O placuta dacica descifrata ?
Codex Argenteus de la Upsala
În multe locuri citesc despre Codex Argenteus de la Upsala că ar fi copia
Bibliei lui Ulfila scrisă în limba gotă în sec 4 la Dunărea de Jos. Este o
minciună. Codexul e scris în limba germană. A fost jefuit din Germania de către
mercenari suedezi în timpul războiului de 30 de ani, 1618-1648 şi acesta este un
lucru dovedit. La Upsala se află o jumătate din el. Nu este limba vorbită în sudul
Scandinaviei ci un dialect german.
Orice limbă germanică ar fi, nu a dovedit
nimeni că respectiva Biblie din Germania secolului 17 este copia unei Biblii
din sec 4 adusă din afara teritoriului german de atunci. Iar nu a dovedit nimeni
că s-a vorbit vreo limbă germanică în sec 4 sau în alt secol la Dunărea de Jos,
adică prin Bărăganul de azi.
Antigona lui Lozanis
Aceasta sta scris pe o piatră de mormant descoperită la Constanţa, România. De remarcat
forma numelui; romanească. Este aceeaşi formă cu aceea de pe placa de plumb 120
care cuprinde mai multe nume dacice. A fost datata in secolul I i. Hr .
|
Piatră de mormînt secolul I i. Hr., Dobrogea |
Placa dacica 120 si transcrierea lui Branislav Stefanovski
PLAKA 120
ΡΟΤΩ ΠΕΝΕ ΟΜ Θ
ΠΟ ΥΔΕΟ ΟΝΤΟΥΡΝΙΕ ΝΕ ΔΩΕ
ΖΑΒΕΛΗΟ / ΛΕΩ ΔΩΕ ΧΗΛΕΑΡΧΙ ΛΩΡΟ ΨΕΩ ΣΟΨΕΟ /
ΑΡΜΩΣΟ ΣΩ ΣΥΕ Ο ΑΨΕΖΟ ΩΝΣΟΛΕΘΩΛΕ
ΩΝ ΓΑΛΗ/ ΠΙ ΨΕΛΩΕ ΔΑΒΟ ЏΕΘΩ/ ΦΑΞΤΟ ΩΝ
ΑΝΨΕΟ ΝΩΣΕΘΡΟ + Μ – ΒΩΕΡΟΒΥΣΕΘΟ ΩΝ
ΣΑΡΜΗЏΕΤΟΥΖΩ ΚΟΥΕ ΑΡΜΩΣΟ/
Χ ΕΡΙΕЏΕΡ ΔΑΠΗЏΕΟ ΛΩ ЏΕΝΟΥΚΛΟ ΧΧΧΧΧΧ
ΧΕ ΩΡΟΛΥΕΟ
ΛΩ ΕΛΥ Α ΚΑΡΣΕΟΥ ΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧ
ΧΕ ΖΟΡΑΣΕΟΥ ΛΩ ΜΟΛΕΟ ΔΑΒΟ
ΧΧΧΧΧΧΧΧ(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΓΟΥΕΡΩ ΛΩ ΔΙΝΩ ЏΕΘΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΖΑΠΥΕΩ ΛΟ ΖΟΥΡΟ
ΔΑΒΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΚΩΡΜΥΟ ΛΩ ΝΟΒΥ ΔΟ ΥΝ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ЏΕΥΖΟ
ΛΩ ΣΙЏΙ ΔΟ ΝΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΜΑΝΗΣΟ ΛΟ ΖΙΔ ΩΔΑΒΟ
(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΒΕΡΥΣΟ ΣΑΥΧ ΔΑΒΟ ΠΑΝΟΝΕΟ
(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΔΩΥΕΓΩΕ ΠΟΛΘΩ ΔΑΒΟ ΣΑΡΜΑΤΗΟ
(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΚΑΡΠΩΔΟ ΛΩ ΣΑΡΤΑΠΙΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ –.
