Comoara din Qabala, tezaurul celor ... patru comori !

Comoara din Qabala reprezinta un tezaur monetar descoperit în mai multe etape lângă ruinele orasului Qabala (Azerbaidjan).

Prima parte a comorii a fost descoperita în anul 1950, conţinand monede batute de regele Kavadh I (488-531 d. Hr.).

Monede batute de regele Kavadh I

O alta parte a comorii, descoperita în anul 1964, conţine o drahma batuta de regele Gotarzes II, precum şi dinari Otho sau monede al romanilor. Monede emise de catre Vespasian, Traian şi Hadrian şi a peste 150 de monede batute de regele Bahram al II-lea (274 - 291 d. Hr.) completeaza aceasta a doua descopeire.

Moneda emisa de Gotarzes 2 din Parthia

O a treia parte a comorii, găsita în anul 1966, contine 700 monede de argint (inclusiv 170 monede din alte regiuni istorice). Unele dintre acestea sunt drahme emise de Alexandru cel Mare. Altele apartin unor regi ca Arshak, Mithridates I, Phraates II, Seleucids, conducatorului trac Lisimachos, toate fiind emise sau folosite în perioada 187-129 î.Hr.. Tetradrachme ale Regatului Greco-Bactrian ( cunoscut si sub numele de Regatul Indo-Grec) au fost de asemenea descoperite.

Moneda apartinand regatului Greco-Bactrian

 A patra parte a comorii a fost găsita în anul 1976. Se compune din 53 de monede complete şi 1298 monede deteriorate, ascunse in perioadele Ravvadid, Shaddadid şi Shirvanshah.

Aceasta a patra parte a comorii a fost gasita intr-o movila situata la 2 km sud-est de la Qabala, pe malul drept al râului Qarachay.

Tezaurul monetar a fost descoperit de muncitorii care preluau pamant cu utilaje din domeniul constructilor . Aceasta activitate a facut ca monedele sa fie împrăştiate pe toată partea de sud a movilei. Cele mai timpurii monede găsite sunt 7 Drahme ale lui Alexandru cel Mare . Au fost de asemenea gasite tetradrachme Antioh IV, Antioh VI şi Dimitrie, şi 4 Eucratides. Una dintre tetradrahmele gasite este emisa de Diodotus I, dar, de asemenea, poartă numele lui Antioh al II-lea. Din pacate nu se stie exact numarul si calitatea tuturor monedelor gasite, din cauza ca unele dintre monedele gasite nu au mai fost predate de către localnici.

Articol prezentat in premiera de catre site-ul nostru Harta Comorii.

Aurul lui Yamashita, misterul unei fabuloase comori ascunsa in Al Doilea Razboi Mondial

O comoară imensă

Aurul lui Yamashita, cunoscut ca si Comoara lui Yamashita, este numele dat unei prazi de război presupusa a fi furata în Asia de Sud de către forţele japoneze în timpul celui de Al Doilea Război Mondial şi ascunsa undeva în peşterile sau tunelurile subterane complexe din Filipine. Comoara este numita astfel dupa numele generalului japonez Tomoyuki Yamashita, poreclit "Tigrul din Malaya".

Tomoyuki Yamashita

Fiindca se crede ca respectiva comoara este ascunsa undeva în Filipine, legenda a atras căutători de comori din întreaga lume, timp de peste cincizeci de ani.

Unde este ascunsă comoara ?

Printre cei care pledează pentru existenţa comorii lui Yamashita sunt Sterling Seagrave şi Peggy Seagrave, care au scris si două cărţi referitoare la acest subiect: Dinastia Yamato - Istoria secretă a Familiei Japoniei Imperiale (2000) şi Gold Warriors: America's Secret Recovery of Yamashita's Gold (2003). Seagraves susţine că jaful a fost organizat la o scară masivă de către gangsteri Yakuza şi personaje de la cele mai înalte niveluri ale societăţii japoneze, inclusiv împăratul Hirohito. Guvernul japonez intenţiona ca prada din Asia de Sud sa finanteze eforturile Japoniei in război.

Seagraves susţine că Hirohito a numit in acest scop pe fratele său, prinţul Yasuhito Chichibu, in fruntea unei organizatii secrete numita Kin nr Yuri ("Golden Lily").

Printul Yasuhito Chichibu

Se spune că mulţi dintre cei care ştiau locaţiile unde era ascunsa imensa comoara au fost ucişi în timpul războiului sau arestati mai târziu de către aliaţi pentru crime de război şi executati ori încarcerati. Yamashita însuşi a fost executat de catre armata SUA pentru crime de război in 23 februarie 1946.

Bunurile din comoara includ obiecte de valoare furate de la banci, depozite, temple, biserici, spaţii comerciale, moschei, muzee şi case particulare. Toate acestea s-a transformat intr-o imensa comoara, tezaur care a fost denumit astfel, asa cum am mai amintit si anterior, dupa numele generalului Tomoyuki Yamashita, care preluase comanda forţelor japoneze în Filipine în 1944.

Potrivit unor teorii ale specialistilor, prada a fost iniţial concentrata în Singapore, iar mai târziu transportata la Filipine. Japonezii sperau să transporte apoi comoara din Filipine către insulele japoneze.

Insa pe măsură ce războiul din Pacific a progresat, submarinele marinei americane şi avioanele de razboi aliate provocau naufragii din ce în ce mai dese navelor de trasport maritime comerciale japoneze. Unele dintre navelor care transportau aceasta pradă de război înapoi în Japonia s-au scufundat astfel în luptă.

Seagraves şi altii au susţinut că agentii secreti de informaţii militare americane au aflat în mare parte unde este ascunsa prada si au colaborat cu Hirohito şi alte personalităţi importante japoneze pentru a ascunde existenţa acesteia. Apoi au folosit comoara pentru a finanţa operaţiunile secrete americane de informaţii din întreaga lume, în timpul Războiului Rece. Aceste zvonuri au inspirat mulţi vânători de comori plin de speranţă, dar cei mai mulţi experţi şi istorici filipinezi cred că nu există nici o dovadă credibilă în spatele acestor supozitii.

Multe persoanaje şi consorţii, atât filipineze cat şi străine, continua să caute comoara. Ca loviti de blestem, o mare parte dintre acesti cautatori de comori au suferit decese "accidentale", vătămări corporale şi pierderile financiare.

În prezent, Biroul de Stiinte Geologice si Minerit al Departamentului de Resurse Naturale din Filipine este agenţia guvernamentală filipineză care acordă permisiunea de a cauta comoara.

Comoara nu există, cred scepticii
Profesorul Jose Rico de la Universitatea din Filipine a pus la îndoială teoria că aceasta comoara a fost transportata de pe continent, din Asia de Sud-Est in Filipine: "In anul 1943, japonezii nu mai aveau control asupra mărilor ...  Nu avea sens să aducă ceva atat de valoros aici, când ştiau că tezaurul va fi capturat de americani. Cel mai raţional ar fi fost să trimita comoara in Taiwan sau China ".

