povestit recent cum a găsit un tezaur de 3600 monede datând din secolul al III-lea, într-un câmp în apropiere de York, in Anglia.

Marjorie Dandy, in varsta de 75 de ani, din Thornton-le-Clay, de lângă Malton, a povestit ca monedele de bronz au fost îngropate în interiorul trei vase, dintre care unul a supravietuit intact.  Autoritatile au declarat ca monedele reprezinta o rara descoperire din acea perioada, unele fiind bine conservate. Aceasta descoperire a fost declarata tezaur.

Doamna Dandy, care e pasionata de 15 ani de detectia de metale, se plimba, acum aproape 2 ani ( cand avea varsta de 73 de ani ! ) impreuna cu câinele ei de companie Tiny, pe un câmp ( locatia exacta nu poate fi divulgata, la cererea autoritatilor engleze). Deodata s-a auzit un semnal de la detectorul de metale, care i s-a parut mai special, dupa cum declara batrana cautatoare de comori . A inceput sa sape şi a găsit câteva monede.

Ea a spus: "M-am gândit ca trebuie să fie o comoara. Am fost foarte emoţionata. Cred ca mi se putea auzi inima cum bate ,de la o jumătate de milă distanţă. Toata lumea viseaza la o astfel de descoperire. "

Ea a revenit o săptămână mai târziu, cu sora ei, care era si mai in varsta ( Evelyn Hood, din Skewsby ), pentru a o ajuta la sapaturi mai adanci. De data aceasta, au găsit resturile unui vas care conținuse aproximativ 1500 de monede, dar care fusese deteriorat atunci când pe camp au fost efectuate lucrari agricole ( cultura de cartofi ) .

Doamna Dandy a spus ca a continuat sa sape si a mai gasit o a doua oala, tot deteriorata, tot cu multe mondede şi, în final, o oală nedeteriorata, plina de monede. "Acest vas nedeteriorat fusese asezat sub o piatra plata şi trei pietre dreptungiulare, ca pavelele", a spus ea.

"Unele dintre monede erau corodate şi lipite una de alta, dar se putea vedea capul personajelor pe multe dintre ele. A fost foarte interesant. "

Batrana cautatoare a mai revenit ulterior sa caute in acea zona, dar nu a mai găsit nimic in plus.

Monedele au fost duse la Londra şi doamna Dandy a declarat ca British Museum vrea sa cumpere una dintre ele, cea care afişează capul împăratului roman Gallienus, în timp ce Muzeul Yorkshire din York, doreste să achiziţioneze restul monedelor gasite.

O comisie de evaluare va stabili valoarea comorii, iar Muzeul Yorkshire va avea la dispoziţie un timp rezervat de şase luni pentru a cumpăra comoara in mod prioritar, iar plata urmează să fie împărţită între batrana cautatoare de comori şi proprietarul terenului unde a fost gasit tezaurul.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul nostru, Harta Comorii.

Imperiul geto-dacic - Nedumeriri istorice

Cine au fost geto-daci? Ce influenta au avut in istorie? Dacia este leaganul civilizatiei mondiale sau macar europene? Acestea sunt intrebari pe care multe persoane din Romania si din strainatate si le pun deseori. Pentru unii e un hobby, pentru altii e un stil de viata. Noi incercam sa fim impartiali. Nu ne permitem sa formulam raspunsuri la aceste intrebari, raspunsurile le veti formula dumneavoastra la comentariile acestui articol.

Harta Dacia in timpul lui Burebista ( sursa: Wikipedia)

De ce am facut aceasta introducere, oarecum iesita din tiparul cu care v-am obisnuit? Pentru a va atrage atentia asupra unei emisiuni pe care am gasit-o postata pe Youtube. Atat. Repetam, nu dorim sa formulam raspunsuri care se pot dovedi gresite sau poate adevarate. Decideti dumneavoastra, iar noi va invitam sa postati o parere mai jos la comentarii. Realizatorul emisiunii este Gabriel Gheorghe, laureat al premiului Academiei Române. Deci, sa urmarim emisiunea, hostata de Youtube ( calitatea materialului video este foarte scazuta ):

Partea 1



Partea 2



Partea 3

Se cauta proprietar pentru o comoara ! E cumva comoara ta ?