Χ
ΠΑΡΙΩΖΟ ΛΟ ΕΡΜΥ ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ
Χ ΜΟΝΓΑΙΩ ΛΩ ΝΑΠΩΚΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) – –
Χ
ΓΟΥΡΩΕ ΛΟ ΚΟΜΙΕΟ ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΠΑΛΟΕ ΛΩ ΣΑΡ ΔΑΒΟ ΣΕЏΕ ΣΤΟ ΙΙ –
(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
ΚΩΤΩ
ΠΟΛΕΟΥ
ΨΕΝΕΟΥ
ΜΑΕΡΟ ΒΗΡΕΩ – Θ – Α –
Inel Ezerovo traducere
Alfabetul cu care este scris acest text pe inel nu este grec, ci trac. De
aceea nu citim numele Rolisteneas, ci Polisteneas. Paciea, nu RAZEA or RAZE ;
vii, nu VP sau YP .
Polisteneasne, Penea ţil tea. Nieskoa paciea Do mea nţileci
vii ta miiee paci(iea ta) Alfabetul nu e grec.Unele litere au valori fonetice
diferite de cele din alfabetul grec.
P=P ca in alfabetul latin,nu R ca in alfabetul grec.
H=IE
Z=CI; cine, cinci
V=V
Pe rândul 6, ceea ce pare un P grec reprezinta de fapt doi de "i" care se
citesc legat ca in "vii" sau "mii"
Textul e scris în limba română.
Polisteneasne ! Penea (o să) ţi-l dea. Nască-o-a paciea !
Dă-mi-nţelegi vei da mie paciiea ta.
Vezi expresiile populare actuale:"dă-i
înţeleg....(nevoia,grija etc.); "dă-ţi inţeleg....Exemplu:
"dă-mi înţelegi nevoia mă vei ajuta"; "dacă îmi inţelegi
nevoia mă vei ajuta"
Pe text sint două semne diacritice: T cu liniutză lingă el. Se
citesc Ţ ca în ţar, ţăran.
Polisteneas; nume masculin grecesc. Polisteneasne e o formă
populară romînească de vocativ. Formă posibilă: Polistene.
Penea; nume masculin rominesc.Vocativul este: Peneo. Dacă textul ar fi fost
scris cu literele alfabetului clasic grec el ar fi fost descifrat de mult.
Tracii au scris puţin altfel. Nu are nimeni in Europa aşa ceva; un text vechi
din antichitate care sa fie inţeles de oamenii de azi . Daca ar gasi in limba
germană numai 3 vorbe scrise pe vremea lui Arminus, nemţii ar scrie sute de
carti. Textul de pe inel dovdedeşte că savanţii crezuţi de noi mari s-au înşelat
cînd au scris că dacii s-au romanizat lingvistic. Aşa ca noi au vorbit şi dacii.
Penea care a scris pe acest inel este strămoşul nostru, dar şi al urmaşilor lui
din Bulgaria de azi, din Macedonia şi din Serbia. Numele lui îl mai poartă încă
mulţi contemporani de ai noştri El a scris pe acest inel într-o vreme cînd
regiunea dintre Grecia şi Munţii Carpaţi era numită de greci Evropa. Avem dovada
că neamul nostru nu s-a format după sclavia romană, din imigranţi, militari
romani şi din rămăşiţe autohtone. Noi eram şi atunci cînd Roma era un sat.
Înscris Sânnicolau Mare
Placa de marmura de la Tomis
Inelul de la Apahida, Cluj
Datat in secolul al IV-lea, inelul are un simbol creştin şi 7 litere de tip grecesc. A fost
"descifrat" de unii: OMAHARUS, care ar fi după părerea lor un rege gepid, aceasta
fiind o dovadă a existenţei unei populaţii germanice pe acest teritoriu. Pentru
aceasta ei au modificat literele greceşti în litere latine. Pe inel scrie de fapt
OMIELCUŞ, adică predicator. Omilie se mai spune la predică. Litera H, care la
greci a avut valoare E lung, nu poate avea aceeaşi valoare aici pentru că limba
noastră nu are E lung, în schimb are i, rostit legat de e ( ca în
iepure, omielcuş, ienupăr ). Conform acestei scrieri cuvîntul OMILIE s-ar fi scris
cu IE pentru că sunetele nu sînt legate ; sunt 4 silabe, adica O-MI-LI-E. Dar în omielcuş
sunt legate O-MIEL-CUŞ, de aceea în scrierea dacică în acest cuvînt apare
H.