Istoricul Ambeth Ocampo, preşedinte al Institutului National de Istorie din Filipine, a comentat: "In ultimii 50 de ani mulţi aventurieri filipinezi şi străini au pierdut timpul, banii şi energia în căutarea comorii lui Yamashita. Ceea ce mă surprinde este că, pentru ultimii 50 de ani, în ciuda tuturor eforturilor acestor căutători de comori, a hărţilor comorii, a povestilor si legendelor din batrani si a detectoarelor de metale sofisticate, nimeni nu a gasit nici macar un obiect din comoara".

Dar toate aceste afirmatii ale istoricilor par sa fie contrazise de actiunile cautatorului de comori Rogelio Roxan.

A gasit cautătorul de comori Rogelio Roxas comoara ?

În martie 1988, un vânător de comori filipinez, pe numele său Rogelio Roxas, a intentat un proces în instanta Hawaii împotriva fostului preşedinte al Filipine, Marcos Ferdinand şi a soţiei sale Imelda Marcos, pentru furt şi încălcarea Drepturilor Omului. Roxas a susţinut că în Baguio City, în anul 1961, el s-a întîlnit cu fiul unui fost membru al armatei japoneze, care i-a desenat o harta cu locaţia legendarei comori a lui Yamashita. Roxas a susţinut ca un al doilea om, care a servit ca interpret a lui Yamashita în timpul celui de Al doilea Război Mondial, i-a spus ca odata a vizitat o cameră subterană plina de lazi cu aur şi argint şi ca acolo a mai vazut si un Buddha de aur, despre care stia ca a fost luat de la o mănăstire situata în apropiere de camerele subterane . Roxas a susţinut că în următorii câţiva ani a format un grup de cautatori de comori pentru a gasi tezaurul şi a obţinut un permis pentru a incepe cautarile, de la judecătorul Pio Marcos, o rudă a presedintelui Marcos Ferdinand. În 1971, Roxas a susţinut ca el şi grupul său au descoperit o cameră subterana ascunsa intr-o zona apartinand statului, lângă Baguio City, unde a găsit baionete, sabii de samurai, aparate de radio şi schelete umane îmbrăcate cu uniforme militare japoneze.

De asemenea, a afirmat ca au găsit în camera un Buddha din aur pictat şi numeroase lăzi stivuite care umpleau un volum cu dimesiunile de aproximativ 35 picioare x 6 picioare x 6 picioare. El a susţinut că a deschis doar unele dintre lazi şi a constatat că era pline cu lingouri de aur. Roxas a mai spus că a luat din camera comorii doar statuia Buddha de aur ( pe care el a estimat ca avea aproximativ 1000 kg ) si o cutie cu 24 de lingouri tot din aur pe care le-a ascuns în casa lui. El a susţinut el resigilat si mascat camera unde a gasit comoara, pentru a o pastra ascunsa în siguranţă până când putea sa transporte restul lazilor cu lingouri de aur. Roxas a mai declarat ca a vandut sapte dintre lingourile de aur din lada pe care o deschisese şi ca a căutat potentiali cumparatori pentru statuia Buddha din aur. Două persoane, care reprezintau potenţiali cumpărători, au examinat şi testat metalul din statuia Buddha. Aceste personaje i-ar fi spus lui Roxas că statuia era realizata din aur masiv de 20 de carate.

La scurt timp după aceasta, Roxas a susţinut că preşedintele Ferdinand Marcos a aflat de descoperirea sa şi a dispus sa fie arestat si bătut, iar Buddha şi aurul ramase sa fie sechestrate. Roxas a afirmat că dupa ce a fost eliberat a inceput o campanie de proteste pentru a recupera statuia Budha de aur si lingourile ramase nevandute, dar presedintele Ferdinand l-a amenintat sa inceteze aceste actiuni, apoi, neoprind protestele publice, Roxas a fost iarasi batut şi în cele din urmă încarcerat timp de peste un an.



În urma eliberării sale, Roxas a pus în aşteptare pretenţiile sale faţă de presedintele Marcos, până când acesta a pierdut preşedinţia în 1986. In anul 1988, Roxas and the Golden Budha Corporation, care detin drepturile de proprietate a creanţelor asupra pretinsei comori denumita acum Roxas, a depus plângere împotriva lui Ferdinand şi sotiei sale Imelda într-o instanţă de stat hawaiiana, prin care solicita despăgubiri pentru furt şi abuzuri suferite prin incalcarea Drepturilor Omului, acestea fiind presupuse a fi fost comise împotriva lui Roxas. Intamplator sau nu, Roxas a murit chiar în ajunul procesului, dar înainte de moartea sa, el a depus o mărturie care ar fi folosita mai târziu ca proba la dosar. În anul 1996, organizatia Roxas and the Golden Budha Corporation a primit ceea ce a devenit de atunci cea mai mare si surpinzatoare hotarare acordata de o instanta vreodată în istoria cautarilor de comori, adica decizia sa primeasca despagubiri de 22 milioane de dolari, care cu dobanzi au ajuns la colosala suma de 40.5 milioane de dolari !!! În anul 1998, Curtea Supremă de Justiţie Hawaii a considerat că există suficiente probe pentru a susţine constatarea juriului, respectiv că Roxas a găsit comoara şi că Marcos i-a luat-o. Cu toate acestea, instanţa a blocat atribuirea valorii prejudiciul, considerând că atribuirea a 22 de milioane de dolari despagubire pentru camera plină de aur a fost speculativă, deoarece nu au existat dovezi privind cantitatea si calitatea comorii gasite acolo. Astfel, instanta a ordonat o noua audiere cu privire numai la valoarea statuii de aur Buddha şi a celor 17 lingouri de aur. După mai mulţi ani si mai multe proceduri judiciare, Roxas and the Golden Budha Corporation a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă împotriva lui Imelda Marcos, prin care sa ii fie transferate proprietatile fostului presedinte Marcos, in valoare de 13 milioane de dolari, pe langa care sa primeasca o despagubire morala de 6 milioane de dolari pentru abuzurile savarsite prin incalcarea Drepturilor Omului.

Prin acest proces, în cele din urmă s-a concluzionat că Roxas găsit o comoară, şi, deşi instanţa de stat din Hawaii nu a determinat dacă această comoară era sau nu parte din legendara comoara Yamashita, mărturia invocata in instanţa a creat publicului larg aceasta imagine.  De ce ? Fiindca Roxas gasise comoara folosind o harta de la fiul unui soldat japonez; Roxas se bazase pe sfaturi oferite de interpretul lui Yamashita; Roxas declarase ca găsise in camera secreta a comorii, săbii şi schelete de soldaţi japonezi. Toate acestea au determinat ca United States Ninth Circuit Court of Appeal s-a concluzioneze urmatoarele :" Comoara lui Yamashita a fost găsita de către Roxas şi furata de la Roxas de catre Marcos si oamenii sai."

Aceasta este povestea unei comori fabuloase, comoara lui Yamashita, despre care insa nimeni nu poate afirma la ora actuala ca a fost descoperita partial sau in totalitate. Daca vreun norocos cautator de comori va gasi imensul tezaur, ramane ca viitorul sa decida. Pana atunci, cautatorii de comori vor rascoli trecutul, pamantul si oceanele cu aceeasi pasiune cu care s-au aventurat in cercetare in ultimii 50 de ani.

Acest articol a fost prezentat in premiera in Romania de catre site-ul nostru, Harta Comorii, avand sursa in limba engleza: http://en.wikipedia.org/wiki/Yamashita%27s_gold

Mistere ale graiului dacilor, descifrate ?