Un valoros tezaur de monede de aur americane a fost descoperit într-o grădină estul Londrei - este una dintre cele mai ciudate descoperiri de comori din Marea Britanie.

Tezaure îngropate sunt descoperite în diverse tari destul de des, dar ele de obicei apartin de obicei culturii stravechi sau vechi din zona descoperirii. De regulă, in acest caz (Anglia ) comorile ar apartine culturii vikingilor sau romanilor. Dar cine ar fi ascuns cele 80 de monede americane, din secolul 19 - începutul secolului 20, intr-un oras din Anglia ? Poate ca persoana care a ingropat comoara este chiar inca în viaţă! De ce a ales grădina unui bloc de locuinţe în Hackney este un mister.

Arheologii din Anglia, care de obicei incearca sa descifreze misterele unor comori , de exemplu romane, au fost luati prin surprinder cand au fost anuntati ca s-a gasit o comoara in Anglia, care este formata din monde americane de aur de 20 dolari "Double Eagle", piese datând din anii 1854-1913 şi bătute mai ales în San Francisco şi Philadelphia. Comoara a fost estimata la valoarea de cateva sute de mii de lire sterline. Monedele, atât de mari încât fiecare cantareste 33 grame, au fost prezentate la Muzeul din Londra.

Comoara a fost descoperita in luna octombrie 2010, de către doi rezidenţi care au decis să facă grădinărit cu un cuplu de prieteni. O cazma a lovit ceva tare. Se asteptau sa fie o cărămidă sau o piatra, pe care au vrut sa o inlature, dar au rams cu ochii holbati la comoara de monede de aur americane. Unul dintre descoperitori, pasionat de arheologie, a alertat Muzeul din Londra, care a trimis o echipa.

Un specialist de la muzeu a afirmat: "Este un mister imens legat de persoana care ar fi îngropat monedele. Este minunat să speculăm. Dar totusi cine a ingroapat atât de multe monede de aur? "

Politia a afirmat ca va astepta pana la sfarsitul acestei primaveri 2011 ca proprietarul iniţial sa revendice comoara. Locatia comorii si alte date de identificare exactevor ramane anonime, pentru a descuraja revendicarile false. Oricum, e posibil ca persoana care a ingropat comoara sau mai degraba mostenitorii acestuia sa revendice monedele, dar vor fi efectuate cercetari amanuntite si verificari minutioase asupra cererii, iar declaratiile mincinoase sau tentativele de inselaciune si pretindere falsa asupra dreptului de proprietate asupra comorii vor fi aspru sanctionate, a mai declarat Politia britanica

În cazul în care monedele nu vor fi revendicate, iar tezaurele de monede americane gasit va fi declarat "comoara", va deveni proprietatea Coroanei şi va fi evaluata valoarea exacta. Muzeul din Londra doreşte să achiziţioneze monedele, iar banii plătiţi vor fi împărţiti între proprietarul terenului unde a gasita comoara si descoperitorii acesteia.

Este cumva comoara ta ? Vezi ca nu mai ai mult timp sa o revendici ! :)

Articol in premiera, prezentat de site-ul nostru, Harta Comorii.

Explozibilii si cautatorii de comori

Cum incepem sa cautam comori pe un camp oarecare? Plini de speranta si de pasiune. Dar sa nu uitam de pericolele care ne pandesc la tot pasul. Unul dintre aceste pericole este reprezentat de materialele explozive ramase din razboaiele mondiale: grenade, obuze, gloante inca active.

Detectorul bipaie ca un nebun! Am gasit o comoara ?! E mare! Dar daca e un obuz sau o bomba ramasa neexplodata? Nu putini au fost cei care au gasit materiale explozive ingropate in pamant, in loc de binevenita comoara! O explozie poate fi chiar fatala! Chiar mult mai periculoasa si surprinzatoare decat o comoara otravita sau blestemata ! Si ca sa vedeti ca nu glumesc, o sa va prezint in cele ce urmeaza un caz concret, care din fericire s-a terminat cu happy-end.