Inelul constituie o dovadă a continuităţii limbii dacilor.
|
Omilie este sinonim pentru predică,
iar omielcuş este sinonim pentru
predicator.
|
|
Acestea sînt literele de pe inel. Ultima literă a avut la greci valoarea J. Aici
are valoarea Ş. |
Despre metoda de lucru folosita de catre Florin Croitoru, așa cum o descrie chiar dumnealui
Este eronat să se izoleze de la început
anumite cuvinte lungi pe motiv de asemănare cu cuvinte din unele limbi.Intr-un
text de 60-100 de litere putem izola sute de cuvinte care au asemănări cu
cuvinte din diverse limbi. Finalul va fi însă un text neinteligibil în vreo
limbă , aşa cum au făcut toţi cei care au separat textul de pe inelul de la
Iezerovo (iaz, iazuri şi iezer, iezere în româneşte înseamnă lac. În bulgară
iezer). Este bine de căutat in text grupuri de litere care ar putea forma
cuvinte de legătură într-o limbă, pronume, numerale, terminaţii verbale şi orice
semn care ar putea indica locul în care se termină un cuvânt. Adică este bine a
se încerca la început izolarea unor forme fixe ce apar relativ des într-o limbă.
În cazul acestui text am încercat izolarea grupului MIHE cu ideea MIHE pronume
echivalent românescului MIE. Pe inel e scris cu H, care la greci era pentru E lung.
Am luat în calcul varianta că limba de pe inel nefiind greacă, H nu a fost scris
pentru E lung, dar trebuie să fi fost scris pentru ceva asemănător. Deci avem MIHE şi
PAZ. Deocamdată nu ştim ce este aceasta, deşi am izolat pe MIHE cu aceeaşi valoare
pe care o are în limba română. Observăm că mai sus există din nou combinaţia PAZ
iar după ea urmează EA care se află în unele cuvinte româneşti. Aşa că am luat
ca încercare din nou PAZ, dar şi PAZEA. In text. mai sus, observăm un punct care nu
exista din întâmplare acolo, ci este realizat chiar de cel care a scris textul. Am separat atunci
cuvîntul dintre punct şi PAZ PAZEA. Deci avem NHSKOA PAZ sau NHSKOA PAZEA, iar jos
MIHE PAZ .
Toate încercările de a merge mai
departe pe valoarea literelor greceşti au fost infructoase şi atunci din
observaţia că şi în cazul folosirii literelor latineşti, azi se constată unele
diferenţe de valoare ale lor , am căutat care ar putea fi pe text diferenţele la
valoarea fonetică a literelor comparativ cu valorile greceşti. Vedem că litera J
se citeşte diferit în cazul textelor franceze, germane, spaniole, englezeşti, deci
dacă nici în epoca modernă nu s-a ajuns la un standard, cu atît mai puţin atunci. La
fel H, in scrierea germană de exemplu H e citit ca atare, dar poate arăta şi lungimea
unei vocale. Hahn, nume de persoană; haş-ul al doilea din nume arată că vocala A
e lungă. Chiar în scrierile greceşti antice literele nu s-au citit la fel peste
tot, adică într-un loc sunetul R era redat prin P, în altul prin D, iar in altul
prin R. Este normal deci ca tracii să nu fi folosit exact toate literele ca
grecii. Nici romanii sau alţi italici nu au făcut aceasta.
În partea de sus, până la punct,
textul de separat este : rolisteneasnereneat,iltea. Dacă socotim că unii în
vechime au citit pe R grecesc ca P , atunci textul este
polisteneasnepeneat,iltea. Am pus
virgulă pentru că in text cele două T-uri au o liniuţă lângă
ele care nu poate fi acolo întîmplător, ci a fost creata de cel care a scris
textul, deci trebuie să aibă o valoare. Avînd în vedere că sînt doar două astfel
de liniuţe, am dedus că acestea ar putea avea o valoare fonetică. Dacă astfel
ar fi fost marcată terminaţia cuvintelor, ar fi trebuit să fie mai multe
liniuţe.
Am despărţit în varianta P=P:
polisteneas nepenea ţi-l tea , unde Polisteneas este un nume
grecesc de persoană atestat, iar Nepenea este un nume presupus de mine.