In loc de introducere
Astazi va vom prezenta cateva articole scrise si oferite pentru site-ul nostru de catre domnul Florin Croitoru, idei  pe care le-am comasat intr-un articol mai complex, pentru o mai buna imagine de ansamblu a teoriei lingvistice si istorice a autorului. Sursele originale ale acestor articole ( unde se gasesc bineinteles mult mai multe articole pe aceasta tema ) sunt: http://florincroitoru.tripod.com/ si http://florin15.blogspot.com/ . Precizam inca o data ca fotografiile si ideile de aici sunt citate in totalitate din articolele domnului Florin Croitoru, nu ne apartin si nici nu avem pregatire in aceasta arie de studiu, deci nu avem posibilitatea sa confirmam daca sunt teorii corecte sau gresite. Noi doar am publicat cateva informatii ( ca simplu canal de comunicare media ) oferite de catre domnul Florin Croitoru, autor pe care il puteti contacta accesand link-urile sursa de mai sus.

De asemenea, nu ne intereseaza sa promovam si nici sa incurajam animozitatile personale dintre cei care studiaza aceste teorii. Pur si simplu, am oferit un spatiu in care am publicat informatii oferite de o persoana pasionata de un anumit subiect. Comentariile acestui articol trebuie sa ramana la nivel de studiu obiectiv, nicidecum sa devina comentarii asupra personalitatii autorului. De asemenea, oferim cu cea mai mare placere aceeasi facilitate ( adica de publicare a unor teorii si pe site-ul nostru ) oricui doreste sa ne trimita un articol.

Dar sa incheiem aceasta scurta prezentare si sa citam articolele oferite de catre autor, iar dumneavoastra, dupa ce veti avea creata o imagine generala asupra teoriilor discutate, puteti concluziona la comentarii parerea dumneavoastra despre ideile sintetizate de catre domnul Florin Croitoru.

O placuta dacica descifrata ?

Codex Argenteus de la Upsala

În multe locuri citesc despre Codex Argenteus de la Upsala că ar fi copia Bibliei lui Ulfila scrisă în limba gotă în sec 4 la Dunărea de Jos. Este o minciună. Codexul e scris în limba germană. A fost jefuit din Germania de către mercenari suedezi în timpul războiului de 30 de ani, 1618-1648 şi acesta este un lucru dovedit. La Upsala se află o jumătate din el. Nu este limba vorbită în sudul Scandinaviei ci un dialect german.

Orice limbă germanică ar fi, nu a dovedit nimeni că respectiva Biblie din Germania secolului 17 este copia unei Biblii din sec 4 adusă din afara teritoriului german de atunci. Iar nu a dovedit nimeni că s-a vorbit vreo limbă germanică în sec 4 sau în alt secol la Dunărea de Jos, adică prin Bărăganul de azi.

Antigona lui Lozanis

Aceasta sta scris pe o piatră de mormant descoperită la Constanţa, România. De remarcat forma numelui; romanească. Este aceeaşi formă cu aceea de pe placa de plumb 120 care cuprinde mai multe nume dacice. A fost datata in secolul I i. Hr .

Piatră de mormînt secolul  I i. Hr., Dobrogea

Placa dacica 120 si transcrierea lui Branislav Stefanovski

PLAKA 120
ΡΟΤΩ ΠΕΝΕ ΟΜ Θ
ΠΟ ΥΔΕΟ ΟΝΤΟΥΡΝΙΕ ΝΕ ΔΩΕ ΖΑΒΕΛΗΟ / ΛΕΩ ΔΩΕ ΧΗΛΕΑΡΧΙ ΛΩΡΟ ΨΕΩ ΣΟΨΕΟ /
ΑΡΜΩΣΟ ΣΩ ΣΥΕ Ο ΑΨΕΖΟ ΩΝΣΟΛΕΘΩΛΕ ΩΝ ΓΑΛΗ/ ΠΙ ΨΕΛΩΕ ΔΑΒΟ ЏΕΘΩ/ ΦΑΞΤΟ ΩΝ
ΑΝΨΕΟ ΝΩΣΕΘΡΟ + Μ – ΒΩΕΡΟΒΥΣΕΘΟ ΩΝ ΣΑΡΜΗЏΕΤΟΥΖΩ ΚΟΥΕ ΑΡΜΩΣΟ/
Χ ΕΡΙΕЏΕΡ ΔΑΠΗЏΕΟ ΛΩ ЏΕΝΟΥΚΛΟ ΧΧΧΧΧΧ
ΧΕ ΩΡΟΛΥΕΟ ΛΩ ΕΛΥ Α ΚΑΡΣΕΟΥ ΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧ
ΧΕ ΖΟΡΑΣΕΟΥ ΛΩ ΜΟΛΕΟ ΔΑΒΟ ΧΧΧΧΧΧΧΧ(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΓΟΥΕΡΩ ΛΩ ΔΙΝΩ ЏΕΘΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΖΑΠΥΕΩ ΛΟ ΖΟΥΡΟ ΔΑΒΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΚΩΡΜΥΟ ΛΩ ΝΟΒΥ ΔΟ ΥΝ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ЏΕΥΖΟ ΛΩ ΣΙЏΙ ΔΟ ΝΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΜΑΝΗΣΟ ΛΟ ΖΙΔ ΩΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΒΕΡΥΣΟ ΣΑΥΧ ΔΑΒΟ ΠΑΝΟΝΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΔΩΥΕΓΩΕ ΠΟΛΘΩ ΔΑΒΟ ΣΑΡΜΑΤΗΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΚΑΡΠΩΔΟ ΛΩ ΣΑΡΤΑΠΙΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ –.
Χ ΠΑΡΙΩΖΟ ΛΟ ΕΡΜΥ ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ
Χ ΜΟΝΓΑΙΩ ΛΩ ΝΑΠΩΚΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) – –
Χ ΓΟΥΡΩΕ ΛΟ ΚΟΜΙΕΟ ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΠΑΛΟΕ ΛΩ ΣΑΡ ΔΑΒΟ ΣΕЏΕ ΣΤΟ ΙΙ – (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
ΚΩΤΩ
ΠΟΛΕΟΥ

ΨΕΝΕΟΥ
ΜΑΕΡΟ ΒΗΡΕΩ – Θ – Α –

Inel Ezerovo traducere

Alfabetul cu care este scris acest text pe inel nu este grec, ci trac. De aceea nu citim numele Rolisteneas, ci Polisteneas. Paciea, nu RAZEA or RAZE ; vii, nu VP sau YP . 

Polisteneasne, Penea ţil tea. Nieskoa paciea Do mea nţileci vii ta miiee paci(iea ta) Alfabetul nu e grec.Unele litere au valori fonetice diferite de cele din alfabetul grec.

P=P ca in alfabetul latin,nu R ca in alfabetul grec.

H=IE

Z=CI; cine, cinci

V=V

Pe rândul 6, ceea ce pare un P grec reprezinta de fapt doi de "i" care se citesc legat ca in "vii" sau "mii"

Textul e scris în limba română.