Un cautator de comori amator a dezvaluit la inceputul acestei luni cum a ajuns la cateva secunde distanta de clipa mortii. Cautatorul, in varsta de 26 de ani, a gasit munitie neexplodata, inca activa, din timpul celui de Al Doilea Război Mondial II, in timp ce sapa in locul unde detectorul sau arata ca ar exista ingropate posibile artefacte. Manager de firma de pariuri sportive, cautatorul si-a dat seama in ultima clipa ca daca lovea cu cazmaua grenada, ar fi explodat pe loc si el ar fi pierdut pariul cu viata.

Acest pericol s-a confirmat atunci când o echipă Royal Navy a verificat bombă explozivă de 70 de ani şi a constatat că era încă amorsata, gata să explodeze.

Poliţiştii au imprejmuit imediat zona pe o distanta de 100 de metri, în timp ce experţii care dezamorsează bombe efectuat o explozie controlata.

Cautatorul de comori a recunoscut că a fost socat cand a aflat ca fusese la un pas de moarte.

"As fi fost o victima intarziata a istoriei si a razboiului, dacă as fi lovit mai tare pamantul cu sapa", a declarat cautatorul din Linwood.

"Mi s-a spus ca era prea periculos chiar si sa ating grenada amorsata. Norocul meu a fost coroziunea, care a impiedicat-o sa explodeze usor."

"Sansa a fost ca gasisem inainte o foarfeca pe care o foloseau in razboi soldatii si m-am gandit ca aici a fost poate o zona de conflict armat si am fost mai atent, am sapat incet . Este înfricoşător. "

Darren a descoperit grenada in timp ce umbla pe malurile unui rau din zona, cautand relicve cu detectorul sau de metale, pe care il cumparare cu 1000 de euro. O mie de euro care l-ar fi putut costat viata, daca nu ar fi avut oarecare intuitie.

Darren a fost indepartat de catre genisti la o distanţă sigură, în timp ce grenadă a fost detonata controlat, dar cautatorul a declarat ca forta exploziei ar fi fost evident mortala.

El a spus: "Poliţia m-a dus la distanţă sigura, în timp ce echipa a detonat grenada.

"Dar, chiar si de acolo am putut simţi puterea suflului exploziei lovindu-ma in piept. S-a auzit si o bubuitură mare, de asemenea. Am ştiut atunci ca am fost chiar norocos ca nu a explodat."

Asadar, dragi cautatori, sfatul pe care vi-l dau astazi este sa fiti atenti atunci cand sapati dupa comori, nu se stie niciodata cand puteti sa loviti cu sapatoarea vreo grenada sau vreun alt material exploziv ramas nedetonat, de exemplu poate din Al Doilea Razboi Mondial. Dar sa speram ca nu vor exista astfel evenimente sau descoperiri nefericite si nici ca din pamant nu va iesi cand sapati capul unui opuz sau detonatorul altui material explozibil. Totusi, netrecand granita paranoiei, masurile necesare de precautie se impun atunci cand sapati. Una dintre ele ar fi cu siguranta saparea intr-un ritm lent, cu mare atentie si delicatete.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul nostru, Harta Comorii.

Comoara Zeiței Uitate

Acum aproape 10 ani, prin anul 2002, un cautator scana cu detectorul sau. La un moment dat a primit un bip scurt, care apoi s-a pierdut. Totusi s-a hotarat sa sape. La un moment dat sapatoarea s-a lovit de ceva tare. A indepartat usor pamantul si deodata a iesit la iveala o figurina ce reprezinta o zeita necunoscuta. Cautatorul a continuat sa sape si, imediat sub figurina, a gasit o adevarata comoara.