Ţi-l tea ,am presupus că este prescurtare de la o să ţi-l dea, scris
fie cu greşeală, fie în vorbirea de atunci din acea regiune. Şi azi se mai pot
auzi exprimări regionale ca de pildă " io îi detei" , " iel ţi-l
detea". Textul a devenit:
POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA.
NHSKOA PAZEA. DOMEANT,ILEZVPTA MIHE PAZ
Partea subliniată, încă
nedespărţită si cuvintele NHSKOA , PAZEA ; PAZ nu au un înţeles clar. Atunci
m-am gîndit că s-ar putea să mai fie cel puţin un semn cu valoare fonetică
diferită de valoarea clasică grecească , cel mai probabil o consoană. Mai multe
încercări au arătat că singura logică este Z= CI , deci NHSKOA PACEA , adică
neeskoa pacea dacă citim H=E lung. Din comparaţia cu MIHE mi-am dat seama că
H=IE pentru că şi azi unii oameni rostesc pronumele mie, care e format în limba
literară din două silabe, mi-e, MI-IE, tot din două silabe. Atunci, dacă citim NIESKOA PACEA, devine clar ce înseamnă
: NIESC-O-A PACEA ,
despărţire făcută prin comparaţie cu exprimări populare româneşti actuale :
Nască-o-a mă-sa înc-o dată.
POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA .
NIESKOA PACEA ! Este foarte clar că textul e scris în româneşte.Atunci mi-am
zis că textul trebuie să fie fals sau că a fost greşit datat. Dacă metoda mea a
fost bună până aici şi deasemenea logica folosită a fost bună, atunci trebuie ca
şi restul textului să se desfacă conform limbii române. Folosim aceleaşi valori
pt T cu liniuţă=Ţ şi Z=CI am separat ANŢILECI ,variantă NŢILECI .
Nu e greu de observat în acest stadiu că despărţirea este DO MEA NŢILECI
cu sensul Dacă mă înţelegi, avînd în vedere exprimarea populară auzită de multe
ori de mine : " nu ştiu dă-nţelegi tu asta" .
Au trecut iar vreo două săptămâni, timp în
care am încercat diferite variante pentru YPTA, citit greceşte UPTA, din care nu
rezulta nimic şi îmi dădeam seama că fac undeva o greşeală, pentru că nu se poate ca un
text să fie pe trei sferturi într-o limbă şi pe sfert să nu fie în alta.
Atunci am încercat unele valori pe care le văzusem încercate si de alţi
descifratori, deşi textele lor despărţite nu arătau vreo limbă, respectiv
VIITA, adică viaţă credeau ei. Am înţeles atunci că nu se poate ...dă
mea-nţileci viita miie pace , că nu e viita, substantiv, ci un verb la viitor VII
TA (rom actuală literară VEI DA)
POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA.
NIESK-O-A PACEA ! DĂ MEA-NŢILECI VII TA MIIEE PACE
A fost uşor să-mi dau seama că ultimele
litere pe margine sînt HA TA, nu HL TA ; de altfel o poză unde apar toate 4 nu am
văzut, ci numai ultimele două, adica TA. Continuarea pe margine e clară şi logică
......PAZHA TA adică paciea ta . Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea
ta.
Aceasta este despărţirea pe care am
terminat-o la 20 martie 2006. Ceva mai tîrziu ,după vreo două luni, mi-am dat
seama că al doilea nume nu este Nepenea ci Penea şi că primul nume
trebuie să fie un vocativ , deci Polisteneasne.
Polisteneasne , Penea ţi-l tea.
Niesc-o-a pacea ! Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.
Acesta este textul şi aceasta este
limba.
Dacă inelul e bine datat şi este
într-adevăr antic, dinainte de Decebal, atunci teoria romanistă clasică despre
formarea poporului român şi a limbii române este falsă.