Polisteneasne ! Penea (o să) ţi-l dea. Nască-o-a paciea ! Dă-mi-nţelegi vei da mie paciiea ta.

Vezi expresiile populare actuale:"dă-i înţeleg....(nevoia,grija etc.); "dă-ţi inţeleg....Exemplu:

"dă-mi înţelegi nevoia mă vei ajuta"; "dacă îmi inţelegi nevoia mă vei ajuta"

Pe text sint două semne diacritice: T cu liniutză lingă el. Se citesc Ţ ca în ţar, ţăran.

Polisteneas; nume masculin grecesc. Polisteneasne e o formă populară romînească de vocativ. Formă posibilă: Polistene.

Penea; nume masculin rominesc.Vocativul este: Peneo. Dacă textul ar fi fost scris cu literele alfabetului clasic grec el ar fi fost descifrat de mult. Tracii au scris puţin altfel. Nu are nimeni in Europa aşa ceva; un text vechi din antichitate care sa fie inţeles de oamenii de azi . Daca ar gasi in limba germană numai 3 vorbe scrise pe vremea lui Arminus, nemţii ar scrie sute de carti. Textul de pe inel dovdedeşte că savanţii crezuţi de noi mari s-au înşelat cînd au scris că dacii s-au romanizat lingvistic. Aşa ca noi au vorbit şi dacii. Penea care a scris pe acest inel este strămoşul nostru, dar şi al urmaşilor lui din Bulgaria de azi, din Macedonia şi din Serbia. Numele lui îl mai poartă încă mulţi contemporani de ai noştri El a scris pe acest inel într-o vreme cînd regiunea dintre Grecia şi Munţii Carpaţi era numită de greci Evropa. Avem dovada că neamul nostru nu s-a format după sclavia romană, din imigranţi, militari romani şi din rămăşiţe autohtone. Noi eram şi atunci cînd Roma era un sat.

Înscris Sânnicolau Mare

Placa de marmura de la Tomis

Inelul de la Apahida, Cluj

Datat in secolul al IV-lea, inelul are un simbol creştin şi 7 litere de tip grecesc. A fost "descifrat" de unii: OMAHARUS, care ar fi după părerea lor un rege gepid, aceasta fiind o dovadă a existenţei unei populaţii germanice pe acest teritoriu. Pentru aceasta ei au modificat literele greceşti în litere latine. Pe inel scrie de fapt OMIELCUŞ, adică predicator. Omilie se mai spune la predică. Litera H, care la greci a avut valoare E lung, nu poate avea aceeaşi valoare aici pentru că limba noastră nu are E lung, în schimb are i,  rostit legat de e ( ca în iepure, omielcuş, ienupăr ). Conform acestei scrieri cuvîntul OMILIE s-ar fi scris cu IE pentru că sunetele nu sînt legate ; sunt 4 silabe, adica O-MI-LI-E. Dar în omielcuş sunt legate O-MIEL-CUŞ, de aceea în scrierea dacică în acest cuvînt apare H.
Inelul constituie o dovadă a continuităţii limbii dacilor.

Omilie este sinonim pentru predică,

iar omielcuş este sinonim pentru predicator.

Acestea sînt literele de pe inel. Ultima literă a avut la greci valoarea J. Aici are valoarea Ş. 

Despre metoda de lucru folosita de catre Florin Croitoru, așa cum o descrie chiar dumnealui

Este eronat să se izoleze de la început anumite cuvinte lungi pe motiv de asemănare cu cuvinte din unele limbi.Intr-un text de 60-100 de litere putem izola sute de cuvinte care au asemănări cu cuvinte din diverse limbi. Finalul va fi însă un text neinteligibil în vreo limbă , aşa cum au făcut toţi cei care au separat textul de pe inelul de la Iezerovo (iaz, iazuri şi iezer, iezere în româneşte înseamnă lac. În bulgară iezer). Este bine de căutat in text grupuri de litere care ar putea forma cuvinte de legătură într-o limbă, pronume, numerale, terminaţii verbale şi orice semn care ar putea indica locul în care se termină un cuvânt. Adică este bine a se încerca la început izolarea unor forme fixe ce apar relativ des într-o limbă. În cazul acestui text am încercat izolarea grupului MIHE cu ideea MIHE pronume echivalent românescului MIE. Pe inel e scris cu H, care la greci era pentru E lung. Am luat în calcul varianta că limba de pe inel nefiind greacă, H nu a fost scris pentru E lung, dar trebuie să fi fost scris pentru ceva asemănător. Deci avem MIHE şi PAZ. Deocamdată nu ştim ce este aceasta, deşi am izolat pe MIHE cu aceeaşi valoare pe care o are în limba română. Observăm că mai sus există din nou combinaţia PAZ iar după ea urmează EA care se află în unele cuvinte româneşti. Aşa că am luat ca încercare din nou PAZ, dar şi PAZEA. In text. mai sus, observăm un punct care nu exista din întâmplare acolo, ci este realizat chiar de cel care a scris textul. Am separat atunci cuvîntul dintre punct şi PAZ PAZEA. Deci avem NHSKOA PAZ sau NHSKOA PAZEA, iar jos MIHE PAZ .

Toate încercările de a merge mai departe pe valoarea literelor greceşti au fost infructoase şi atunci din observaţia că şi în cazul folosirii literelor latineşti, azi se constată unele diferenţe de valoare ale lor , am căutat care ar putea fi pe text diferenţele la valoarea fonetică a literelor comparativ cu valorile greceşti. Vedem că litera J se citeşte diferit în cazul textelor franceze, germane, spaniole, englezeşti, deci dacă nici în epoca modernă nu s-a ajuns la un standard, cu atît mai puţin atunci. La fel H, in scrierea germană de exemplu H e citit ca atare, dar poate arăta şi lungimea unei vocale. Hahn, nume de persoană; haş-ul al doilea din nume arată că vocala A e lungă. Chiar în scrierile greceşti antice literele nu s-au citit la fel peste tot, adică într-un loc sunetul R era redat prin P, în altul prin D, iar in altul prin R. Este normal deci ca tracii să nu fi folosit exact toate literele ca grecii. Nici romanii sau alţi italici nu au făcut aceasta.

În partea de sus, până la punct, textul de separat este : rolisteneasnereneat,iltea. Dacă socotim că unii în vechime au citit pe R grecesc ca P , atunci textul este polisteneasnepeneat,iltea. Am pus virgulă pentru că in text cele două T-uri au o liniuţă lângă ele care nu poate fi acolo întîmplător, ci a fost creata de cel care a scris textul, deci trebuie să aibă o valoare. Avînd în vedere că sînt doar două astfel de liniuţe, am dedus că acestea ar putea avea o valoare fonetică. Dacă astfel ar fi fost marcată terminaţia cuvintelor, ar fi trebuit să fie mai multe liniuţe.