Detectoristul de metale Alan Meek a gasit acest tezaur într-un teren din North Hertfordshire, in Anglia, primul obiect gasit fiind o figurină de argint de 15 cm reprezentand o zeita necunoscuta sau o femeie (artefactul era foarte corodat). Apoi mare i-a fost mirarea cand a mai gasit două braţe feminine de argint rupte dintr-o statuie sau figurina şi o colecţie de bijuterii de aur (o pereche de broşe disc, o pereche de discuri legate printr-un lanţ si o bijuterie decorata cu o piatră preţioasă, gravata cu imaginea unui leu odihnindu-si ghearele pe un craniu de taur sau de bou); şapte plăcuţe votive din aur şi 12 placi din aliaj de argint, care erau foarte fragile şi fragmentate.

Asadar, mai multe obiecte de valoare fusesera ingropate in acelasi loc. Se stie ca unele tezaure includ o varietate de obiecte pretioase aranjate într-un mod deliberat, formand un "depozit structurat". Dar cine a ingropat aceasta comoara a ramas un mister pana de curand, cand cercetatorii au emis mai multe ipoteze.

În timpul săpăturilor de mai târziu, o statuie de argint fara maini a fost găsita în apropiere. Aproape sigur că era statuia din care se rupsesera bratele de argint. Aceasta noua statuie gasita avea scris pe ea "SENUA".
Era numele unei zeite celtice uitate, necunoscuta anterior? Numele apare nu numai pe statuia de bază, dar, de asemenea, pe cinci dintre plăcile votive. Doisprezece din placi se pare ca au avut, de asemenea, imagini în relief cu zeiţa, iar una dintre placi pare a indica sau descrie ca fiind zeiţa romana Minerva. Dar oricum toate placutele au pe ele un text: toate se referă la Senua.

Astfel, unii cercetatori au concluzionat ca zeita Senua a fost preluata de romani de la popoarele celtice, ca zeita cu numele de Minerva, dar a primit o adaptare, ca infatisare, la standardele de moda romane. Insa pentru credincioşi, ea isi păstrase identitatea ei celtica. Minerva a fost o zeita puternica a înţelepciunii, meşteşugurilor, a vindecarii şi ocazional zeita a războiului. Poate si Senua împărtăşea unele dintre aceste calităţi.

O religie practică?

Se pare ca religia antică era mai preocupata de problemele de zi cu zi decât de viaţa de apoi. Probabil ca cei care au ingropat comoara, undeva intre anii 200 - 399 (?), au adresat prin acest gest o rugagiune ( prin aceasta ofranda de bijuterii si bogatie intoarsa in pamant), iar în cazul în care zeitatea ar fi auzit rugăciunea lor probabil exista credinta ca ar fi facut o vindecare miraculoasa pentru o boala sau ar fi protejat drumetii intr-o călătorie lunga, ori ar fi asigurat poate o recolta bogata. Aceste bijuterii ingropate erau de fapt multumiri, exact cum erau acelea care se mai efectuau si prin înfiinţarea unui altar sau sacrificarea un porc.

Oricum, aceste rituri pot insemna un mare punct de interes nu doar pentru arheologi si istorie, ci si pentru cautatorii de comori. Aceste ofrande in bijuterii si alte obiecte pretioase, care erau ingropate ca multumire pentru implinirea trecuta sau viitoare a unei rugaciuni, reprezinta tot atatea sanse de a gasi comori nebanuite, in locuri in care nimeni nu s-ar astepta.

Articol in premiera oferit de catre site-ul nostru Harta Comorii.

Operațiuni Speciale - Romania, paradisul cautătorilor de comori ( documentar video complet )

Am gasit in arhiva site-ului TVR o emisiune despre cautatorii de comori din Romania, in care este invitata doamna comisar sef Margareta Arsenescu, ofiter de Patrimoniu la Directia de Investigatii Criminale a Politiei Române.

Pe langa problemele pietei negre a artefactelor din Romania, emisiunea mai contine si alte reportaje, cum ar fi imagini inedite din Cairo si Egipt ( devastarea muzeelor nationale), diverse capturi de artefacte tranzactionate ilegal, modul cum se actioneaza in transportul si comercializarea acestor artefcate de patrimoniu si care sunt masurile luate de autoritatile de stat din Romania.