Plăcuţa dacică de plumb cu Nr 16
(numerotarea Romalo)
Din moment ce un text antic din Sudul
Dunării s-a lăsat despărţit conform limbii române, avînd în vedere că unii autori
antici au spus că pe ambele maluri ale Dunării de Jos se vorbea aceeaşi limbă
,înseamnă că dacă într-adevăr plăcuţele de plumb sunt dacice, textele lor se pot
desface folosind limba română. După examinarea atentă a tutror plăcuţelor, m-am
decis să încerc textul de pe placa 16, pentru că sunt câteva cuvinte destul de lungi
ce pot fi separate imediat şi sunt două particule de legătură (DU) ce permit
separarea unor cuvinte. Pe acest text se pot separa imediat cuvintele DACEBALO,
ARMOSA, DAKO, SARMIGETAUSA, ARMOSA, RUMUNOS.
Avem de la început 6 cuvinte
sigure, plus indicaţii clare despre altele ce se află lângă cuvinte de legătură.
DACEBALO ONANCEA DU
ARMOSA DAKO ........DOMUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA.
ACINOILADUPUSER(?)STOPESTE ARMOSA
RUMUNOS. Nu se văd perfect toate literele.Cel puţin o literă este acoperită de
figura în relief.
Dacă textul ar fi fost scris complet şi
cu semne de despărţire între cuvinte ar fi arătat aşa:
DACEBALO ONANCEA DU ARMOSA DAKO CEO
ADESO SO NTA DO MUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA
ACI NOI LADU PUSEROM
STO PESTE ARMOSA RUMUNOS
cu alfabet actual:
DACEBALĂ ĂNAÎNCEA DU ARMĂSA DACĂ CEĂ
ADESĂ SĂ ÎNTA DĂ MUCIOILA DU MĂRIRESĂ SARMIGETAUSA.
ACI NOI LADU PUSERĂM
STĂ PESTE ARMĂSA RUMUNĂSÎ
Textul este scris cu unele greşeli, iar
literele sînt cam neglijent făcute, lucruri care arată că nu e vorba de o cronică
regală. În plus, este scris pe un material ieftin. Placa a fost pironită în perete
de lemn probabil, într-un mod simplu.
Corect ar fi fost ca adjectivul RUMUNOS
să fi fost scris cu O la sfîrşit ARMOSA RUMUNOSO (citeşte armăsa rumunăsă), dar
cel care a scris a simţit că acolo la sfîrşit este Î , sunet ce nu e necesar să
apară în scris, el fiind subînţeles din numele literelor:
,bî,cî,dî,fî,gî,hî,lî,mî etc.
Dacă încercam să înţelegem textul
conform conceptelor cunoscute, acelea învăţate la şcoală, vedem că el nu are
logică.
DACEBALO= regele Decebal; nume
propriu
SARMIGETAUSA=SARMISEGETUZA
ARMOSA RUMUNOS=ARMATA ROMANILOR
Este absurd să credem ca regele Decebal
să stea cumva peste armata romanilor. Încercările unora de a justifica acest
lucru sunt la fel de ilare pe cît de ilare sînt despărţirile lor la acest text.
Textul are un înţeles logic decât dacă socotim că DACEBALO (dacebală) este substantiv comun cu sensul de
rege sau mai degrabă conducător, domn al dacilor, pentru că ştim că la daci
conducatorul era ales, deci titlul nu era ereditar, ca mai tîrziu în cazul voivozilor şi că e
vorba de armăsa rumînilor, adică formată din ţărani.
Textul vorbeşte despre o dacebală
(subst fem) care era aflat înaintea unei formaţiuni înarmate si care dă poruncă de
slăvire a unei cetăţi (nu e vorba de capitală), ceremonie religioasă ce se
desfăşura înainte de intrarea unor trupe noi în cetate. Aci nou puserăm ladu
(placa aceasta de confirmare că....) el stă peste ( adică e şef ,stăpîneşte şi
formaţiunea de rumîni) din acea tăuză (deci tăut, plural tăuţi, adcia apărătorii unei
tăuze, iar Sarmigetăuza este cetatea principală dintr-o sarmige, adica unitate
administrativ teritorială ) .Vedem din acest text, dar şi din altă placă unde sînt
înfăţişaţi doi daci ( şi chiar aşa scrie lîngă ei; DACI ) că acest cuvânt nu
desemna o etnie, ci o clasă socială, clasa de sus, rumunii fiind clasa de jos.