Am despărţit în varianta P=P: polisteneas nepenea ţi-l tea , unde Polisteneas este un nume grecesc de persoană atestat, iar Nepenea este un nume presupus de mine. Ţi-l tea ,am presupus că este prescurtare de la o să ţi-l dea, scris fie cu greşeală, fie în vorbirea de atunci din acea regiune. Şi azi se mai pot auzi exprimări regionale ca de pildă " io îi detei" , " iel ţi-l detea". Textul a devenit:

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NHSKOA PAZEA. DOMEANT,ILEZVPTA MIHE PAZ

Partea subliniată, încă nedespărţită si cuvintele NHSKOA , PAZEA ; PAZ nu au un înţeles clar. Atunci m-am gîndit că s-ar putea să mai fie cel puţin un semn cu valoare fonetică diferită de valoarea clasică grecească , cel mai probabil o consoană. Mai multe încercări au arătat că singura logică este Z= CI , deci NHSKOA PACEA , adică neeskoa pacea dacă citim H=E lung. Din comparaţia cu MIHE mi-am dat seama că H=IE pentru că şi azi unii oameni rostesc pronumele mie, care e format în limba literară din două silabe, mi-e, MI-IE, tot din două silabe. Atunci, dacă citim NIESKOA PACEA, devine clar ce înseamnă : NIESC-O-A PACEA , despărţire făcută prin comparaţie cu exprimări populare româneşti actuale : Nască-o-a mă-sa înc-o dată.

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA . NIESKOA PACEA ! Este foarte clar că textul e scris în româneşte.Atunci mi-am zis că textul trebuie să fie fals sau că a fost greşit datat. Dacă metoda mea a fost bună până aici şi deasemenea logica folosită a fost bună, atunci trebuie ca şi restul textului să se desfacă conform limbii române. Folosim aceleaşi valori pt T cu liniuţă=Ţ şi Z=CI am separat ANŢILECI ,variantă NŢILECI . Nu e greu de observat în acest stadiu că despărţirea este DO MEA NŢILECI cu sensul Dacă mă înţelegi, avînd în vedere exprimarea populară auzită de multe ori de mine : " nu ştiu dă-nţelegi tu asta" .

Au trecut iar vreo două săptămâni, timp în care am încercat diferite variante pentru YPTA, citit greceşte UPTA, din care nu rezulta nimic şi îmi dădeam seama că fac undeva o greşeală, pentru că nu se poate ca un text să fie pe trei sferturi într-o limbă şi pe sfert să nu fie în alta. Atunci am încercat unele valori pe care le văzusem încercate si de alţi descifratori, deşi textele lor despărţite nu arătau vreo limbă, respectiv VIITA, adică viaţă credeau ei. Am înţeles atunci că nu se poate ...dă mea-nţileci viita miie pace , că nu e viita, substantiv, ci un verb la viitor VII TA (rom actuală literară VEI DA)

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NIESK-O-A PACEA ! DĂ MEA-NŢILECI VII TA MIIEE PACE

A fost uşor să-mi dau seama că ultimele litere pe margine sînt HA TA, nu HL TA ; de altfel o poză unde apar toate 4 nu am văzut, ci numai ultimele două, adica TA. Continuarea pe margine e clară şi logică ......PAZHA TA adică paciea ta . Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Aceasta este despărţirea pe care am terminat-o la 20 martie 2006. Ceva mai tîrziu ,după vreo două luni, mi-am dat seama că al doilea nume nu este Nepenea ci Penea şi că primul nume trebuie să fie un vocativ , deci Polisteneasne.

Polisteneasne , Penea ţi-l tea. Niesc-o-a pacea ! Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Acesta este textul şi aceasta este limba.

Dacă inelul e bine datat şi este într-adevăr antic, dinainte de Decebal, atunci teoria romanistă clasică despre formarea poporului român şi a limbii române este falsă.

Plăcuţa dacică de plumb cu Nr 16 (numerotarea Romalo)

Din moment ce un text antic din Sudul Dunării s-a lăsat despărţit conform limbii române, avînd în vedere că unii autori antici au spus că pe ambele maluri ale Dunării de Jos se vorbea aceeaşi limbă ,înseamnă că dacă într-adevăr plăcuţele de plumb sunt dacice, textele lor se pot desface folosind limba română. După examinarea atentă a tutror plăcuţelor, m-am decis să încerc textul de pe placa 16, pentru că sunt câteva cuvinte destul de lungi ce pot fi separate imediat şi sunt două particule de legătură (DU) ce permit separarea unor cuvinte. Pe acest text se pot separa imediat cuvintele DACEBALO, ARMOSA, DAKO, SARMIGETAUSA, ARMOSA, RUMUNOS.

Avem de la început 6 cuvinte sigure, plus indicaţii clare despre altele ce se află lângă cuvinte de legătură. DACEBALO ONANCEA DU ARMOSA DAKO ........DOMUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA.

ACINOILADUPUSER(?)STOPESTE ARMOSA RUMUNOS. Nu se văd perfect toate literele.Cel puţin o literă este acoperită de figura în relief.

Dacă textul ar fi fost scris complet şi cu semne de despărţire între cuvinte ar fi arătat aşa:

DACEBALO ONANCEA DU ARMOSA DAKO CEO ADESO SO NTA DO MUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA

ACI NOI LADU PUSEROM

STO PESTE ARMOSA RUMUNOS

cu alfabet actual:

DACEBALĂ ĂNAÎNCEA DU ARMĂSA DACĂ CEĂ ADESĂ SĂ ÎNTA DĂ MUCIOILA DU MĂRIRESĂ SARMIGETAUSA.

ACI NOI LADU PUSERĂM

STĂ PESTE ARMĂSA RUMUNĂSÎ

Textul este scris cu unele greşeli, iar literele sînt cam neglijent făcute, lucruri care arată că nu e vorba de o cronică regală. În plus, este scris pe un material ieftin. Placa a fost pironită în perete de lemn probabil, într-un mod simplu.

Corect ar fi fost ca adjectivul RUMUNOS să fi fost scris cu O la sfîrşit ARMOSA RUMUNOSO (citeşte armăsa rumunăsă), dar cel care a scris a simţit că acolo la sfîrşit este Î , sunet ce nu e necesar să apară în scris, el fiind subînţeles din numele literelor: ,bî,cî,dî,fî,gî,hî,lî,mî etc.

Dacă încercam să înţelegem textul conform conceptelor cunoscute, acelea învăţate la şcoală, vedem că el nu are logică.

DACEBALO= regele Decebal; nume propriu

SARMIGETAUSA=SARMISEGETUZA

ARMOSA RUMUNOS=ARMATA ROMANILOR

Este absurd să credem ca regele Decebal să stea cumva peste armata romanilor. Încercările unora de a justifica acest lucru sunt la fel de ilare pe cît de ilare sînt despărţirile lor la acest text. Textul are un înţeles logic decât dacă socotim că DACEBALO (dacebală) este substantiv comun cu sensul de rege sau mai degrabă conducător, domn al dacilor, pentru că ştim că la daci conducatorul era ales, deci titlul nu era ereditar, ca mai tîrziu în cazul voivozilor şi că e vorba de armăsa rumînilor, adică formată din ţărani.