VEZI EMISIUNEA AICI:  CLICK AICI PENTRU A VIZIONA EMISIUNEA COMPLETA

Comorile de sticlă ale romanilor

Probabil multi isi inchipuie ca sticla este o descoperire a epocii moderne. Probabil ca altii nici nu isi inchipuie cat de valoroase sunt artefactele de sticla romană gasite intacte, chiar dupa 2000 de ani. Unii probabil ca nici nu isi imagineaza ideea ca intr-o comoara antica pot exista vase de sticla. E clar ca nu pot fi detectate cu detectorul de metale, poate doar daca sunt asezate langa alte artefacte din metal. Gasirea acestor obiecte de sticla reprezinta doar voia sortii si a norocului, de aceea sunt cu atat mai valoroase. De obicei pretul unui vas roman de sticla, de mai larga productie, din ce am observat pe diverse site-uri din strainatate unde colectionarii vand si cumpara astfel de artefacte ( si nu ma refer aici la vase de lux sau raritati ) este cuprins intre cateva sute de euro ( in stare foarte degradata sau spart) până la 10.000 de euro,  in stare mai buna.

Plinius menționează în Istoria naturală o poveste despre descoperirea sticlei. Pe scurt, un grup de marinari fenicieni de pe un vas ce transporta sodă a venit la țărm spre a face focul. Plaja întinsă era plină de nisip, dar nici un bolovan pentru a ține vasul la foc. Marinarilor le-a venit ideea de a folosi câțiva bulgări de sodă de pe corabie. Și au făcut focul, pregătindu-și mâncarea și apoi dormind. Dimineață, scormonind din întâmplare prin cenușa focului, un marinar a găsit câteva pietricele lucioase, care nu semănau cu nici un material obișnuit. Erau bucățele de sticlă.

Întâmplarea a fost verificată de oamenii de știință, care au dovedit că focul făcut pe plajă, chiar și pe bază de cărbune, nu poate duce la temperaturi suficient de mari pentru producerea topirii nisipului (prima condiție pentru apariția sticlei). Povestea lui Pliniu a fost catalogată ca fiind falsă. Acest lucru este însă greșit. Indiferent dacă povestea cu bulgării de sodă este sau nu adevărată, pe plajele și deșerturile nisipoase din zonele bântuite de furtuni cu trăznete se găsesc destul de frecvent forme de sticlă naturală, formată de temperatura ridicată a trăznetului. În anumite locuri din SUA (ex. Florida sau California) acestea se comercializează, fiind vândute turiștilor fie în formele ciudate naturale, fie cu anumite prelucrări.

Sticla naturală, creată de lovitura trăznetului, este prima formă de sticlă cunoscută de catre om.

Prima industrie a sticlei s-a dezvoltat însă în Egiptul antic. Aici s-a descoperit faptul că, acoperind pereții unui vas din lut cu un amestec de nisip umed și sodă, la ardere acesta se transforma în smalț, adică într-o peliculă subțire de sticlă. Ulterior amestecul din care se obținea smalțul a fost îmbogățit cu var, acesta devenind un element de primă importanță în producerea sticlei. Prin intermediul altor adaosuri (ca fier, cupru, mangan etc), egiptenii au obținut smalț de mai multe culori (albastru, galben, violet, prupuriu etc). Ulterior s-au obținut din amestecul ce producea smalțul, odată ars în cantități mai mari decât subțirea pojghiță de pe un vas, bulgărași de smalț sau sticlă. Astfel au apărut primele obiecte făcute din sticlă - mărgelele. Tot egiptenii au meritul în a fi fost primii a realiza proteze oculare. Se apreciază că cele mai vechi mărgele din sticlă au cca. 5000-6000 ani vechime.

În urmă cu cca. 3000 de ani se ajunsese deja, de la mărgelele de sticlă inițiale, la felurite obiecte din sticlă, de mici dimensiuni în imensa lor majoritate: flacoane pentru parfumuri, cupe pentru băut, vase pentru îmbălsămare etc.