Aceasta este şi dovada că RUMÎN nu vine de la ROMAN şi că termenul a fost
folosit în evul mediu la fel ca în antichitate, cu sensul de ţăran
dependent. Dacii erau cei care plăteau dări, care dădeau, ei formînd şi unităţile
armate (armăse) de elită, iar din rândul dacilor bogaţii se alegeau
conducătorii (dacebalele ....o dacebală, două dacebale). Despărţirea aceasta am
făcut-o în 2007.
Despărţirile făcute de alti cercetatori sunt eronate şi aceasta se vede din aceea că textele
despărţite de ei arată o altă gramatică decît limbile indo-europene sau , mai
rău, sînt pe jumătate ca în limba română ( nr: a se vedea mai multe detalii
aici .)
Textele despărţite de mine (pe inel şi
pe placa de plumb) dovedesc că limba numită azi română se vorbea şi atunci; a
vorbit-o şi cel numit Decebal (poate chiar aşa îl chema ; dacebală poate fi
substantiv comun, dar şi nume de persoană, cum mai târziu au fost Vodă sau Boieru
sau Nemeş (în Ardeal). Aceste texte demontează complet teoria veche despre
formarea poporului român şi a limbii române. Se poate scrie cea mai tare şi mai
frumoasă teorie în zeci de volume , cum a scris Rosetti de pildă. O singură
dovadă contrară însă o va dărîma şi eu am adus mai multe. Se poate vedea in poza
de mai sus a unei pietre de mormînt din Dobrogea antică, ca pe ea e scris un nume de femeie
exprimat în româneşte: ANTIGONA LU LOZANIS. O listă cu nume de acest tip
se află pe placa de plumb numarul 120. Tot mai sus, in poza
inelului găsit la Apahida lîngă Cluj, puteţi
vedea crucea şi puteţi citi scris cu acelaşi alfabet de pe inelul mai vechi de
la Iezerovo : OMIELCUŞ , adică predicator , omilie fiind un cuvînt
din greacă ce înseamnă PREDICĂ. Este dovada că nu a venit creştinismul de la
Roma, ci de la început a fost de rit grecesc.
Eu am arătat că se pot despărţi în
cuvinte textele dacice de pe plăcile de plumb şi că sunt scrise în limba română.
Au încercat şi alţii să le despartă conform limbii romîne, dar nu au reuşit însă
pentru că metoda d-lor este eronată .
Sa vorbim si despre placa nr 120 în transcrierea lui
Branislav Ştefanovski. Textul este scris tot neglijent ca şi pe alte plăci. Din
scrierea numelor se vede că literele O şi omega au fost folosite după cum i s-a
părut aceluia care a scris că aude. În mod normal aceste nume sunt spuse cu U în
cuvîntul de legătură, adică: Gic-a lu Neamţu , Florea lu Mituş, Jeana lu Cîştig
(sînt reale, auzite de mine). Aici se vede că regional s-a pronunţat LO şi LĂ în
loc de LU; poate se mai pronunţă şi azi.
-X. ERIGER DAPIEGEĂ LO GENUCLĂ
-X. E. ORĂLEĂ LO ELU A KARSEĂU
-X. E. ZORASEĂU LO MĂLEO (dabo înseamnă
va da)
-X. GĂUREO LO DINĂ (getă este un
substantiv cred)
-X. ZAPUEĂ LĂ ZĂURĂ (dabo 6x)
-X. KORMUĂ LO NĂBY (dă un ?)
-X. GEUZĂ LO SIGI (dă noe ?) 10x
-X. MANIESĂ LĂ ZID (dabo) 7x
-X. BERUZĂ SAUH dabo pană neă 10x
-X. DOUEGĂE PĂLTO dabo sarmatieă 7x
-X. KARPĂDĂ LO SARTAPIEĂ 7x
-X. PARIOZĂ LĂ ERMY dabo 3x
-X. MĂNGAIO LO NAPOKĂE 4x
-X. GĂUROE LO KOMIEĂ dabo 3x
-X. PALOE LO SAR dabo SEGE (10?) STĂ
10x
KĂTĂ PĂLEĂU CENEĂU (către păleul Ceneu)
Nu ştiu ce ar putea fi păleu, probabil o
funcţie. MAERĂ (cred că e o funcţie) BHR (prescurtare).
Autor: Florin Croitoru