Textul vorbeşte despre o dacebală (subst fem) care era aflat înaintea unei formaţiuni înarmate si care dă poruncă de slăvire a unei cetăţi (nu e vorba de capitală), ceremonie religioasă ce se desfăşura înainte de intrarea unor trupe noi în cetate. Aci nou puserăm ladu (placa aceasta de confirmare că....) el stă peste ( adică e şef ,stăpîneşte şi formaţiunea de rumîni) din acea tăuză (deci tăut, plural tăuţi, adcia apărătorii unei tăuze, iar Sarmigetăuza este cetatea principală dintr-o sarmige, adica unitate administrativ teritorială ) .Vedem din acest text, dar şi din altă placă unde sînt înfăţişaţi doi daci ( şi chiar aşa scrie lîngă ei; DACI ) că acest cuvânt nu desemna o etnie, ci o clasă socială, clasa de sus, rumunii fiind clasa de jos. Aceasta este şi dovada că RUMÎN nu vine de la ROMAN şi că termenul a fost folosit în evul mediu la fel ca în antichitate, cu sensul de ţăran dependent. Dacii erau cei care plăteau dări, care dădeau, ei formînd şi unităţile armate (armăse) de elită, iar din rândul dacilor bogaţii se alegeau conducătorii (dacebalele ....o dacebală, două dacebale). Despărţirea aceasta am făcut-o în 2007.

Despărţirile făcute de alti cercetatori sunt eronate şi aceasta se vede din aceea că textele despărţite de ei arată o altă gramatică decît limbile indo-europene sau , mai rău, sînt pe jumătate ca în limba română ( nr: a se vedea mai multe detalii aici .)

Textele despărţite de mine (pe inel şi pe placa de plumb) dovedesc că limba numită azi română se vorbea şi atunci; a vorbit-o şi cel numit Decebal (poate chiar aşa îl chema ; dacebală poate fi substantiv comun, dar şi nume de persoană, cum mai târziu au fost Vodă sau Boieru sau Nemeş (în Ardeal). Aceste texte demontează complet teoria veche despre formarea poporului român şi a limbii române. Se poate scrie cea mai tare şi mai frumoasă teorie în zeci de volume , cum a scris Rosetti de pildă. O singură dovadă contrară însă o va dărîma şi eu am adus mai multe.  Se poate vedea in poza de mai sus a unei pietre de mormînt din Dobrogea antică, ca pe ea e scris un nume de femeie exprimat în româneşte: ANTIGONA LU LOZANIS. O listă cu nume de acest tip se află pe placa de plumb numarul 120. Tot mai sus, in poza inelului găsit la Apahida lîngă Cluj, puteţi vedea crucea şi puteţi citi scris cu acelaşi alfabet de pe inelul mai vechi de la Iezerovo : OMIELCUŞ , adică predicator , omilie fiind un cuvînt din greacă ce înseamnă PREDICĂ. Este dovada că nu a venit creştinismul de la Roma, ci de la început a fost de rit grecesc.

Eu am arătat că se pot despărţi în cuvinte textele dacice de pe plăcile de plumb şi că sunt scrise în limba română. Au încercat şi alţii să le despartă conform limbii romîne, dar nu au reuşit însă pentru că metoda d-lor este eronată .

Sa vorbim si despre placa nr 120 în transcrierea lui Branislav Ştefanovski. Textul este scris tot neglijent ca şi pe alte plăci. Din scrierea numelor se vede că literele O şi omega au fost folosite după cum i s-a părut aceluia care a scris că aude. În mod normal aceste nume sunt spuse cu U în cuvîntul de legătură, adică: Gic-a lu Neamţu , Florea lu Mituş, Jeana lu Cîştig (sînt reale, auzite de mine). Aici se vede că regional s-a pronunţat LO şi LĂ în loc de LU; poate se mai pronunţă şi azi.

-X. ERIGER DAPIEGEĂ LO GENUCLĂ

-X. E. ORĂLEĂ LO ELU A KARSEĂU

-X. E. ZORASEĂU LO MĂLEO (dabo înseamnă va da)

-X. GĂUREO LO DINĂ (getă este un substantiv cred)

-X. ZAPUEĂ LĂ ZĂURĂ (dabo 6x)

-X. KORMUĂ LO NĂBY (dă un ?)

-X. GEUZĂ LO SIGI (dă noe ?) 10x

-X. MANIESĂ LĂ ZID (dabo) 7x

-X. BERUZĂ SAUH dabo pană neă 10x

-X. DOUEGĂE PĂLTO dabo sarmatieă 7x

-X. KARPĂDĂ LO SARTAPIEĂ 7x

-X. PARIOZĂ LĂ ERMY dabo 3x

-X. MĂNGAIO LO NAPOKĂE 4x

-X. GĂUROE LO KOMIEĂ dabo 3x

-X. PALOE LO SAR dabo SEGE (10?) STĂ 10x

KĂTĂ PĂLEĂU CENEĂU (către păleul Ceneu)

Nu ştiu ce ar putea fi păleu, probabil o funcţie. MAERĂ (cred că e o  funcţie) BHR (prescurtare).

Autor: Florin Croitoru

Surse ( cu acordul autorului ) : http://florincroitoru.tripod.com/ si http://florin15.blogspot.com/

Comoara de pe Awa Maru - Aur, platina si diamante in valoare de 5 miliarde de dolari au ramas nedescoperite

Awa Maru a fost un vapor japonez detinut de Nippon Yusen Kaisha. Nava a fost construită între anii 1941-1943 de către Mitsubishi Shipbuilding & Engineering Co. , Nagasaki, Japonia. Desi nava a fost conceputa pentru a deservi transportul de călători, declanşarea războiului au creat priorităţi oarecum diferite in finalizarea constructiei navei.

Numele acesteia provine in parte de la denumirea antica de Awa, o insula din estul Shikoku, acum incorporata in prefectura moderna Tokoshima. Awa maru fusese de fapt a doua nava maritima care purta acest nume. Prima nava care fusese botezata astfel, avand o masa de 6309 tone, fusese construita în 1899. Ea a fost scoasă din serviciu în 1930, urmand ca noua Awa Maru sa ii preia locul.
 

 Războiul din Pacific a determinat ca noua Awa Maru sa fie rechiziţionata şi reamenajata pentru a fi utilizata in flota auxiliara de către Corpul de Marina a Armatei Imperiale Japoneze, în timpul celui de Al II-lea Război Mondial.

În 1945, Awa Maru a fost folosita ca navă a Crucii Rosii, care transportă bunuri vitale pentru prizonieri de război americani şi aliati aflati în custodie japoneză.

Intr-una din transporturile periodice, Awa Maru a luat la bord mai multe sute de ofiţeri ai marinei comerciale, personal militar, diplomaţi şi civili din Singapore. În plus, existau zvonuri că nava va transporta valori de 5 miliarde de dolari, o adevarata comoara continand 40 de tone de aur , 12 tone de platina, si 150.000 de carate (30 kg) de diamante, precum si alte materiale strategice. Insa oficial, respectiva incarcatura era identificata ca fiind un transport de nichel şi cauciuc.

Nava a plecat din Singapore pe 28 martie, dar pe 1 aprilie a fost interceptata, tarziu in noapte, undeva în strâmtoarea Taiwan, de către submarinul american USS Queenfish, care a confundat-o cu un distrugător.

Torpilele de Queenfish au scufundat nava, fara ca aceasta sa aiba nici o sansa de a ramane pe linia de plutire. Doar un singur pasager din cei 2003 de oameni de la bord şi, dupa cum afirma unii, se pare ca si echipajul ( in mod surprinzator ) au supravieţuit.