Trebuie subliniat că în toată această epocă sticla produsă de egipteni era opacă! Din amestecul simplu (fără adaosuri) se obținea o sticlă verde-maronie, asemănătoare ca aspect cu zahărul ars din zilele noastre. Pentru obținerea unei sticle transparente era nevoie de o temperatură de minimum 1500 grade Celsius, ce nu puteau fi obținute cu tehnologia egipteană.

Realizarea vaselor din sticlă se făcea cu mare greutate. La capătul unei vergele de fier se fixa un amestec de lut și nisip, de forma dorită. Sticla fierbinte, vâscoasă, se turna pe o masă din piatră și se întindea cu altă vergea din fier. Apoi meșterul sticlar răsucea bila, făcând sticla vâscoasă să se lipească de ea, luând forma dorită. Procesul tehnologic era greu și periculos, iar prețul sticlei era apropiat de cel al pietrelor prețioase.

Romanii au preluat de la egipteni tehnologia producerii sticlei. Dar, ca în multe alte domenii, au perfecționat spectaculos tehnologia inițială.

În sec. I d.Hr., un meșter roman anonim a înlocuit vergeaua metalică printr-o țeavă metalică, având la capătul dinspre meșter un muștiuc din lemn, care ferea omul de temperatura înaltă a țevii. Adunând la capătul metalic o bilă din sticlă lichidă și suflând, se obținea o bulă din sticlă ce putea fi apoi ușor modelată.

Această tehnologie nouă a fost făcută posibilă și de cuptoarele avansate ale romanilor, care permiteau atingerea unor temperaturi mai înalte și obținerea, în locul sticlei vâscoase a egiptenilor - imposibil de prelucrat prin suflare - a unei sticle aproape lichide.

Sticla romană comună, de culoare verzuie (opacă) a început să fie folosită tot mai mult.

Era întrebuințată pentru cupe și pocale, pentru vase de apă, ulei, vin, parfum etc, pentru biberoane și alte obiecte practice.

Sticla romană scumpă era obținută din nisipuri albe, foarte pure, fiind incoloră și translucidă (încă nu transparentă!).

Era folosită pentru veselă, bibelouri, podoabe și ornamente prețioase. Alături de aceste culori fundamentale, meșterii romani au izbutit a face nenumărate alte varietăți de sticlă, de la cele ce păreau a fi piatră prețioasă (smarald, safir, opal, peruzea, rubin) până la cele care imitau lemnul sau fructele (ca formă și culoare). În această epocă apare și ornamentarea cu aplicații din sticlă, ca și folosirea formelor sau matrițelor pentru prelucrări complexe (vase care imitau chipuri sau reprezentau scene de luptă etc). De asemenea se realizează primele fire din sticlă, destinate în special colierelor și altor podoabe feminine.

Un produs roman din sticlă a cărui tehnologie nu a fost lămurită este butoiul din sticlă. Acestea erau de mari dimensiuni, putând cuprinde chiar și un adult, iar felul în care au fost suflate nu este încă lămurit (se fac felurite presupuneri, dar nu există siguranță). Prin acest mister butoiul din sticlă se înscrie pe o listă a produselor romane din sticlă alături de care stau cupele murrhine și diatretele.

Cupele murrhine erau mult, mult mai scumpe decât aurul, cele mai ieftine valorând una prețul a zeci de sclavi! Erau mici, fără ornamente, dar aveau străluciri uluitoare, în mii de scânteieri multicolore. Pentru un singur vas de acest fel Nero a dat nu mai puțin de șaptezeci de talanți (echivalentul a trei sute de sclavi tineri, puternici). Tehnica exactă de producere nu se cunoaște, ci doar unele elemente tehnice. La fel de scumpe și misterioase sunt diatretele.

Acestea erau un fel de vase din sticlă duble, cu o cupă în interior și o dantelă de sticlă în exterior. Această dantelă nu atingea cupa interioară, permițând ținerea ori consumarea unor băuturi fierbinți fără pericol de ardere (pentru mână). Altă formă de utilizare a sticlei în care romanii au dovedit un mare talent a fost mozaicul. Realizate fie din ceramică ori piatră smălțuită, fie integral din sticlă, mozaicurile romane au rămas până astăzi un exemplu concludent de măiestrie și rafinament artistic.