 De asemenea, există diferite teorii cu privire la dispariţia unui număr de artefacte arheologice si fosile în timpul celui de al II-lea Război Mondial; o astfel de teorie este ca obiecte de mare valoare arheologica si stiintifica s-au scufundat odata cu Awa Maru, in anul 1945.

Daca este adevarat, o adevarata comoara asteapta intreprinzatori cu resurse sa o scoata iarasi la lumina Soarelui de undeva din adancuri arhipelagului.

Jaful secolului - S-a furat o adevarata comoara, in valoare de 100 milioane de dolari

Jaful de la Antwerp Diamond, supranumit "jaful secolului", a fost un furt de diamante, aur şi alte bijuterii evaluate la mai mult de 100 milioane dolari. Jaful a avut loc în timpul week-end de 15-16 februarie 2003, în Diamond Antwerp Centre, situat în centrul cartierului bijutierilor din Anvers, Belgia. Acesta a fost cel mai mare jaf de diamante din istorie. Prada nu a mai fost niciodata recuperata.

Bolta care a găzduit diamante este situata doua etaje mai jos de Diamond Centre. Acesta a fost protejata de către mecanisme de securitate multiple, inclusiv un sistem de blocare cu 100 de milioane de combinaţii posibile, detectoare de căldură cu infraroşu, un senzor seismic, radar Doppler şi un câmp magnetic. Diamond Centre a avut chiar o echipa de securitate privată.
Care este povestea ?

Leonardo Notarbartolo

Leonardo Notarbartolo a inchiriat un birou slab amenajate pentru aproximativ 700 de dolari lunar, în Diamond Centre, cu trei ani înainte de jaf. Acesta a montat un seif situat în bolta de sub clădire. Exista, de asemenea, si o carte de identitate care ii dadea 24 de ore de acces in cladire. Acolo el s-a prezentat ca un negustor de diamante italian, în scopul de a câştiga credibilitate. În timpul jafului, Notarbartolo şi echipa sa a inserat casete video false in sistemul camerelor de securitate, pentru a ascunde mişcările lor. Mai mult de 123 din cele 160 de case de valori, care erau de asemena blindate, au fost deschise. Fiecare dintre acestea erau realizate din oţel şi cupru şi a avut atât un sistem de blocare cu cheie si cifru.

Vinovatii

Furtul se crede că au fost efectuat de către o echipă de cinci oameni, în frunte cu Leonardo Notarbartolo. Notarbartolo, cel care a închiriat spaţiul în Diamond Centre, a fost arestat după ce a fost conectat la infractiune prin elemente de probă ADN de la un sandwich parţial consumat, găsite în apropiere de locul furtului, langa casetele video de la Diamond Centre. El a fost găsit vinovat si de orchestrarea jafului, fiind considerat liderul unui echipe de hoţi din Italia numita "Şcoala de la Torino" , organizatie care a si efectuat jaful. El a fost condamnat la 10 ani de închisoare, dar intre timp a fost eliberat condiţionat.

Chei copiate, folosite in jaful secolului

Teoria conspiraţiei

Notarbartolo a susţinut într-un interviu acordat revistei Wired că un negustor evreu de diamante l-a angajat pentru jaf. El susţine că s-a furat de fapt prada in valoare de doar 20 milioane de dolari şi că jaful a fost parte dintr-o fraudă cu asigurari.

Antwerp Belgia

De la jaf la film

Paramount Pictures a achizitionat drepturile de a crea un film despre jaf. Acesta va fi produs de J.J. Abrams.

Sursa ( in engleza ): http://en.wikipedia.org/wiki/Antwerp_Diamond_Heist

Comoara de la Villena

Comoara de la Villena (în limba spaniolă Tesoro de Villena) este una dintre cele mai mari descoperiri a unui tezaur de aur din epoca bronzului in Europa. Acesta cuprinde 59 obiecte din aur, argint, fier şi chihlimbar, cu o greutate totală de aproape 10 kilograme, 9 dintre acestea fiind realizate din aur de 23,5 carate.

Acest lucru ne determina sa afirmam ca aceasta este probabil cea mai mare descoperire a unor relicve preistorice din Peninsula Iberică şi poate al doilea tezaur din respectiva perioada în Europa, pe locul intai situandu-se ca importanta mormintele regale din Micene, Grecia.

Obiectele de fier sunt cele mai vechi găsite în Peninsula Iberică şi corespund unei etape în care de fierul era considerat a fi un metal preţios, in asa fel incat obiectele realizate din acest metal au fost tezaurizate. Piesele de aur includ unsprezece boluri, trei sticle şi 28 bratari.

Tezaurul a fost găsit în decembrie 1963 de catre arheologul José María Soler la o distanta 5 km de Villena, şi de atunci a fost principala atractie a Muzeului Arheologic Villena.

Descoperirea arheologului a fost facuta cunoscuta în cele mai importante publicatii si in intreaga mass-media spaniolă şi, de asemenea, in unele publicatii din străinătate, în special în Franţa, Germania şi Statele Unite ale Americii.

Acesta comoara a fost expusa în Madrid, Alicante, Tokyo şi Kyoto, şi acum există două seturi de copii ale întregului tezaur care urmează să fie prezentate în expoziţii, în timp ce originalele sunt permanent conservate într-o casetă de prezentare blindata de la Muzeul Arheologic Villena.

Cel mai mare smarald, o comoara neslefuita

Cel mai mare smarald din lume a fost expus recent, sub pază strictă, într-un muzeu din Columbia, ţara în care a fost găsit. Mineralul, inca neşlefuit, numit "Fura", cântăreşte 2,27 de kilograme, potrivit specialiştilor. Uriaşul smarald a fost descoperit în urmă cu 12 ani în Boyaca, la 47 de mile distanţă de Bogota. Smaraldul îşi păstrează forma originală, potrivit lui Jamie Rojas, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Smaralde din Columbia, citat de ITN.

Este o piesă unică şi nu are niciun sens să o spargi, pentru că este cea mai mare găsită vreodată. Spartă, ea şi-ar pierde valoarea, mai spune acesta. Fura este estimată având 15.000 de carate! Columbia este cunoscută drept una dintre cele mai mari exportatoare de pietre preţioase din lume.

Până în prezent, uriaşul smarald, o adevarata comoara bruta care a mai fost admirata la diferite expoziţii de profil din lume, nu a mai fost expus în Columbia, din motive de securitate.



Surse: http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/ 809804/Cel-mai-mare-smarald-din-lume- expus-pentru-prima-data-in-Columbia/; http://www.gandul.info/magazin/ cel-mai-mare-smarald-din-lume-a-fost-expus-in-premiera-la-bogota- columbia-specialistii-nu-pot-estima-valoarea-uriasei-roci -video-8356565

Cautatorii români de "comori", pe plajele mediteraneene

Pana acum nu am vorbit despre cautatorii de "comori" contemporane, adica acei oameni care scormonesc seara sau dimineata foarte devreme nisipurile plajelor, in speranta de a gasi, cu ajutorul unui detector de metale de obicei mai putin performant, bijuterii si alte obiecte de valoare pierdute de catre turisti. Asadar, va prezentam un exemplu oferit de catre libertatea.ro, despre doi romani care "cerceteaza" plajele din Spania, cautand "odoarele" pierdute de catre vizitatorii distrati ai plajelor mediteraneene. Au plecat din România în căutarea norocului pierdut, dar acum viitorul le e potrivnic. Pentru Marian şi Daniel ziua de mâine abia dacă se mai zăreşte de după stratul gros de biruri asupritoare. Aşa le-a venit ideea să scormonească după “comori”, ascultând febril nisipul în căutarea inelelor pierdute de turişti.

Când soarele portocaliu se lasă uşor în apele Mediteranei, iar firele de nisip dansează în suflarea uşoară a brizei fierbinţi de seară, pe plajele pustii îşi fac apariţia cei doi “căutători de comori”. De fapt, de mici suveniruri pe care nisipul hoţ, dincolo de care au învăţat să privească, le înghite fără jenă.

 Cu detectoare de metale, Marian şi Daniel ascultă ore în şir vocea dunelor fine, ondulate după bunul plac al vântului, şi respiraţia “comorilor” captive în pântecele lor. “Se spune că românul face bani din piatră seacă. Noi de ce să nu scormonim nisipul? Trebuie să supravieţuim crizei... Când pleacă turiştii, luăm plaja la picior, eu de la un capăt, Marian de la celălalt. Cu puţin noroc, plecăm acasă cu bijuterii din aur sau din argint pierdute în nisip. În sonar intră şi monede vechi, care sunt mai scumpe... Nu furăm. Recuperăm. Aparatele le-am cumpărat din ţară atunci când am rămas fără serviciu şi nu mai puteam să o scoatem la capăt. Trebuie să ne întreţinem familiile. Cu şomajul şi cu ce ne mai dă plaja o mai încropim. Acasă oricum nu venim”, spune Molnar, unul dintre cei doi “căutători de comori” români, care zilnic “pipăie” plaja. Sursa: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/ ce-idee-trasnita-le-a-trecut-prin-cap-unor-romani-stabiliti-in-spania -pentru-a-tine-piept-crizei-financiare-340376.html

Descifreaza codul lingourilor chinezesti din aur - Misterul a 300 de milioane de dolari te asteapta

În anul 1933, 7 lingouri din aur au fost fabricate în China. Despre aceste lingouri, care au gravate litere chinezeşti, imagini şi criptograme,se crede ca ar face referire la certificate de depozit în băncile americane şi la o tranzacţie de peste 300 de milioane de dolari. Daca este adevarat sau nu, inca nimeni nu stie cu siguranta. Bine inteles, poate ascunde chiar locatia secreta a unui depozit in valoare de 300 milioane de dolari, o adevarata comoara ...
Se pare că şapte lingouri de aur ar fi fost emise pentru generalul Wang din Shanghai, China, in anul 1933.  Deloc surprinzător, există un litigiu cu privire la validitatea cererii de depozit. Pentru a rezolva litigiul e necesar ca cineva sa desifreze criptogramele de pe bare. Nimeni nu a realizat insa o teorie dovedita stiintific cu privire la semnificaţia lor. Cercetatorii care le studiaza sunt de asemenea în imposibilitatea de a decodifica complet criptogramele. Doar scrierea chinezeasca a fost tradusa. Se pare ca in aceasta este vorba despre o tranzacţie de peste 300 milioane dolari. De asemenea, se referă si la aceste bare de aur, care cantaresc in  total 1,8 kilograme.

Si cum romanii sunt persoane inteligente, m-am gandit sa va aduc in atentie imaginile acestor lingouri, poate sunteti dumneavoastra in stare sa desifrati aceste coduri. Cu siguranta ca beneficiarul acestor 300 de milioane de dolari vă va oferi o recompensa substantiala. Asadar, descifrarea acestui cifru chinezesc de aur reprezinta o sansa de imbogatire rapida, chiar mai mare decat descoperirea fizica a unei comori :) Sursa: iacr.org ( PS: Click pe imagini pentru marire).

Ancora lui Barba Neagra, piratul a carui imensa comoara este cautata si astazi

O ancoră de la ceea se presupune a fi epava vasului ce aparţinea piratului englez supranumit "Barbă Neagră" a fost recuperată de pe coasta Carolinei de Nord, informează BBC. Piesa masivă, acoperită de scoici, nisip şi de alte resturi marine, cântăreşte mai mult de o tonă. Potrivit arheologilor americani, ancora este una dintre cele mai mari artefacte de pe ceea ce se crede a fi nava faimosului pirat, botezată "Queen Anne's Revenge" (Răzbunarea Reginei Anne). Conform sursei citate, piesa va fi depusă la un muzeu.

Arheologii americani au declarat că prima dată au vrut să scoată din fundul oceanului (Atlantic) o ancoră mai mare, blocată practic în balast, împreună cu alte obiecte şi resturi marine.

Experţii au precizat că scafandrii vor continua să muncească şi săptămâna viitoare pentru a recupera şi alte artefacte ale vasului scufundat. După ce vor explora zona, aceştia vor decide cum vor proceda pentru a recupera şi restul obiectelor. Mark Wilde-Ramsing, managerul acestui proiect, speră ca operaţiunile să fie încheiate până la sfârşitul anului 2013, dată la care el estimează că toate artefactele vor fi aduse la suprafaţă.

 Se estimează că nava s-a scufundat în 1718, la cinci luni după ce Barbă Neagră a fost omorât de mateloţii britanici.
Piratul Barbă Neagră, al cărui nume real se presupune a fi Edward Teach sau Thatch, a fost un pirat temut, care îşi desfăşura activitatea pe coasta de est a Americii şi in jurul Indiilor de Vest.

 Născut la sfârşitul secolului al XVII-lea, mai exact în 1680, în Bristol, un oraş din sud-vestul Angliei, la 26 de ani acesta îşi urmează pe mare mentorul, pe Benjamin Hornigold, un pirat care domina prin teroare Insulele Caraibe şi Noua Providenţă (Bahamas). După ce şi-a făcut rost de o navă proprie, Queen Anne's Revenge (Răzbunarea Reginei Anne), el a prădat mările timp de doi ani (1716 şi 1718), o perioadă scurtă, dar suficientă pentru a aduna o comoară imensă. De obicei, Barbă Neagră jefuia navele sub pavilion spaniol, care veneau încărcate cu aur, argint şi pietre preţioase din Mexic şi America de Sud.

 Faimosul pirat şi-a găsit sfârşitul în noiembrie 1718, fiind decapitat de Robert Maynard, un locotenent englez. Călăii săi au vrut cu tot dinadinsul să pună mâna pe comoară. Înainte de a muri, Barbă Neagră a recunoscut în faţa acestora că a ascuns-o, dar nu le-a spus şi în ce loc. Această ultimă mărturisire a legendarului jefuitor i-a determinat pe nenumăraţi vânători de comori să o caute până în zilele noastre. După numele lui Barbă Neagră a fost "botezat" şi unul dintre personajele filmului de aventuri "Piraţii din Caraibe", ajuns la cea de-a patra serie. Sursa: http://www.gandul.info/magazin/ americanii-au-gasit-ancora- vasului-ce-apartinea-piratului-barba-neagra- povestea-piratului-a-carui-comoara-mai-este-cautata-si-in- zilele-noastre-8292510; Surse imagini: Bbc.co.uk.; usatoday.com .