Se cuvine a menționa în final așa-numitele vase de Portland, ca vasul Audgio și vasul lui Alexandru Sever. Ele erau lucrate în două straturi, primul de un albastru deosebit de frumos iar al doilea, mult mai subțire, din sticlă albă ca laptele. Odată izbutită realizarea vasului - deosebit de dificilă - urma partea cea mai grea: gravarea. Aceasta se realiza prin zgârierea sticlei albe cu diamant, adâncirea treptată a zgârieturilor și desprinderea sticlei albe fărâmă cu fărâmă. Orice greșeală distrugea vasul. Cu toate inovațiile lor romanii nu au izbutit însă a obține sticlă transparentă (ci doar translucidă) și ca urmare nici geamul, nici oglinda din sticlă.

Sursa partiala: Wikipedia.

Comorile aristocratilor romanizati

Două dintre mormintele cele mai bogate in artefacte din Marea Britanie Romană (43-410 d.Hr.), gasite la la Wheathampstead ,au fost relevate in intregime de către arheologii din St Albans, după ce pasionatul cautator de comori Dave Phillips le-a arătat descoperirile sale spectaculoase.

Ei au recuperat un total de 153 de elemente separate, inclusiv 13 tacamuri de bronz pentru bucatarie, 14 tacamuri tip Samian (tacamuri fine, cu o suprafaţă lucioasă roşie), noua vase de sticlă, trei sabii de fier, două fibule de argint legate cu un lantisor (fibule decorate cu şerpi de mare) , un suport de bronz pentru lampă, accesorii diverse de bronz de la un sicriu de lemn, diverse fragmente de fildeş şi un săculeț plin de săgeţi de vanatoare. Ce fel de oameni au fost îngropaţi împreună cu atât de multe artefacte importante?

La 16 kilometri distanţă se afla unul dintre cele mai mari orase din Marea Britanie Romană - Elita Verulamium ( orasul St Albans de astazi ). Orasul era condus de un consiliu local de proprietari de terenuri, care administrau atât locuitorii din cladirile urbane, cat şi din cele rurale.

Mormintele din Wheathampstead au fost, probabil, cele ale unei familii aristocratice importante, care au fost membri ai elitei conducătoare din orasul Verulamium, dar care probabil au ales să fie îngropati pe proprietatea lor din mediul rural. Acestia au fost probabil mai degraba localnici romanizati decat romani din Europa continentală. Ca proprietate şi rang au fost cu siguranţă sub romani, dar ca sa fie priviti la nivelul romanilor, ca apartinand de clasa superioară, au cumparat diverse obiecte romane de lux. Tacamurile romane au fost o modalitate de a arata acest lucru.

Unele dintre vasele de bronz descoperite în morminte sunt ulcioare de calitate, importate probabil de la Pompei. Decoratiunile de pe mânere includ chipuri realizate in cel mai elevat stil al artei clasice: Minerva (zeiţa înţelepciunii), un Triton (o sirenă mitica masculina), precum şi o Medusă (Gorgon teribil al cărui privire transforma pe oameni in piatră) . Acestea se numără printre cele mai de lux obiecte de bronz care puteau fi gasite în Imperiul Roman la momentul respectiv.

Cinele de lux - aristocraţii inmormantati la Wheathampstead faceau probabil parte din "lumea bună" a orasului, iar seturile de veselă pentru masă aveau si rolul de a impresiona vecinii, prietenii sau colaboratorii de clasă inferioara sau superioara care ii vizitau. Ulcioarele de bronz în special - obiecte artizanale foarte frumoase din inima civilizatiei mediteraneene clasice - transmiteau un mesaj de bogăţie şi rafinament. Toate aceste obiecte trebuiau sa creeze impresia identităţii cu cultura romană, pentru a trage o linie de demarcatie a elitei romano-britanice față de ţăranimea celtica care lucra pe terenurile lor sau față triburile "barbare" din afara graniţelor imperiale.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul Harta Comorii .